2,536 matches
-
niciodată. Inhibiția ciudată a bărbatului, crispările și lașitățile lui, ambigua fluiditate a sufletului feminin, capricios și uneori de neînțeles, provoacă această irezolvabilă criză. În pofida unor clipe de exaltantă amăgire, sentimentul final este acela de regret, părerile de rău luând o tonalitate de fină elegie. Intuiția psihologică a prozatorului nu e lipsită de subtilitate, iar scrisul său rotunjit face perceptibilă o gamă de nuanțe. În spiritul cultivat la „Viața românească”, I. rânduiește o serie de „documente omenești” (Colecție, „Viața românească”, 1928). Sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287586_a_288915]
-
Limbajul Parizienei nu abundă în explicații, el ține de momentele de suspans și de tensiune ale discursului 367. Zâmbetul politicos însoțește și dezorientează. Un anumit joc în relațiile umane se manifestă și în limbaj. Teatralizarea vorbirii Parizienei se exprimă prin tonalitate, dialoguri intime, tentația declamării, cochetăria refuzului, emotivitatea (pe care n-o resimte, dar o provoacă)368. Efectul de surpriză, rapiditatea și abilitatea întrebărilor pot fi puse sub semnul unei cunoașteri intelectuale, caracterului sociabil și curiozității Parizienei: "Juliette, qui avait la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
întâlnesc”, în mod paradoxal, în lirica lui D. E dificil de explicat această stranie simultaneitate a modelelor, această simbioză realizată din materii atât de străine una de alta. Iată-l mai întâi pe Arghezi, cel din Testament, decupat impecabil (ca tonalitate, ca ritm, ca lexic chiar) pentru a coagula tot un fel de artă poetică: „Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte, / Decât un nume adunat pe-o carte. / În seara răzvrătită care vine / De la străbunii mei până la tine, / Prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
suflet moldovenesc [...] risipit în vânt ca o scamă de păpădie, suflet de toamnă și de învins”. O fac însă fără a instaura un stil nou, un limbaj net diferențiat de al poeților români sub a căror influență s-a format. Tonalitatea de cantilenă a versurilor libere, dar majoritatea rimate, conservă ecouri din Ion Vinea, Adrian Maniu, Camil Baltazar, Demostene Botez și mai ales din G. Bacovia („E pretutindeni un aer apăsător, ca de spital,/și pomii în despletiri își spun mâhniri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
care în general lumina și, datorită fluidității și transparenței, apa sunt simboluri ale absolutului și eternității, substanțe pure, sugerând deopotrivă materia și spiritul, natura fizică și substratul ei metafizic sentimentul ieșirii din timp, îi anulează neliniștea "marii treceri". De aici tonalitatea luminoasă a aproape tuturor poemelor ciclului, care sunt printre cele mai senine ale lui Blaga". "Să mai adăugăm, între elementele peisajului portughez care explică atracția exercitată asupra poetului și care se regăsesc în poemele ciclului, aspectele exotice ale vegetației, localităților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
traseu, porumbelul revine omenește în lungimea de vagon, de două vagoane, smalțul verde din gît, mai largă colereta vișinie, porumbița ridică gușa să bea zăpadă topită, atenție gabarit redus! scapă iar, mi-ai luat-o înainte și vorbești de la sine, tonalitatea maximală orizontul îngăduit expresiei, alb de zăpadă în amiază, ultraviolet aspectul de frăție funcțională, cu rețeaua electrică pe trupul Siculeni, transfigurat albastru acceleratul Iași Brașov, libertatea aparentă degajînd sentimentul libertății, răsturnate miturile, disponibile altele, ce este albul net, arc stricat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Totuși Lucreția Andriu a câștigat rămășagul, ca să mă exprim așa, și a tălmăcit expresia franceză prin românescul „cu turnul dat pierzării”. Reușită remarcabilă: traducerea nu e inferioară originalului. Voi lăsa pe alții să vorbească de poeziile originale ale Lucreției Andriu; tonalitatea lor e puternic feminină. Constituie aceasta o scădere? Nu văd de ce. E curios că pe această sensibilitate, se altoia o reală inteligență, masculină aproape, sensibilă la rigoarea logică și exprimânduse dialectic; această propensiune era coroborată de o adevărată și serioasă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
se îmbogățește cu simboluri ale glacialului și penumbrei, iar distanțarea și indiferența devin semnul de atenuare a exaltării. U. scrie și o lirică a participării frenetice la ritmurile universului, evocând viața elementară, fabulosul domestic și universul infantil, totul într-o tonalitate de exultanță și bucurie. Când se autodefinește, el își afirmă obârșia în autorii Mioriței, mod de a cinsti geniul popular creator. Balada Meșterului Manole devine de asemenea motiv poetic. În amplul poem Eminescu (1979) se apelează la o profuzie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
