2,014 matches
-
făceau parte din Mafia, eram Îngrijorată, voiam să știu În ce mă bag. Nu mi-a zis decât: „Noi nu facem parte, dar suntem În relații bune cu ei“. — Și ce s-a Întâmplat? Întrebă Matthew râzând. — Am plecat În toiul nopții, am rupt pagina cu adresa mea din agenda lui de telefon, nu existau telefoane mobile pe-atunci, mi-am șters urmele. Nu l-am mai văzut niciodată. — Nu a venit după tine? — Prietena mea din Italia mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Nu putea uita noaptea aceea din Varesse, de lângă Lago Maggiore, din vila futuristă a părinților lui Stefano, În care trebuiau să se mute ei doi, dacă s-ar fi căsătorit sau ar fi rămas Împreună. Se strecurase din cameră În toiul nopții, mersese la baie și se privise În oglindă, goală, pe Întuneric. Pielea ei tânără strălucea diafan În noapte, era pregătită să devină femeie. Dacă ar fi rămas acolo cu Stefano ar fi devenit femeia lui, indiferent dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În funcțiune motoarele ruginite. Își botezase sistemul de Încălzire Visul American. Îi plăcea să boteze totul, ea singură născocise numele de Desert Rose, și așa o striga toată lumea. În prima noapte În mansardă, când sistemul de Încălzire se pornise În toiul nopții, se trezise și se holbase În Întuneric, cu inima bătând să-i spargă pieptul și cu mâinile Înghețate. După ce luase o pastilă Împotriva anxietății, se ridicase din pat, se dusese la fereastra mare, franțuzească, asemenea unei uși duble de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
filmate, care aveau nevoie de editare. Voise să termine filmul În două luni și să câștige un Oscar din prima, avea discursul pregătit. Desert Rose Îl privi pe detectivul Fitzgerald și Își aminti că o sunase de două ori În toiul certei cu Charlie, la târgul de artă. Nu numai că acuzațiile lui erau nefondate, dar nici n-o credea că era În L.A. și Îi tot repeta să se prezinte imediat la secția de poliție din New York. Fitzgerald Îi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
freacă la ochi, nedumerit. Ochii lui Wakefield sînt umezi. Viziunea paradisului regăsit a dispărut tot atît de iute pe cît apăruse. La vremea cînd Wakefield ajunge În holul muzeului, agenții de securitate mînaseră deja mulțimile În galerie, unde este În toi recepția cu brînzeturi, vinuri și un trio de jazz. Holul este gol, doar personalul muzeului Îl așteaptă, inclusiv Doris, care Îl Îmbrățișează energic și Susan, care Îl sărută pe amîndoi obrajii și Îl și Îmbrățișează. Machiajul Îi este un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
numai ziua cinei cu Laurence, ci și aceea în care ziarul intra la tipar, dar spre marea ușurare a lui Fran se scurse în agitația obișnuită și familiară. Uneori, se ivea câte un eveniment important pe plan local chiar în toiul dimineții și trebuiau să schimbe prima pagină, ceea ce era infernal, dar le oferea rara plăcere de-a le-o lua înainte ziarelor de seară și cotidienelor. În schimb, dacă apărea ceva după ce ziarul intrase la tipar, erau nevoiți să fiarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
artist plastic, emigrat din 1914 - via Germania - la Ascona și adoptat de colonia teozofică a artiștilor de la Monte Veritá). Înainte de asta însă, Iancu își oferise deja serviciile de decorator la Cabaret Voltaire. 4 februarie 1916, Cabaret Voltaire. Pregătirile erau în toi. Artistul Marcel Slodki realizase un mare afiș cubist pentru interior. Pereții erau tapetați cu reproduceri după Kandinsky, Picasso, Matisse, Paul Klee, Otto van Raes, Artur Segal și cu afișe futuriste. O orchestră rusească de „balalaici” fusese alcătuită ad hoc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Biutafoc unde lucra Tomoe. — Ești într-o ureche? Privind spre tavan și gândindu-se la Gaston care era sus, Takamori oftă. Și-a amintit de renumitul haiku al lui Bashō despre singurătatea omului toamna și-l adaptă împrejurărilor: „E-n toiul primăverii Vecinul meu - Cum o duce oare?