1,431 matches
-
despre care tâlharii spun că deschide orice lacăt, sparge orice încuietoare, orice lanț? Pentru asta vrei să-l pregătim pe acest copil? Pentru lumea bandiților? Și mai ai și curajul să spui aici, în casa mea, tu, care-ai ținut tovărășia tuturor pușcăriilor, tuturor tâlharilor, că este cel mai grozav cadou?"... Grătărel mi-a luat plicul din mână, s-a ridicat ușor, zâmbind trist, ca și cum sora sa vitregă l-ar fi sărutat de despărțire... Of, Doamne, Dumnezeul meu! Trei flori m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
eiiiiii!... Am noroc că știu cânta, / Că-mi astâmpăr inima"... A doua zi am văzut cadourile: statuete, statuete și iar statuete; statuete de ghips, de bâlci... Parcă se vorbiseră musafirii între ei. Se simțiseră obligați să-mi spună în ce tovărășie ar vrea să-mi trăiesc viața. În plus, își puteau etala și cultura muzicală... Statuete Enescu, Mozart, Haydn, Beethoven, Verdi... Cred că exista pe undeva un bâlci inedit al muzicienilor... Am privit către plicul unchiului Grătărel, dar n-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai mare decât al lui Z... Încearcă, A. Știi, îmi zice încătușatul Onuț, în viața cealaltă, pe când nu eram sfânt de capelă, eram așa de singur în garsoniera aceea a mea, încât, ca să scap de singurătate, aproape că-mi doream tovărășia securiștilor. Singurătatea este o boală mai mare decât ura. Când urăști, măcar ai pe cineva în preajmă, nu ești singur... Milică nu-mi vorbește despre singurătăți. Milică îmi cântă. L-am ascultat ore în șir cântând. Parcă vrea să alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de politicieni la nenumărate tribune, tipărit cu caractere proaste pe hârtie proastă În nenumărate ziare, suna fals. Am dat greș până și aici. Era singur și unica lumânare care-i rămăsese pâlpâia slab și ar fi fost bucuros de orice tovărășie. Când ajunse În propriul său compartiment și găsi acolo un străin, se simți bucuros. Omul era cu spatele, dar se Întoarse repede pe picioarele lui scurte și Îndesate. Primul lucru pe care l-a remarcat doctorul Czinner a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate; 6. am dreptate și trec drept mincinos; rana mea este jalnică, și sunt fără păcat." 7. Este vreun om ca Iov care să bea batjocura ca apa, 8. care să umble în tovărășia celor ce fac rău, care să meargă mînă în mînă cu cei nelegiuiți? 9. Căci el a zis: "Nu-i folosește nimic omului să-și pună plăcerea în Dumnezeu." 10. Ascultați-mă dar, oameni pricepuți: departe de Dumnezeu nedreptatea, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Șî pi matali, conașule, sî ti țâi Dumnezău ani mulț’, cî ai suflit bun... După plecarea Sevastiței, am mâncat cu poftă, iar ulcica cu vin am luat-o pe cerdac, unde am rămas uitat de mine. Luna - neștiutoarea - îmi ținea tovărășie. În cele din urmă, am intrat în chilie, unde cu gândurile vraiște m-am întins pe crivat. Într-un târziu, am adormit... A doua zi, la ora potrivită, cu lecția “învățată”, am urcat la bătrân. L-am găsit în cerdac
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
care mi-a ținut de urât în atâtea seri. Privind la coroana lui falnică, dar acum lipsită de podoaba frunzelor, i-am mângâiat tulpina. “Rămâi cu bine, bătrâne. Nu știu când ne vom revedea. Îți mulțumesc pentru că mi-ai ținut tovărășie de atâtea ori când inima mea era zbuciumată.” Am plecat mai departe, trecând prin poienița unde în ceilalți ani, de fiecare dată când treceam cu bătrânul pe acolo, ne ieșeau în cale veverițele care ne furau nucile sau alunele din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cont că nici unui polinezian nu i-ar fi putut trece prin minte că pământul ar putea fi rotund și, astfel, puțin după aceea, Miti Matái hotărî să-și reia firul istorisirii, care era singurul lucru care îi interesa cu adevarat. —Tovărășii mei au început să moară de foame și de frig și când spre dimineață a apărut în fața noastră o uriașă insula albă, am inceput sa strigam de bucurie, crezând că găsisem, în sfârșit, un loc în care să ne adăpostim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
