7,762 matches
-
cazul păcătosului (hamartolos) Iuda, hoț și trădător (prodotes); nici el n-a reușit să disprețuiască întru totul cele propovăduite de Isus” (II,11). În fine, la acuzația lui Celsus cum că nici un general sau întemeietor de școală n-a fost trădat de soldații sau elevii săi, așa cum s-a întâmplat cu Isus, Origen invocă drept contraargument principal trădarea lui Platon de către Aristotel. Iuda n-a petrecut decât trei ani în preajma Învățătorului său, în vreme ce Aristotel a frecventat douăzeci de ani Academia platoniciană
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a copilăriei, versiune din secolul al V-lea, probabil, Iuda se întâlnește cu Isus la o vârstă foarte fragedă. Autorul apocrifei încearcă să răspundă narativ la două întrebări: cum a devenit Iuda ucenic al lui Isus și de ce L-a trădat? Vindecarea timpurie (dar relativă) de Satana poate furniza răspunsul la prima întrebare; reposedarea ulterioară răspunde la a doua. Trăia acolo (în Betleem) o femeie care avea un fiu muncit de diavol. Acesta, pe nume Iuda, când punea diavolul stăpânire pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a acestei prime traduceri: avem de-a face cu „o evanghelie prezentată din perspectiva lui Iuda Iscariotul. Departe de a fi un răufăcător, Iuda apare ca un erou. În această interpretare foarte radicală, Isus îi cere lui Iuda să-l trădeze. În contrast cu evangheliile canonice, Iuda Iscariotul e prezentat ca un model pentru toți cei care vor să fie discipoli ai lui Isus. El este singurul apostol care în mod real Îl înțelege pe Isus”. Traducerea, în parte, dar mai ales studiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
gnosticii creștini, indiferent de tendință, singurul sacrificiu care contează și mântuiește este cel spiritual, interior. Jertfa exterioară și materială trimite la teologia vetero-testamentară a templului de la Ierusalim. Practicând sacrificiile în numele Său, apostolii se întorc, de fapt, cu un pas înapoi, trădând evanghelia adevăratului Isus. Ei fac jocul „generațiilor pământene”. Iuda se diferențiază de restul ucenicilor? Nu, dimpotrivă. La p. 56 citim: „Dar tu, Iuda, tu vei face mai mult decât toți. Căci tu vei jertfi omul/trupul care mă poartă”. Pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-ți recăpăta liniștea dinainte. Nici vorbă să fie Fiu al Dumnezeu, e un impostor de ultimă speță, un arogant care-și bate joc de voi și în primul rând de tine. În plus, El îi împinge pe oameni să-și trădeze natura, datinile, familia etc. Un asemenea mesaj nu poate veni de la Dumnezeu. Într-un cuvânt, încheie Diavolul: „Hai, fratele meu, du-te și fă îndată ceea ce ți-am spus să faci, ceea ce dragostea ta pentru oameni și ura ta pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
asemenea mesaj nu poate veni de la Dumnezeu. Într-un cuvânt, încheie Diavolul: „Hai, fratele meu, du-te și fă îndată ceea ce ți-am spus să faci, ceea ce dragostea ta pentru oameni și ura ta pentru El te împinge să faci. Trădează-L pe cel care te-a trădat, trimite-L la moarte pe cel care vrea să osândească toată lumea la o viață mai rea decât moartea”. Urmează un sărut pe gură și Iuda pleacă în transă spre locuința lui Caiafa. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Într-un cuvânt, încheie Diavolul: „Hai, fratele meu, du-te și fă îndată ceea ce ți-am spus să faci, ceea ce dragostea ta pentru oameni și ura ta pentru El te împinge să faci. Trădează-L pe cel care te-a trădat, trimite-L la moarte pe cel care vrea să osândească toată lumea la o viață mai rea decât moartea”. Urmează un sărut pe gură și Iuda pleacă în transă spre locuința lui Caiafa. În capodopera sa Maestrul și Margareta, Mihail Bulgakov
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
divine. În esență, scrie Borges (alias Runeberg), prin trădarea lui, Iuda se dovedește un adevărat ucenic al lui Isus. Trădarea, cel mai josnic act pe care-l poate comite cineva, echivalează cu o kenoză asumată. Așa cum Isus, Dumnezeu, s-a trădat pe Sine, adică S-a smerit până la ultima limită, făcându-se om, creatură, tot așa Iuda se smerește, se împuținează pe sine făcându-se trădător. „Ordinea inferioară este o oglindă a ordinii superioare. Iuda îl reflectă așadar pe Isus.” Voi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aceea între împietrirea inimii fariseilor (Marcu) și împietrirea inimii poporului lui Israel în timpul exodului. Poporul lui Israel nu numai că nu-și arată gratitudinea față de Iahve, eliberatorul, dar nu face decât