2,089 matches
-
ruperii în două a sunetelor/ a mirosurilor/ aidoma/ unirii solemne a flăcărilor/ Aprinderea lor ne îndepărtează/ înălțarea/ ne apropie cum îmbrățișarea bărbatului/ rupe-n două fecunda înlănțuire a femeii" (Unirea solemnă a flăcărilor). Atunci când reușește să se delimiteze de dubla tiranie, a influenței și a retoricii gongorice, Ștefan Amariței își fabrică un scenariu complicat, nelipsit de interes, despre sfârșitul lumii, inclusiv al lumii cărților. O galerie substanțială de creaturi întunecate, cu potențial demonic, se naște și din obscuritatea, din tenebrele nopții
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vreunei maladii geriatrice încă din ușa din spate (Editura Cronica, Iași, 1994) apărea această conștiință a îmbătrânirii psihologice, firește anterioare celei biologice, determinate de o multitudine de cauze, între care regăsim mai întâi chiar imposibilitatea de a se elibera de tirania cititului autarhic: "caută bătrâne un doctor/ că-mi încărunțesc degetele pe cărți/ caută bătrâne un doctor/ și uită supărările/ că suntem europeni și aproape medievali/ costume cu pene avem și frumoase cu sâni/ cântați" etc. (ca zarea rotundă). Chiar și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un principiu ordonator sau matcă a toate câte ființează. E adevărat totuși că, întocmai ca și romanticii secolului al XIX-lea, poetul are obsesia timpului devorator, visceral, ce-și hrănește substanța îngurgitând, insațiabil, din carnea experiențelor umanului literalmente trăind sub tirania trecerii. Poetul se declară însă cu mult mai rănit de viziunea unui nivel se suprarealitate, accesibil, desigur, doar celor apți a intui sensul real al lanțului de aventuri înscriind ființa într-un traiect simbolic; nodurile pe linia vieții sunt cele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nou, în care sufletul să fie iarăși liniștit și binecuvîntat, un tărîm al făgăduinței în care Dumnezeu și cu mine suntem unul, în care devenim cu toții fii ai luminii, adăpîndu-ne din pacea unității absolute. Noua știință transcende logica și depășește tirania unei greșite reprezentări a ideilor; ea ne ajută să privim lucrurile dintr-o nouă perspectivă și ne îmbie la o nouă cercetare, menindu-ne unui timp covîrșit de speranța veșniciei, a clipei eterne ascunse în inima noastră și a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
politicii. Declarîndu-se drept continuatori ai filosofului evreu Leo Strauss, neoconservatorii americani critică relativismul cultural și moral al anilor '60 și consideră că democrația, ca sistem politic, nu are nici o șansă să se impună dacă rămîne slabă și nu se opune tiraniei, prin natura ei expansionistă, chiar prin forță. Regimul politic este cel care modelează caracterul oamenilor, iar valorile morale, virtuțile civice, spiritul de dreptate trebuie reașezate la baza democrației. Iluminismul este acuzat de a fi îndepărtat aceste valori, de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
alcătuiască" o singură persoană, în imaginarul febril al copiilor, preluînd, prin misterul lor subiacent, toate dorințele sublimate, frustrările și impulsurile erotice puberale ale acestora. Doamna Lisbon constituie, după toate aparențele, elementul de dezechili bru al familiei. Supra-protectoare, autoritară (pînă la tiranie, s-ar părea, însă naratorii nu pot oferi totuși argumente plauzibile în această privință) și taciturnă, ea își ține fiicele sub un clopot de sticlă, refuzîndu-le orice integrare în lumea din afara casei casă închisă aidoma unei fortărețe. Dl. Lisbon, profesor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și matematică, prelungite prin filiații simbolice pînă în zilele noastre. Ambii maeștri însă cunosc deteriorarea propriei autorități, sfîrșind tragic sau doar nedrept. Empedocle, "distrus de ura castei preoțești" (p.23) ori, în alte variante, amenințat de o gloată răsculată (împotriva tiraniei /?/ lui), se aruncă în vulcanul Etna (motiv literar și psihanalitic pentru o întreagă galerie de autori, de la Matthew Arnold, poetul victorian, pînă la Gaston Bachelard, filozoful modern). Pitagora, creatorul unei adevărate "masonerii cimentate de reguli și tabuuri" (p.21) -, cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
revoltă al scriitorului când acesta există e fapt singular și ineficient în raport cu o mulțime gata de servitute voluntară, ca în povestea dostoievskiană a Marelui Inchizitor, o supunere însoțită de vaiere în surdină, contra puterii politice devenită stat. Chiar dacă scriitorii resping tirania "corectitudinii politice", politicienii o acceptă și amețesc poporul cu demagogia ei. În eseistica occidentală, political correctness a devenit subiect de pamflet. S-a spus mereu pe drept cuvânt că avem ce merităm. Un străin, Edward R. Murow, a lansat o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
