22,705 matches
-
2773, 2001, 11) - cît și pentru desemnarea doar din punctul de vedere al vîrstei. în cazul lui puradel - "un puradel abandonat pe stradă se află acum și el sub tratament" (EZ 2320, 2000, 10) - deprecierea e legată de desemnarea etnică. Tonul ironic determină chiar o marcare strict contextuală a unui termen care nu are în mod normal decît conotații pozitive, legate de uzul său arhaizant, regional sau religios: prunc. Cuvîntul e ales, de exemplu, pentru a desemna un copil internat în
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
celebrele prescurtări, p..., f...). Există destul de multe pasaje "în plus", mai ales spre sfîrșitul romanului: după ce creează acea "atmosferă incestuoasă" (inclusiv din punct de vedere naratologic - autorul întreține raporturi nepermis de "libere" cu opera) poveștile se lungesc, se ambiguizează nepermis, tonul devine pe alocuri prea "serios", prea grav. Mi se poate reproșa că am evidențiat doar latura pornografică, fără să văd adevăratele ținte ale autorului. Dacă pornografia este doar un accident, romanul își pierde mult din greutate. Dacă nu, rămîne un
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
cere, prin simple aluzii, să-și părăsească soția pentru ea, judecătorul refuză. Nu protestînd sau argumentînd, ci pur și simplu continuîndu-i rutina, mergînd în fiecare zi acasă, la soția care îl așteaptă cu cina pregătită și cîteva vorbe convenționale. Ambiguitatea tonului lui Klima e impecabilă în acest text: care e de fapt adevărata iubire, prezența constantă și blîndă, ne-declarativă, previzibilă și tocmai de aceea fermă, definitivă, a soției, sau clandestinitatea și efemerul întîlnirilor de una sau două ore, cu o
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
cum n-am uitat de atunci: timid. Era, dacă vreți, privirea unui bărbat de soi, cu mult farmec, simțind că viața se dusese și că trebuia cedat locul altor generații... Nu mă miră deloc virulența pamfletului poetului Ion Vinea. Acest ton ordinar caracteristic scriitorilor lirici, fără orizonturi adânci. Ca stil, pamfletul atât de colorat seamănă cu scrierile cronicarilor munteni, răi de gură și al cărui lexic otrăvit e în stare să potopească adversarul. Să recunoaștem, este stilul magnific al vechii școli
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
reținuse un timp în biroul lui, când, pe ușă apare înalt, dezinvolt, elegant, Petru Dumitriu. Habar n-avea de mine, nu mă cunoștea, eram un nimeni. Pînă ce Balaci, politicos și bun cum este, i se adresă lui P.D. pe tonul cel mai degajat: "Petrule, dragă, ți-l prezint pe Constantin Țoiu (citise pamfletul care făcuse vîlvă în Bucureștiul proletcultist, P.D. arătînd ca un senior din sec. XVIII căzut în mijlocul lui). Abia atunci, P.D. tresări, ochii sclipindu-i de o forță
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
oficialilor comuniști l-a depășit cu mult pe cel al emisiunilor propriu-zise. Ceea ce Europa Liberă nu a putut să împiedice, însă, deși poate anticipase fenomenul, a fost persecuția exercitată de comuniști asupra celor descoperiți a asculta postul de radio respectiv. Tonul lui Puddington nu e foarte clar în această privință, nu e explicit acuzator, dar nici cinic-constatativ. Teoria lui este că revoluția ungară din 1956 a fost în mare măsură rodul propagandei anti-comuniste organizate de Europa Liberă. O propagandă care nu
O istorie a Europei Libere by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16022_a_17347]
-
e atras exclusiv de contextualitatea lor, de climat și de caracteristicile generale care se degajă din evoluția filosofiei românești în veacul nostru. Și aici, recunosc, tînărul nostru autor izbutește să le găsească cum se cuvine, punînd diagnostice valabile la un ton și o modalitate potrivite. Ceea ce, nu numai pentru un prea tînăr autor, e foarte mult și lăudabil. Încît, la sfîrșitul lecturii, rămîi cu un tablou, repet, al contextului în care s-a dezvoltat filosofia românească în epoca ei modernă. Să
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
insistență, comic prin redundanță. Folosirile sale actuale au de aceea rol de intensificare, dar și conotații ironice: o anumită detașare de ceea ce e anunțat cu prea multă ostentație, o oarecare neîncredere sau pur și simplu tendința de a adopta un ton nonșalant. Formula s-ar putea deci adăuga sutelor de exemple de parafraze produse pornind de la versuri clasice sau de la sloganuri publicitare, dacă n-ar avea ceva mai multă relevanță lingvistică. Nu e de obicei inclusă între tiparele repetiției, probabil pentru că
"Mare bal mare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16015_a_17340]
-