să vocifereze și să se opună ireverențios voinței Sale, trădându-L sistematic: „și Domnul a grăit către Moise: Oare până când Mă va mânia poporul acesta și până când nu Mă vor crede, cu toate semnele/minunile pe care le-am făcut printre ei?” (Num. 14,11: LXX). Consecință: Iahve hotărăște să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și s-au împreunat cu fiicele oamenilor, zămislind uriașii. Așadar răul intră în lume prin femeie, o obsesie a grupării eseniene. Cei douăzeci de îngeri răzvrătiți îl au în frunte pe Shemehaza; acesta își obligă complicii, pentru a nu fi trădat, să lege jurământ pe vârful muntelui Hermon. Apoi coboară printre oameni și se căsătoresc. Păcatul iremisibil al îngerilor răzvrătiți pare a fi nu atât răzvrătirea față de Dumnezeu, cât „vinderea” secretelor cerești oamenilor. Îngerii le învață pe soțiile lor arta împodobirii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care, nevoind să se amestece în statutul universului și să devină cetățeni ai lumii, depășesc întreaga lume a sensibilului pentru a ajunge la lumea inteligibilă”. Uriașii reprezintă omenirea care s-a îndepărtat de dreapta rațiune „măsluind banul cel bun” și trădând astfel însuși principiul propriei existențe. Două idei conexe merită a fi subliniate în privința demersului exegetic al lui Philon. Mai întâi, textul din Geneza 6,1-4 beneficiază de o lectură în același timp demitizantă și alegorică, operație contrară tradiției apocaliptice reprezentate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe bărbați în păcat, ci de faptul că, fiind deja stricate în cetatea de pe pământ, în mijlocul pământenilor, ele inspiră dragoste locuitorilor cetății viitoare, cerești, aflați doar în trecere prin acest veac, fiilor lui Dumnezeu, fermecați de frumusețea lor. ș...ț Trădând așadar binele suveran, propriu celor buni, înclinați către un bine mai mic, comun celor buni și celor răi, fiii lui Dumnezeu se lasă prinși în iubirea fiicelor oamenilor și, pentru a le obține, adoptă moravurile cetății pământene și se leapădă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și dacă Iuda nu ar fi făcut-o, atunci cine ar fi făcut-o? O altă întrebare: de ce evangheliștii folosesc, în legătură cu Iuda, un verb care înseamnă, în greacă, pur și simplu „a preda”, „a livra pe cineva”, iar nu „a trăda”? Ei folosesc verbul paradidonai, cu sensurile de mai sus, când aveau foarte bine la îndemână verbul prodidonai, „a trăda”, fără nuanțe. Acum, de-a lungul vremii există, spuneam, o mulțime de avataruri ale personajului. Pentru Ioan Gură de Aur, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
folosesc, în legătură cu Iuda, un verb care înseamnă, în greacă, pur și simplu „a preda”, „a livra pe cineva”, iar nu „a trăda”? Ei folosesc verbul paradidonai, cu sensurile de mai sus, când aveau foarte bine la îndemână verbul prodidonai, „a trăda”, fără nuanțe. Acum, de-a lungul vremii există, spuneam, o mulțime de avataruri ale personajului. Pentru Ioan Gură de Aur, de pildă, Iuda este „iubitorul de arginți”. El L-a vândut pe Isus de dragul banilor. Ioan Gură de Aur pare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Isus. După lagărele de exterminare atitudinea s-a schimbat. Iuda, legat ombilical de tribul lui Iuda, adică de poporul evreu, începe să fie reconsiderat de pe poziții tolerante, ba chiar simpatetice. Dar și acesta e un efect fals. Dacă Iuda a trădat nu înseamnă că toți evreii au trădat. Dacă ne simțim solidari cu evreii în a denunța crima organizată nazistă nu înseamnă automat că Iuda nu a trădat. Altfel picăm într-o logică perversă. M.G.: Ai publicat și în România o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a schimbat. Iuda, legat ombilical de tribul lui Iuda, adică de poporul evreu, începe să fie reconsiderat de pe poziții tolerante, ba chiar simpatetice. Dar și acesta e un efect fals. Dacă Iuda a trădat nu înseamnă că toți evreii au trădat. Dacă ne simțim solidari cu evreii în a denunța crima organizată nazistă nu înseamnă automat că Iuda nu a trădat. Altfel picăm într-o logică perversă. M.G.: Ai publicat și în România o serie de apocrife. Mărturisesc că nu le-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ba chiar simpatetice. Dar și acesta e un efect fals. Dacă Iuda a trădat nu înseamnă că toți evreii au trădat. Dacă ne simțim solidari cu evreii în a denunța crima organizată nazistă nu înseamnă automat că Iuda nu a trădat. Altfel picăm într-o logică perversă. M.G.: Ai publicat și în România o serie de apocrife. Mărturisesc că nu le-am citit pentru că nu cred că sunt pregătită. Explică-mi, pe scurt, raportul dintre canonice și apocrife. C.B.: Din nou