“ Au auzit treptele scârțâind sub pașii apăsați ai lui Gaston. O clipă mai târziu, Gaston deschise ușa și fața de cal își făcu timid apariția. — Vă rog să mă scuzați. — Gas, vino și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dintre cinema și magazin. Privind într-acolo, a zărit în gang silueta fantomatică a unei femei. Era femeia cu bandajul în jurul gâtului. — Sfinte Dumnezeule! strigă ea, surprinsă. Ame-chan de la hotel! Gaston clipi trist. Deși fusese dat afară din hotel, în toiul nopții, din cauza acestei femei, nu-i purta deloc pică. În inima pură a lui Gaton era imposibil să găsești vreo urmă de indignare sau ură față de semeni. Și copil fiind, indiferent de farsa care i se juca sau de brutalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mulțime de imagini. Femeile care-i dăduseră de mâncare. Bătrânul ghicitor Higurashitei, slab ca o așchie. Lichidul negru care se scurgea când trecea un tren. Și apoi figura jalnică a lui Napoleon, cu mersul lui ciudat, alergând după mașină. În toiul nopții, străzile ude de ploaie erau de un negru strălucitor. I-au depășit niște mașini. Gaston a aruncat o privire la bord. Acul fosforescent al kilometrajului indica patruzeci de kilometri pe oră. — Am încurcat-o, Endō! zise pe neașteptate șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Napoleon iar cu el. Fața lui de cal era toată numai zâmbete de când se sculase. Tomoe și Gaston au luat autobuzul spre cartierul M., unde presupunea Higurashitei că-l dusese hingherul pe Napoleon. Era o zi foarte călduroasă, ca în toiul verii. După ce au coborât din tren, au dat peste un râuleț negru de murdărie. Pe ambele maluri se întindeau case care arătau ca niște cutii de chibrituri, cu acoperișuri care stăteau să se prăvălească. S-au oprit la o secție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și nimeni n-a putut să spună că s-a culcat cu burta goală și fără oleacă de amețeală. Chiar și inima mea, în cele din urmă, s-a bucurat, uitând de griji și de necazuri. Ele au reapărut în toiul nopții, când Kakko m-a luat deoparte să-mi spună: - Am hotărât să-l luăm pe Rotari cu noi. E ceasul să lase în seama altora pădurile. După părerea ta, este pregătit să preia cârma regatului la Brescia? Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
celelalte femei printr-o mare iscusință și inteligență. Primul popor cu care s-au întâlnit, în pelerinajul lor de căutare a unei noi patrii au fost scriptofinii 1, trăitori în ținutul umbrelor lungi, unde zăpada nu se topește nici măcar în toiul verii, care se îmbracă în piei de animale pe care le vânează, mâncându-le carnea crudă. S-au hotărât să nu se oprească în acele stepe înghețate și sălbatice și și-au continuat drumul până ce-au ieșit din Scandinavia. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
podoabe și, de mai multe ori doi, romani cultivați, obișnuiți ai casei mele. Și ne-am așternut la vorbe despre istorie și filozofie, teologie și etică, doar ca să uite de mâncare. Nu de puține ori a trimis după mine în toiul nopții și, în prezența novicelor somnoroase, m-a provocat la tot felul de sofisme, ca să-și alunge pofta de mâncare ce-o târcolea. Totul a durat cam două luni. Interesul pentru viață odată trezit, a pus pe fugă grăsimea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Eram ca doi frați, care se iubesc cu duioșie, în ciuda faptului că vedeam în ea și femeia, lucru care adesea mă tulbura. Desele noastre întâlniri au stârnit bârfe pe care Rotari le-a curmat printr-un acces de mânie în toiul unei întruniri a consiliului, făcându-i pe cei de față să le tremure nădragii. Am simțit că, cel puțin de data asta, mânia pe care o arăta era mai aprigă decât cea pe care o încerca. Rămânând singuri, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spurcat al lui Romilde. Era de neconceput pentru multă lume ca fiica marii prostituate să urce la tron. Și iată că Gundeperga și-a făcut din nou apariția în palatul regal de la Pavia. La stăruința ei, a fost primită în toiul unei tumultoase întruniri în sala tronului. Înainta încet, parcă mai frumoasă în veșmântul de doliu și cu vălul amplu care-i îmblânzea chipul. Am simțit un junghi în inimă. - Rotari, există un singur fel pentru a readuce pacea în regat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Eu aici sunt episcop și papă. N-ai observat că în biserică nu există crucea, ci copacul nicicând tăiat spre a o face. Este una din bisericile mele, unul dintre adăposturile mele. - Te afli totuși departe de Ravenna și în toiul unui război. Din ce ți se trage o asemenea cutezanță? A privit înspre băiat și a răspuns: - A trebuit să alerg ca să-l apăr pe acest inconștient care voia să vă înfrunte. Căci, după mine, el îmi va urma. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Dar doar atât, pentru o vară. Să prind gâze-n insectar, Să mă simt copilă iar, Să joc șotronul pe trotuar, Of, de-aș fi copilă iar! Joc de seară Peste drum în fapt de seară Larmă mare e în toi, Mic și mare strânși în gloată Fac un mare tărăboi. Saltă praful de pe uliți Câinii latră fără glas Ceata de copii năvalnici Joacă, cântă, fac alai. Blând privește mândra lună Pe ștrengarii mititei, Râd pe sub mustăți bătrânii Care au fost