față de subiectul său par să fie deosebit de interesante. în măsura în care citim această carte pentru că ne aflăm în vreun fel de raport (psihologic, ideologic, sentimental) cu "evreul" de care ea se ocupă, sîntem pe o pantă dacă nu greșită, cel puțin reductivă. Tonul acestei cărți, în ansamblul ei, ține de o mentalitate mult evoluată: niciodată, pe parcursul celor peste trei sute de pagini, nu se simt miasmele vreunei teze, autorul nu lasă să se întrevadă nici măcar contururile vreunui raport personal cu subiectul în cauză. Cititorul
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
interesante mișcări din istoria noastră literară. Pentru că atît statistic, cît și în numele ei cele mai răsunătoare, avangarda datorează mult scriitorilor de etnie evreiască. Cartea lui Ovid S. Crohmălniceanu se deschide cu o amplă prefață semnată de editor, Geo Șerban. Deși tonul e puțin cam patetic, prefațatorul discută aspecte interesante ale biografiei criticului recent dispărut și atinge probleme nu tocmai comode, pledînd pentru o necesară și nuanțată punere în context, pe care o și realizează în cîteva cazuri. Tot din prefață aflăm
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
mai importanți scriitori ai avangardei. Sînt trecuți în revistă, în afară de cei trei amintiți anterior, B. Fundoianu, Sașa Pană, D. Trost, Paul Păun, F. Brunea Fox, Dan Faur, H. Bonciu, Sesto Pals. Nu se fac dezvăluiri senzaționale și nici reinterpretări spectaculoase, tonul este cel moderat din volumele sale de istorie literară, dar fără derapajele ideologice din Literatura română între cele două războaie mondiale. Avînd în vedere ponderea scriitorilor evrei în avangarda literară, se poate spune că sîntem în fața unui titlu important în
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
drama lui personală care pune capăt teribilului experiment. Dă mult din mîini, explicînd pleonastic ce spune textul. Pare să n-aibă forță în revolta lui. De aceea nu se observă modificări de stări, schimbări clare de ritm, de registru, de ton, deși vrea să răstoarne o lume. Doar în relația cu Ala apare vulnerabil sensibil, tandru. Antoaneta Zaharia - Ala - este stridentă în rostire, nu marchează confuzia sau excesele pe care le are nu un bețiv, ci, mai degrabă, un drogoman. Ala
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
ars atunci cînd l-am asemuit cu ...Divanul occidental-oriental al lui Goethe. Și, bineînțeles, cu adesea evocatul de d-sa Camil Petrescu (egolatria nervoasă a celui ce-a inspirat înjghebarea unei insolite "Asociații a prietenilor' săi e înrudită, deși în tonuri mai puțin spectaculoase, cu cele ale unor D'Annunzio și Malraux!). Să fie oare prea puțin pentru dl Alexandru George? Păcat că ne-a stricat inocenta construcție din cărți de joc! Dincolo de toate acestea, îl asigurăm însă pe dl Alexandru
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
de compunere critică. Ambii critici practică înfrigurați specia critică numită 'rezumat'. O fi el bun, ici-colo, la vreun roman mai necunoscut, dar să citești povestea Buneivestiri sau a Orbitorului, asta-i cam prea de tot. Inversiuni emfatice, efecte retorice pompoase, tonul din alte vremuri, cînd literatura însemna nefiresc de mult. Osificare, încremenirea în scheme critice personale. Cam aceasta ar fi concluza tristă a periplului prin raftul ascuns al criticii contemporane. Cei doi reprezintă o clasă consistentă de critici, prozatori, poeți, care
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
de origine palestiniană) renunță însă de la bun început la ambițiile de exhaustivitate, oprindu-se numai asupra acelor aspecte care-i pot servi în demonstrație. Chiar și așa, cartea e o mostră de erudiție, de simț al umorului, de găselnițe inteligente. Tonul radical se justifică prin faptul că, operă de pionierat la vremea sa, reformează din temelii (prin efectele sale de lungă durată) studiile regionale - în primul rînd pe cele legate de Orient, modificînd însă în mod fundamental o întreagă metodă de
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
de la Iași, o dispută-n jurul revistei Convorbiri literare. N-am înțeles nimic. Ambele tabere aveau autori valoroși și alții necunoscuți, ambele foloseau de multe ori un limbaj absolut inacceptabil. Erau povești de corupție, erau altele de cumetrii încîlcite, dar tonul dominant era un fel de jubilare scabroasă care-i întina pe toți la fel. Singurul zîmbet îl aduceau savuroasele selecții din revistă, decupate de Al. Călinescu. Am mai urmărit niște polemici și mai joase în altfel excelenta Vatra. Bineînțeles, oricine
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
care nu reușește să cîștige meciul cu niște anonimi), în anii de după revoluție barca revistei s-a clătinat serios. Am crezut cu toții, la un moment dat, că se va scufunda pentru totdeauna. O trăgeau în jos o anumită sastisire, un ton îmbătrînit, o delăsare de literatură, multe rubrici pe care nu le citea nimeni. A trebuit să apară concurența unor reviste noi și tinere ca Observatorul pentru ca bătrîna doamnă să se dezmorțească. Și, un miracol demn de Márquez, a făcut-o