decît pare. Relația sa cu ideile de libertate și de egalitate, atît de dragi omului modern, dă la iveală un paradox major. Ceea ce-l interesează pe La Boétie sunt relațiile dintre oameni pe care le putem numi directe. Puterea unuia singur tirania implică, explică el, apariția și dezvoltarea voinței de servitute. Din această perspectivă, libertatea desemnează o relație prin care omul nu este supus altui om. Definiție simplă și radicală, a fi liber înseamnă a nu fi condus, a nu fi comandat
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care spune: "Am să pricinuiesc moarte, cu cuvîntul, cu fapta sau cu votul, de mîna mea dacă va fi posibil, oricui va răsturna democrația ateniană, sau, odată răsturnată, va exercita apoi un mandat, oricui se va ridica pentru a instaura tirania sau pentru a ajuta tiranul să se instaleze. Și dacă un altul îl va ucide, în fața zeilor și a puterii divine voi sta mărturie pentru neprihănirea sa, pentru că a omorît un inamic public; voi vinde toate bunurile acestuia și voi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
goale e o stelă de pe Acropole (din anul 409 î.Hr.) care îi onorează pe cei care l-au ucis pe oligarhul numit Phrynichos. Omului grec de care ne interesăm aici îi este teamă mai ales de două posibile: sclavia și tirania. În această lume a războiului permanent, sclavia este o amenințare constantă. O societate fără sclavi este imposibilă pentru omul grec. Trebuie deci să fii mai puternic decît dușmanii. Învingători în războaiele medice (490 și 480 î.Hr.), grecii evită cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
la curtea sa), imaginat de Herodot în Ancheta, ne ajută să înțelegem natura dublei libertăți atît de dragă grecilor. Demarat îl previne pe Xerxes că grecii se vor bate pînă la ultima suflare, căci vor lupta împotriva sclaviei și a tiraniei. Regele perșilor nu pricepe: Cum ar putea o mie, zece mii, chiar cincizeci de mii de oameni, în mod egal liberi și fără să asculte de un șef unic, să facă față unei armate? (...) Dacă ar asculta de un singur om
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mai ceva decît supușii tăi ți-o arată: îi execută, fără îndoială, toate ordinele; or, acest stăpîn le ordonă tot timpul același lucru: să nu dea înapoi în fața dușmanului" (VII, 104). În Grecia sfîrșitului de secol VI î.Hr., regatele și tirania practic au dispărut. Grecii au inventat un posibil: o lume fără tiranie (fără rege, fără tiran), suficient de puternică din punct de vedere militar ca să poată rezista în fața dușmanilor exteriori. Acest posibil are un nume: polis (cetatea). Cînd îi atribuim
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
toate ordinele; or, acest stăpîn le ordonă tot timpul același lucru: să nu dea înapoi în fața dușmanului" (VII, 104). În Grecia sfîrșitului de secol VI î.Hr., regatele și tirania practic au dispărut. Grecii au inventat un posibil: o lume fără tiranie (fără rege, fără tiran), suficient de puternică din punct de vedere militar ca să poată rezista în fața dușmanilor exteriori. Acest posibil are un nume: polis (cetatea). Cînd îi atribuim lui Aristotel reflecția că omul este un animal politic, o traducem de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
definește omul ca fiind Zôon Politikon, o ființă al cărei scop suprem, telos, este de a trăi în polis 77. Pentru omul grec a fi liber înseamnă a te supune legii cetății. Cum să încerci să faci imposibile sclavia și tirania? Atenienii inventează un mod aparte de guvernare a cetății, dêmokratia. Reamintim că de la sfîrșitul secolului al VI-lea î.Hr., cetățile grecești se împart în două categorii de regimuri politice: oligarhia (guvernarea de către cei privilegiați, bogații) și dêmokratia (guvernarea de către dêmos
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
destul de critic de altfel în ceea ce privește dêmokratia: "Atena își spori atunci puterea. Se vede de altfel pretutindeni că egalitatea între cetățeni este un avantaj prețios: supuși unor tirani, atenienii nu erau mai buni la război decît vecinii lor, dar, scăpați de tiranie, superioritatea lor se dovedi răsunătoare. Vedem bine cum, aserviți, refuzau să-și arate valoarea din moment ce se osteneau pentru un stăpîn, pe cînd liberi, fiecare în propriul său interes, colaborau cu toate puterile spre triumful cauzei." (Ancheta, V, 78). Ce reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
jurii specializate formate din jurați trași la sorți. Orice hotărîre de judecată e stabilită prin vot majoritar, secret. În 399 î.Hr., Socrate este judecat de 501 jurați trași la sorți: 281 votează pentru pedeapsa cu moartea, 220 împotrivă. Convinși că tirania nu e niciodată nimicită, că e tot timpul posibilă, atenienii au încercat s-o facă imposibilă, inventînd ostracizarea: Adunarea poate decide să exileze pentru o perioadă de zece ani orice persoană suspectată că ar vrea să instaureze tirania. Dêmokratia ateniană