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
patru labe, eu mergeam în față, ca deschizător de drum, între timp se făcuse foarte cald, simțeam că am transpirat de curgeau apele de pe mine, însă nu ne-am oprit, ne-am continuat târâșul, în spatele nostru cafteala încă era în toi, din când în când câte o săgeată ne vâjâia pe la urechi și ne era tot mai sete și transpiram tot mai abundent și când mi s-a părut că trebuie să fim deja foarte aproape de marginea lanului, m-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și atunci chiar că m-am speriat de-a binelea, fiindcă știam, dacă mama dă cu ceva de pământ, atunci e mare bai, înainte, pe când tata mai era acasă, nu spărsese niciodată nimic, nici măcar o ușă nu trântise, nici în toiul celor mai mari certuri cu tata, ei, și atunci am auzit cum mama a trântit ușa de la bucătărie cu atâta furie, că farfuriile de deasupra ușii, înflorate, s-au ciocnit între ele, apoi s-a dus în antreu, la măsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ușii, dar aceasta era Încuiată cu cheia. Neliniștit, așteptă o clipă. Gemetele continuau. Nesigur că va putea face ceva ca s-o ajute, nu avu altceva de făcut decît s-o lase să-și Înfrunte singură durerea. Marie era În toiul coșmarului. Adormise liniștită, dar, pitulată Într-un ungher al somnului ei, fiara hidoasă se năpustise Încă o dată, năpădind-o cu viziunile ei de oroare, torturînd-o cu o panică intensă, străveche. Valul monstruos, cu stropi de sînge, plasa unor plete imense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Destupase rapid un flacon cu mercurocrom și-l vărsase pe podeaua cu parchetul descleiat. Stratagema era riscantă, dar Stéphane căzuse În plasă. Și Marie, din păcate. Deocamdată, era rîndul lui să tremure. Vedeta jandarmeriei, la bordul căreia lupta era În toi, se Îndrepta spre digul de la Molène fără ca ocupanții ei să-și fi dat seama de primejdie. Își lansă cu toată viteza barca, se apropie, Începu să strige: - Sări, Marie! Sări! Alertată de strigăte, Marie se Întoarse, Îl văzu pe Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
closetul din fundul curții. I-a dat o pijama și l-a dus la Cohen, pedagogul-șef. Bruno se temea că va fi silit să vorbească; se temea să-l pârască pe Brasseur. Cohen Însă, deși trezit din somn În toiul nopții, l-a primit cu blândețe. Spre deosebire de supraveghetorii din subordine, le vorbea elevilor cu dumneavoastră. Internatul din Meaux era al treilea prin care trecea, și nu era cel mai dur; știa că, aproape totdeauna, victimele refuză să-și denunțe călăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
al tehnicilor de marcare radioactivă a permis, În cursul deceniului următor, acumularea unui număr considerabil de rezultate. Totuși, se gândea astăzi Djerzinski, dacă se raportau la chestiunile teoretice ridicate de Desplechin cu ocazia primei lor Întâlniri, nu Înaintaseră deloc. În toiul nopții, bacteriile marțiene Îl puseră iarăși pe gânduri; găsi pe Internet vreo cincisprezece mesaje, majoritatea provenind din universități americane. Adenina, guanina, thymina și cytosina fuseseră găsite În proporții normale. Apoi, neavând ceva mai bun de făcut, se conectă pe site
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu Cântecul mateloților interpretat de Frații Jacques. După ce, din dragoste pentru prinț, Îndurase toate Încercările, renunțase la voce, la ținutul natal, la frumoasa-i coadă de sirenă, totul În speranța de a deveni o femeie adevărată, furtuna o aruncă În toiul nopții pe o plajă; acolo, mica sirenă bea elixirul vrăjitoarei. Se simțea sfâșiată În două, suferința era atât de cumplită că-și pierdea cunoștința. Urmau câteva acorduri muzicale foarte diferite, care păreau să marcheze o schimbare de decor; apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]