Scriitorilor din București). Nota dominantă a scrierilor din această categorie este o îmbinare foarte personală de calități poetice (fragmentar, textele au valențe estetice de poeme în proză), mesaj simbolic generos, fără a cădea în didacticism, și o paletă largă de tonalități narative, perspectiva fiind asumată din unghiuri diferite de naratori neconvenționali: copii, tinere fete, întrupări terestre ale miticelor ondine ori sirene, extratereștri cu simțiri pământene. Uneori aceste narațiuni inocente, perfect circumscrise genului, trimit spre realități cu posibile semnificații grave. Astfel, Astralofagul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
drum poeziei de mari tensiuni lăuntrice, pe linia liricii de interogație și atmosferă meditativă, și conturează un ton, un relief de accente propriu satirei, poetul numărându-se între precursorii direcți ai lui M. Eminescu. În proză (Memorial de călătorie), deși tonalitatea este naturală, dezinvoltă, autorul nu se ridică dincolo de observația directă și însemnarea topografică, excepție făcând paginile ce descriu un răsărit de lună la Tismana. Impregnat de melancolie și de culoarea fantastică dată de fiorul magiei lunare, peisajul devine stare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
oasele străbunilor cutreieră Carpații / irizând cu stele și înnobilând/ trecerea noastră [...] Aici este țara neamului meu!” (Încrustări în vreme). Odată cu Miresemele fulgerului (1988), autorul renunță la poezia circumstanțială. Apar figuri mitologice și livrești, peisajul se spiritualizează în viziuni (neo)expresioniste, tonalitatea senină, jubilatoare face adesea loc decepției și interogației, iar discursul liric devine, dacă nu neapărat mai profund, cel puțin mai opac. Poetul profesează cu voluptate - uneori excesivă - incongruența, asintaxismul și oximoronul. Rezultatul acestor operații este o lirică bazată pe bruierea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
luase cu avânt centrul Bucureștilor, deși mai avea mult până să îngroape muzica ce dăduse ritmul elegant și atmosfera plină de dragoste a ultimului deceniu. Acum, tinerii se îndrăgosteau mai ușor de sunetele aspre, eruptive ale noului gen, cu o tonalitate atât de diversificată, brutală deseori, în comparație cu unitatea și căldura melo- dicității tangoului și a romanțelor. Ritmul sincopat, aglomerat, care rupe tonalitatea obișnuită, și, desigur, improvizațiile năstrușnice ale noii generații de instrumentiști sunt noile delicii ale capitalei. Se aud tot mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
dragoste a ultimului deceniu. Acum, tinerii se îndrăgosteau mai ușor de sunetele aspre, eruptive ale noului gen, cu o tonalitate atât de diversificată, brutală deseori, în comparație cu unitatea și căldura melo- dicității tangoului și a romanțelor. Ritmul sincopat, aglomerat, care rupe tonalitatea obișnuită, și, desigur, improvizațiile năstrușnice ale noii generații de instrumentiști sunt noile delicii ale capitalei. Se aud tot mai des trompete, clarinete și saxofoane, iar chitările, pianele, alături de bas și baterie, se potrivesc parcă mai mult cu ritmul tot mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
controlat, mustrat, corijat pentru că părintele îl dorește altfel decât este el în realitate. Acceptarea, din punctul de vedere al copilului, presupune mai înainte de orice a se simți iubit. Acest lucru înseamnă nu numai dovezi vădite de tandrețe, ci și o tonalitate generală afectuoasă și binevoitoare în raporturile copilului cu membrii familiei. Dacă inițial copilul va intui dragostea în calitatea hranei, ulterior crescând va intui această dragoste din bunăvoința ce i se arată, din bucuriile ce i se oferă, dar mai ales
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
specifice hipoacuzicului; Primele propoziții: la 8 ani și 6 luni; Atitudinea copilului față de vorbire: în comunicare utilizează doar limbajul mimico-gestual; Mobilitatea acestor organe - greoi; Ritmul vorbirii: lent; Expresivitatea vorbirii: vorbirea este pe jumătate inteligibilă, nu se disting cuvintele; Vocea - intensitate, tonalitate, melodicitate: mare, ridicată cu melodicitate ridicată permanentă. Trăsături de personalitate: temperament sangvinic, are un comportament liniștit, pasiv, prezintă timiditate crescută în relațiile cu persoane nou cunoscute. Examen psihopedagogic: Dezvoltarea intelectuală este de nivel mediu (bună), Q.I. ~ 80 (Test Matricile
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
Centrul de Reabilitare Infantilă „PENILLA”. Avea vârsta de 8 ani. În momentul începerii terapiei, vorbirea expresivă era la nivelul exprimării a 3 - 4 cuvinte de interes vital, pe care însă le folosea în denumirea tuturor acțiunilor întreprinse. Se constată o tonalitate foarte joasă a vocii și un aspect răgușit. Din această cauză vorbirea este mai mult neinteligibilă. Volumul vocabularului este foarte restrâns. La nivel de semantică, înțelegerea limajului este deficitară, verbalizarea acțiunilor realizându-se destul de greu, după mai multe repetări. În
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