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
după mine, un avantaj și cel puțin două riscuri majore. Avantajul: ea te pune în fața unei traduceri-oglindă, care, practic, este capabilă să substituie originalul. E ceea ce Berman numește „traducere etică”. De ce „etică”? Pentru că, în cazul unei asemenea traduceri-cvasicalc, originalul este trădat foarte puțin, milimetric (cel puțin acesta este dezideratul). În Franța o asemenea traducere a Bibliei a fost propusă de celebrul André Chouraqui. Riscurile îmi par însă destul de mari. În primul rând, un text tradus în românește, dar cu topică neadecvată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vrei. Prin ea omenirea se salvează, se mântuiește. Iar Părinții vor specula din plin această coincidență terminologică. Prin urmare, dilema a fost următoarea: pun „arcă” și pentru corabie, și pentru cufăr? Pun „chivot” și pentru corabie, și pentru cufăr? Sau trădez intenția teologică a traducătorului și pun „arcă” pentru corabie și „chivot” pentru cufăr, justificând totul în note? După consfătuiri cu ceilalți coordonatori și cu prieteni cărturari am optat pentru ultima soluție, dând în notele de subsol explicațiile necesare și trecând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dar, mai mult decât atât, îi iubesc eu pe toți ceilalți. Cine a fost o dată măcar în iubirea Lui, se face el însuși iubire, adevăr, dreptate. De asta nu înțeleg ceva: am auzit că unul dintre ai Lui L-a trădat, că un altul s-ar fi lepădat de El. O fi adevărat?! Voi ce știți?! Se făcu tăcere. Se auzea jăratecul trosnind. Ședeam toți acolo, în jurul focului, și așteptam să se facă ziuă. Nopțile sunt reci la noi și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a spus că fusese ales. Pe urmă, am aflat că fusese arestat, chiar a doua zi, că, în loc să se apere, a pornit să explice Marelui Preot Scripturile și că a acuzat Sinedriul, încăpățânat și cu urechi păgâne, că L-a trădat și L-a ucis pe Cel Drept. Și toți câți eram acolo vedeam fața lui ca fața unui înger. L-au scos afară din cetate să-l ucidă cu pietre. Eram și eu acolo. Alergasem, strigând la ei, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cunoaște toată lumea... ― Aaa! Tanti Ileana!... s-a mirat plin de plăcere Gruia. ― Nu mi-ați spus, domnule doctor, dacă doriți... - a reluat frumoasa vorba, cu zâmbet ademenitor. ― Da! Vreau... Atunci, „dulcineea” s-a aruncat asupra lui Gruia cu priviri care trădau o dorință paroxistică de a-i ceda parcă... ― Daaa??? - a Întrebat ea icnit. ― Da. Vreau să... să le Împachetați. ― Poftiți la „casă” cu acest bon - i-a răspuns ea puțin bosumflată. Așa cum le stă bine fetelor cu adevărat frumoase. În timp ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dacă amândoi ne mai aflam acum la această masă... Când Petrică a ajuns cu povestirea aici, lui tata Toader i s-a umezit geana și un oftat de regăsire s-a auzit din piepturile celor din jur. ― Geamătul lui Toader trăda o durere de nesuportat! L-am târât cât am putut mai adânc În lungul văgăunii. Acolo ne puteam socoti oarecum la adăpost. Umbra malurilor și tufișurile de pe creastă ne făceau invizibili pentru vânător. Apoi ne-am lipit de pereții gârlei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
buzunar carnețelul lui de însemnări și, adulmecând dibaci dincotro bătea vântul în chestiunea social-democraților, se grăbi să întărească ceea ce șeful partidului lăsase numai să se înțeleagă: Tovarăși!... Noi nu trebuie să uităm nici o clipă că social-democrații lui Titel Petrescu au trădat fără rușine cauza, în loc să facă tttotul ca s-o slujească, așa cum am făcut noi, în frunte cu tttovarășul Dej!... Știm noi foarte bine ce-a făcut domnul Titel Petrescu! Domnul Titel Petrescu a lucrat mână-n mână cu dușmanii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
România plesni prin aer ca un bici. Profesorul Constantinescu se făcu parcă mai mic, iar Alexandru Drăghici se încruntă și mai tare. Ceaușescu însă fierbea de-a dreptul. Replică cu voce repezită: Lucrețiu Pătrășcanu, care avea de gând să ne trădeze și să fugă din țară la patronii săi anglo-americani!... Dacă e vinovat, de ce nu i s-a făcut până acum un proces?... ripostă Nando Rossi în același fel. Eu vă asigur pe dumneavoastră, cu mâna pe conștiință, că Lucrețiu Pătrășcanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]