creadă că era de dorit ca Niho-Nui să devoreze mai repede navă și să sfârșească astfel cu această situație insuportabila. O să ieșim noi din asta, îl asigura într-o zi Miti Matái. Era mai rau atunci cand apele deveniseră solide, iar tovărășii mei mureau de frig... Se uită cu ochi triști la echipajul sau abătut și adaugă cu amărăciune: E rau să vezi cum ți se scufundă piroga, dar și mai rău este să vezi cum ți se scufundă echipajul, în timp ce piroga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cei pe care ii vânau le cunoșteau intențiile dinainte. Un comportament atât de imprudent depășea chiar și cele mai optimiste așteptări ale lui Roonuí-Roonuí, care se mulțumi să facă de pază, în cazul că s-ar fi apropiat cineva, în timp ce tovărășii lui se grăbeau să taie - cu ajutorul inestimabil al cutițelor ascuțite ale spaniolilor - câte opt din fiecare zece legături ale catamaranelor. Din când în când, înfigeau vârful săbiilor printre scânduri, eliberându-le astfel de pastă dura de rășina de pandanús cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și cerură două sticle de bere foarte rece. Foarte rece! E atât de ușor...! Chelner! Încă o bere... Și, după o clipă, sosea atât de rece, de spumoasă, galbenă, transparentă și îmbietoare ca și cea dinainte. Și ca să le țină tovărășie, un ceviche cu raci, și niște creveți la grătar, și niște gustărele cu șuncă slabă, și niște feliuțe de brânză... — Spuneți ceva, părinte! — Taci din gură, fiule, ca n-am mai mâncat ca lumea de când am plecat de la Misiune. Afurisitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
moalele capului. Pe măsură ce-ți revii, vei constata că și alte părți ale prețiosului tău trup au ceva stricăciuni cauzate de par. Tocmai acest amănunt nu-l cunoștea amicul lui Frasin, tovarăș de afaceri, care spera și într-o tovărășie și... mă rog, înțelegeți domniile voastre. Botgros ăsta, adică amicul lui Frasin, se lăuda că îl cheamă așa nu numai datorită grosimii botului său, care, ce-i drept, aducea a rît. Prin urmare, cum Frasin lipsea noaptea, cum și Botgros era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și fraier. Și mai Îi și muieratec și nici nu duce la băutură că nu ajungea el om așezat și cu familie de miru lumii ca un flentăr. Tot natu se mai distrează, la salar Îi bună o bere cu tovarășii de muncă sau o pălincă sara la șină cînd vizionezi progamu la televizor, da nu să te Îmbeți ca porcu și să umbli după muierea unuia care-l socoti preten. Eu nu mi-s cu carte, da zic că Albu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
întrerupă. - Îți iei, fără să-i ceri voie, semenul de braț pentru ca să treci strada. Ai spus de fiecare dată că vrei fericirea omenirii. Dar binele cu sila provoacă un resentiment. Nu protesta. Colaborarea între oameni dăinuie atîta vreme cît, în tovărășie, treaba merge bine. - Domnu’ pictor, la dumneata fapta nu seamănă cu vorba și ăsta a fost norocul meu. Știi ce cred eu? Că ții prea tare la ideile pe care le născocești. Dar, cînd ajungi să crezi că nu însemni
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de satisfacerea sa ! Atâta vreme cât acestui capriciu, destul de bizar, recunosc, i se va răspunde cum trebuie, nu am de ce să vă lipsesc de foloasele pe care le puteți obține. — Să mai spun că tot ce ați aflat, în această noapte, despre tovarășii de drum, despre mine, chiar și despre dumneavoastră este exact. — Absolut exact. Iar promisiunile vor fi duse la bun sfârșit. Probabil, cum v-am spus, să vă scutim de un proces politic. Sporind, astfel, neîncrederea pe care camarazii o au
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
văzut de copil și mi-a rămas bine Înfipt În minte. Mai Întâi am aflat că, dacă era rău și nemilos, ceva mic putea să ucidă ceva mare. Pe urmă, am aflat că, dacă pleci la lupta de sânge cu tovarășii potriviți, n-ai ce alege din vrăjmaș. Și, În sfârșit, am aflat că noi, oamenii neamului meu, ne meritam numele de scoborâtori din lupi. De ce nu se repeziseră bourii ăia asupra lupilor? Ce-i făcuse să stea locului? De ce erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bun de mîncare. Îi povestești despre proprietăreasa care este o fostă reporteră Încăpățînată. Îi spui ce femeie bună este, ce vederi liberale are, cît este de săritoare, de plină de viață și de energie, ce mult Îi place băutura și tovărășia bărbaților care beau, ce bine cunoaște aspectele dure și aspre ale vieții pe care un reporter de ziar ajunge să le cunoască. Îi povestești că femeia aceasta a stat alături de ucigași Înainte de a fi executați, că a ascultat povestea vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