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
deși aș putea spune foarte repede zece alte nume, m-am oprit la cel al lui Ioan Es. Pop, poet minunat, care-ar merita mult mai multă notorietate, și om care în toate interviurile și articolele din presă are un ton personal, cald, un fel de înțelepciune și modestie care-i stau foarte bine. Nu-l recomand eu, pentru că se recomandă singur prin cărțile lui, dar cred chiar așa, "cu tărie", în scrisul lui. Autorii români depind în întregime de traducători
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
discuției intelectuale erau ruginite rău. Prea puțini realizează acum cît de penibile sînt "certurile pentru putere" în "din ce în ce mai minuscula Republică a Literelor din Cetatea lui Bucur", cum o numește excelent Iordan Chimet. Perspectiva lui Chimet este șocantă - pentru că propune un ton moderat, de bun-simț, cum de prea puține ori am auzit în jurul acestui Jurnal - în anii '96-'97 era aproape o blasfemie să-ți permiți ton echilibrat în chestiuni atît de grave. Ce păreau să omită mulți comentatori de atunci, era
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
Bucur", cum o numește excelent Iordan Chimet. Perspectiva lui Chimet este șocantă - pentru că propune un ton moderat, de bun-simț, cum de prea puține ori am auzit în jurul acestui Jurnal - în anii '96-'97 era aproape o blasfemie să-ți permiți ton echilibrat în chestiuni atît de grave. Ce păreau să omită mulți comentatori de atunci, era faptul că lucruri atît de simple vorbeau despre evenimente petrecute cu peste 50 de ani în urmă, făceau istorie, discutau perioada interbelică. Un astfel de
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
rămîne, și în acest discurs despre un (fost) exponent al ei, în continuare margine. Se definește față de centrul realist și obsedant al deceniilor comuniste: "față de o parte a prozei românești, care încearcă să reia mijloacele romanului de analiză interbelic, față de tonul sentențios-moralizator, care marchează majoritatea "romanelor obsedantului deceniu", apare o proză care nu încearcă nici să dezvăluie nici să ascundă mari adevăruri istorice". " Rafinamentul stilistic", trăsătura cea mai evidentăși mai fermecătoare a scrisului lui, corespunde în analiza Ruxandrei Ivăncescu trimiterilor la
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
sau "latinos", la capătul cozilor de mătură se află și destui români. Producția de fructe mediteraneene din Spania, Portugalia sau Grecia e recoltată și de mâinile agile ale maramureșenilor. Toate acestea sunt realități de care nu se prea vorbește. Pe tonuri plângăcioase, câte-un politician în criză de subiecte anatemizează masiva emigrație a tinerilor din domeniul științelor exacte. Am ajuns să-l huiduim pe Bill Gates pentru că racolează, în stil mare, tineri români. Dar cine e de vină că acești tineri
Îmbrățișarea de halterofil a Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15654_a_16979]
-
care se vedea dincolo un zid vechi și urît". E vorba lui Ion Barbu, o tipică nuvelă fantastică, din care umanul, dispărînd, rămîne numai geometria lui, și ea fostă. Inspirată e, desigur, și Ceasornicul din turn, lucrată, și ea, în tonuri stranii. Într-o seară de iarnă zece prieteni stau roată și ascultă povestea ciudată a amicului lor. Orașul lor fusese, odată, altfel cu totul. Dar ansamblul se prăbușise în întregime, înecat în el însuși. Și asta din momentul cînd orologiul
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
care a curs după articolul "România: la fundul grămezii" a fost ceva neobișnuit chiar pentru o țară precum România, unde "opinia liberă", mai mult sau mai puțin centrată pe idee, se află azi la mare preț. Dacă e adevărat că tonul face muzica, de ce ați ales acest titlu? Tony Judt: N-a fost alegerea mea! Cei de la "The New York Review of Books" au ales aceste cuvinte din descrierea mea privind locul actual ocupat de România în șirul candidatelor la Uniunea Europeană. Eu
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
le-am ilustrat în mod greșit, după cum rezultă din răspunsurile iscate de articolul meu) și care este un caz-test pentru bunăvoința Uniunii ce se presupune a fi deschisă tuturor europenilor. À propos - mi se pare mie sau traducerea induce un ton mai critic și mai abraziv decât originalul englez? Sau cel puțin așa mi-a comunicat cineva din România. Ar fi păcat. Alte articole ale mele - despre Austria, Belgia, Franța sau Anglia, toate publicate în "The New York Review of Books" în
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]