etapă a intervenției. Pentru diferențierea fonetică s-au utilizat exerciții de transformare a cuvintelor prin înlocuire de sunete sau silabe de tipul: „ca să”, „ca-nă”, „ca-ră”. T.D. s-a descurcat foarte bine la acest tip de exerciții deoarece i-au plăcut tonalitatea și ritmul lor. Repetarea acestora s-a situat, însă, la nivel mecanic. Concluzii și recomandări T.D. a progresat destul de bine în urma terapiei logopedice, însă, din cauza faptului că aceasta nu a avut un debut precoce, achizițiile se instalează foarte greu și
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
și știrile publicate. Ben Jonson, dramaturg vestit al perioadei elisabetane, pune în scenă la Londra, în 1626, o comedie inspirată după Aristofan, intitulată "The Staple of News" ("Prăvălia de știri"). Pentru prima dată, este atacat personajul social al jurnalistului, în tonalitatea cea mai sumbră; este descris ca fiind complet lipsit de scrupule și dispus să scrie orice, numai să obțină un profit de pe urma credulității cititorilor săi. Încă din secolul al XVII-lea, va apărea și un alt pericol, acela al estompării
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
-ți dai seama dacă era sinceră. Probabil că da. „O viață bună.“ Ce expresie ciudată întrebuințasem. Și ambele noastre vieți s-au scurs, și au fost întrucâtva împlinite, de când ne-am întâlnit ultima oară? Vocea lui Hartley, care păstrase ușoara tonalitate nazală, puțin monotonă, atât de atrăgătoare pentru mine, rezonanță pe care o avusese întotdeauna, cu o ușoară amprentă a accentului local, m-a făcut să-mi dau seama cât de mult se schimbase vocea mea. Am simțit dintr-o dată că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
următoare să se finalizeze acest demers. În ceea ce privește transcrierea interviurilor, trebuie să menționăm că acesta este un proces complex, care implică inevitabil unele schimbări și interpretări, în special datorită faptului că scrierea și vorbirea au o serie de trăsături diferite. Astfel, tonalitatea, volumul și ritmul vorbirii au semnificații și conotații care nu pot fi reproduse grafic decât cu mare greutate. Deoarece în forma brută interviurile prezentau anumite inconveniente din perspectiva lecturării lor, datorită unor dezacorduri sau exprimări neclare, am intervenit la nivelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
animal, în special a unui câine, nu ai fost uimit de marea iubire pe care ți-o dăruiește, de devotamentul lui sincer, de recunoștința lui pentru fiecare privire, fiecare mângăiere, fiecare cuvânt pe care se pare că îl înțelege după tonalitate, după expresia și gesturile noastre? Nici un om nu va putea să ne acorde asemenea sentimente curate și dezinteresate. Câinele însă te va iubi indiferent dacă ești frumos sau urât, tânăr sau bătrân, sărac sau bogat, el va fi mereu gata
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
vrut să mai știe de nimic. — Cu ea ați cântat și Requiem-ul de Verdi, mai multe concerte, cu Carlo Bergonzi, cu Bonaldo Giaiotti și cu Giuseppe Patané. — Patané era un dirijor uriaș! știa totul pe de rost, în orice tonalitate. Te ducea pe aripi! El ne-a rugat: "Măi, copii, eu nu am foarte mulți bani să vă dau, dar sunteți de acord să facem concertul ăsta la Napoli cu Requiem-ul în memoria tatălui meu, care adora opera?" Cum
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
știm sau nu ce e bun și ce e rău? Are grijă Natura să nu greșim. Căci clonarea reproduce identic doar genomul, „banda de magnetofon“. Mediul, adică „magnetofonul“ o va citi după feleșagul lui, altfel În timp și spațiu: schimbând tonalitatea. Astfel Încât fenotipizarea, manifestarea genomului Într’un organism, nu va fi așa cum a fost „imprimată“ potențialitatea genomului copiat. Și mai e și sufletul, care nu poate fi clonat. Era poate vorba de știința secolului XXI? Păi aceea nu va fi genetica
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
frumos alcătuite, iar caracteristicile structurale ale plantelor erau cu precizie nuanțate. Fiecare specie de plante era prezentată asemenea unui tablou într-o expoziție. Vă imaginați câte tablouri trebuia să analizezi pentru examen. Cursul se desfășura în același ritm, cu aceleași tonalități și cu aceeași respirație, încât făcea impresia că asculți țăcănitul unei mașini germane de mare precizie. Cursurile de sistematică, fie că este vorba despre plante, de insecte sau în genere de animale sunt ușor de urmărit dar foarte greu de
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
deja nu mai există. Furetière, care, la fel ca Poussin, a trăit în secolul al XVII-lea, se mulțumește în dicționarul său cu un singur exemplu, la fel de instructiv : „Iubiții nefericiți se vor plînge ecoului”. Utilizările tehnice ale cuvîntului păstrează această tonalitate. În muzică, ecoul este definit ca o repetiție atenuată : „Ecourile sînt foarte plăcute la orgă”, spune Furetière. În poezie, ecoul servește la crearea unui efect rafinat. Această valoare pozitivă recunoscută ecoului de către gîndirea occidentală - căci, în afara Franței, am găsi nenumărate
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]