capul lor și fără acte În regulă. Aici, În locul din care vă scriu, aracii nu ridică niciodată probleme de competența justiției, se lasă tăiați din copaci În număr mic și numai atunci când e nevoie de ei, petrec o vară În tovărășia unui vrej de fasole grasă (știți care, aceea cu păstaie lungă și umflată, galben-verzuie!), ajutându-l pe acesta numai și numai de pe poziția lor de tutori neproducitvi și se lasă apoi arși sub plitele pe care se fierb păstăile sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o muzică tainică venită din nevăzutul adâncului de munți, cuprins de amurg. După ce te-ai scoborât din înălțimile înviorătoare, stând pe băncuța din fața gării Cîrța, privești la șiragul munților pe care l-ai părăsit, ca la niște prieteni dragi, în tovărășia cărora ai trăit clipe neșterse. În fața șesului ca de Bărăgan, zidul lor se ridică impunător, pierzând din asprimea amănuntului.. Se contopesc unii în alții, de numai vârfurile le urmărești până ce se stinge și ultimul sărut al soarelui dat celui mai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
putea privi. Pe atunci știa numai să scâncească și se numea Scâncea-Voievod. A trecut multă vreme până când, cu mâinile și cu picioarele, a prins să meargă de-a bușelea prin molateca împărăție a covorului. Acolo a hoinărit, în voie, în tovărășia unui mielușel de lemn potcovit cu rotițe, bucălat și fumuriu la trup, ca un strugur de lână. Îl purta prin luncile de țesături și parcă mai degrabă mielușelul era păstorul, căci el privea doar, iar copilașul păștea covorul, mozolind. Acolo
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Lancaster, puterea (Henry IV), vitejia (V) și blândețea (VI).” E o aluzie nu numai la zbuciumata istorie a Angliei ci și la Henry VI, Partea a III-a, piesă pe care Iulia a văzut-o în toamnă la Odeon în tovărășia lui Cornel, „așteptând mereu, din partea soartei, vreun nou semn, vreo dulce hotărâre,” ceea ce e o nouă aluzie, nu numai la cele două domnii ale lui Henry VI. Da, dar acum nu-i toamnă, își spune Iulia. Și împăturind petecul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-i întreba de cauzele faptelor lor. Iar ei, cu omenia lor, îmi răspund; vreme de patru ceasuri nu simt nici o plictiseală, uit orice mîhnire, nu mă tem de sărăcie, iar moartea nu mă sperie; sînt cu toată ființa mea în tovărășia lor. Și întrucît Dante spune că a înțelege fără a păstra ceea ce ai înțeles nu este știință, eu mi-am însemnat cele ce am adunat în minte din aceste lungi convorbiri cu ei și am alcătuit o cărticică De Principatibus
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
la el o adeverință de la conducerea partidului, scrisă cu creionul chimic pe o bucată de hârtie cerată, adeverință În care se spunea că e un tovarăș care a avut mult de suferit sub albi, În Budapesta, și În care toți tovarășii erau rugați să Îl ajute cum pot. Folosea adverința În loc de bilet. Era foarte timid și tânăr, și conductorii Îl pasau de la un tren la altul. N-avea nici un ban, așa că-i dădeau să mănânce după tejghea În localurile din gări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cheamă. Apoi aici la mine mai aruncă unul o vorbă, altul alta și așa mai aflu și eu noutăți. Și cam ce vorbe se spun? Cică aiștia care vin de sus au început să vorbească despre un fel de... de tovărășie... Ce-ai spus? Adică dai pământu’, plugu’, caru’, boii, caii și oamenii cu brațele... Odată pâmânturile adunate, trece cu plugul peste haturi și îl face una... Aista-i colhoz, bade! Dai pământul și toate cele, iar tu te duci să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
informații: „a Vodă” numită „Zorile”. Dacă s-ar fi mers la revista lunară „Curier ieșan”, s-ar fi aflat că „necunoscutul” a fost aici redactorul șef, unde număr de număr a făcut publicistică, una dintre cele mai bune și în tovărășia unor con deie mari, care i se adresau să-și exprime ideile în paginile vegheate de el: George Lesnea, Aurel Leon, Constantin Ciopraga, Traian Gheorghiu, practicat o publicistică ocazională în revista Liceului „Cuza Petre Andrei, Ștefan Bârsănescu, Otilia Cazimir, Al.
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]