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Convinși că tirania nu e niciodată nimicită, că e tot timpul posibilă, atenienii au încercat s-o facă imposibilă, inventînd ostracizarea: Adunarea poate decide să exileze pentru o perioadă de zece ani orice persoană suspectată că ar vrea să instaureze tirania. Dêmokratia ateniană mai este caracterizată de trei imposibile: nu există guvern (nici Consiliul, nici colegiul strategilor nu pot fi considerate un guvern propriu-zis), nu există birocrație de stat (nu există administrație, nici funcție publică), nu există partide politice (nu există
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
flatați, explică aceștia. Dêmokratia îi favorizează pe demagogi. Platon, unul dintre cei mai feroce oponenți, tratează dêmokratia de "teatrocrație". Hotărîrile poporului sunt ghidate nu de rațiune, ci de sentimente și pasiuni. Dêmokratia duce la dezordine, anarhie și, în final, la tiranie. Singurul care o susține și îi găsește o justificare este filosoful Protagoras, prieten cu Pericle: pentru simplul fapt că nu sunt animale, că trăiesc în societate, toți oamenii, chiar dacă unii mai mult decît alții, posedă acea politiké techné, arta raționamentului
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
posibilele și imposibilele ei este bizară, dovadă certă a unei inferiorități culturale sau chiar mentale, dacă nu chiar manifestarea unei nebunii colective. SPAIME MODERNE: BARBARIA POSIBILULUI Guayakii și aborigenii din Australia se temeau de divizarea societății, grecii de sclavie și tiranie, oamenii din Evul Mediu de condamnarea veșnică a sufletelor, aztecii de soarele care s-ar putea opri în loc. Care sunt spaimele omului modern? El este fascinat, încîntat de sine însuși. Lumea modernă se prezintă ca o formidabilă mașină de produs
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a-l depăși prin crearea unor forme de expresie complet noi. În susținerea aceleiași idei, printre cele trei semnificații pe care le acordă termenului "postmodern", Luc Ferry se referă și la postmodernul ca "întoarcere" la tradiție, împotriva modernismului, în care tirania inovației a eșuat, iar reînnodarea legăturilor cu tradițiile estetice îndepărtate din punct de vedere spațial sau temporal este o realitate vizibilă. Astfel, Ferry menționează prezența Greciei antice, a satelor din Evul Mediu sau a modernului în interiorul unui cartier vechi, ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
orașul? sigur că da. sigur că da. sigur că da. la naștere sîntem ca niște farfurii întinse, în supa cărora plutesc pîlpîitoare o mie și una de simțuri, iar printre ele simțul stelar. nu durează însă mult pînă cînd, sub tirania surîsului părintesc, farfuria începe să-și adune aripile deasupra și peste simțurile nepămîntene se așterne umbra. pentru că nu dezvoltăm pentru ele organe le pierdem și primul care se stinge e simțul stelar, cel mai fragil dintre toate. da, farfuria s-
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
decît în mod voit, o variantă a modelului pluralist american. Susținătorii metodei comunitare văd în acest model un sistem în care puterea este repartizată între o multitudine de organe, independente unele față de altele, în așa fel încît să fie evitată tirania majorității. Susținătorii acestei metode admiră deschiderea ei către "grupurile de interes", care asigură o participare acceptabilă a "societății civile" la luarea de decizii. Este un model de canalizare a facțiunilor și a nemulțumirilor populare pe care nu l-au respins
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
și de propria judecată a fiecăruia. Max Weber în Etica protestantă a inventat harisma lui Calvin, transferată în "etica muncii", în conceptul de "piață liberă". Dar dacă s-ar adeveri toate aceste reprezentări, atunci "viziunile copleșitoare ale filosofilor germani pregătesc tiraniile viitorului". (12, p. 286) Or, cum vom vedea mai departe, universitățile americane, urmate de cele europene, s-au schimbat simțitor, încercând să revalorifice tradiții istorico-filosofice. "Istoria gândirii liberale de la Locke și Smith a fost una de declin aproape neîntrerupt al
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ale lui J-J. Rousseau, Shelley, Marx, Ibsen, Tolstoi, Hemingway, Brecht, Russell, și Sartre. El încheie analizele cu niște cuvinte îngrijorătoare pentru noi, după ce am susținut ca și Platon că nemurirea se dobândește prin idei: "Cel mai rău despotism posibil este tirania nemiloasă a ideilor". (s.ns), (Op. cit., p. 421). 12. K.R. Popper, Societatea deschisă și dușmanii ei, vol. I., Vraja lui Platon, vol. II. Epoca marilor profeții: Hegel și Marx, traducere de D. Stoianovici, Editura Humanitas, București, 2005, 464 p+546
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]