1,405 matches
-
una în altă parte. Se puseră pe treabă, grăbindu-se mai mult ca niciodată. Traseră catamaranul pe plajă insuliței, unde dulgherul și ajutoarele lui separară cele două carene de puntea comună care le unea. Între timp, ceilalți oameni săpaseră două tranșee mari, lațe de patru metri și adânci de doi, astfel că, atunci când așezară carenele în ele, abia dacă mai rămâneau cam un metru și jumătate deasupra nisipului. Apoi săpară o altă groapă și mai mare, pe care o acoperiră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
craterele adânci lăsate de cuie, coborând de-a lungul crevaselor adânci ale fisurilor din tencuială. Cu inima cât un purice, am Însoțit furnicile În bătaia muștei bâzâitoare, sunând alarma ori de câte ori păianjenul organiza un desant sau când vreun gândac ieșea din tranșee cu radarul de filigran al antenelor activat, rotindu-și turela lucioasă În direcția convoiului. Spre apus, au părăsit mlaștina prelungă de igrasie pentru a se pierde În tabloul electric de deasupra ușii, un imens reactor nuclear cu cercuri Înnegrite În jurul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pulsul. Se simțea fortificat și ușor. Coborî spre faleză, pe digurile de piatră care avansau în mare. Pietre reci și umede, timpul înghețat în ele ; se așeză. Orele pline ale fiecărei zile îi dăruiseră peisajul marin. Spor de rezistență pentru tranșeele furnicarului, care îl rechemau. Scurtă absență de la datorie, început de cădere. Contribuim, da, slujim dezastrul, organizăm funcționarea. Tânăr condotier ? Se gândea la colegii săi conștiincioși, eficienți. „Am crezut că meseria mă va blinda : voi fi propriul meu stăpân, nu voi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fotbal, în sfârșit, Vera, până la urmă însuși Manole. Lucian se luptă cu o colecție de standarde, renunță, închide volumul. Din dreptul laminorului, colectorul se adâncește, își mărește dimensiunile. La primul punct trei metri optzeci, la celălalt patru metri șaizeci. Lățimea tranșeei, funcție de dimensiunea nouă a colectorului, trei metri douăzeci pe cincizeci de metri, undeva, parcă, vocea lui Tomski, dar A.P. se concentrează, se apără, șase sute șaptezeci și doi metri cubi săpătură, trei sute douăzeci de la zero la doi metri adâncime, încă trei sute douăzeci de la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sprâncenele stufoase, cum se cereau eroilor, dar nu și nasul lor acvilin ! Nu întruchipează, a dovedit-o, războinicul glorios, neliniștitul trubadur sau înțeleptul vizionar sau vreun romantic maladiv al amorului, nici măcar fiul nebun de neconsolare. Un căutător, însă, onest, prin tranșeele cotidianului. Nasul drept și subțire, buza de jos împinsă ușor înainte. Mâinile lungi până la genunchi ar caracteriza pe cei curajoși și cinstiți ? Părul crescut și zburlit ar fi semnul fricosului ? Solitar avid de comunicare și acord ? Apatic sau abrupt sau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
numai în interiorul ei. Coada până la ușa spre paradis era un preludiu nupțial. Cu fiecare zi unii dintre noi primeau repartiții și scăpau de calvar. Nu conta - după ore veneau la un solitaire sau la un lapte-gros cu cei rămași în tranșee. Ce mândri am fost când ne-au repartizat la licee și nu la școli generale! Uite, statul are încredere în noi, nu degeaba au murit ăia la Revoluție! Când am intrat prima oară la clasă, nu m-am obosit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
le luaseră în îngrijire pe cele două bătrâne refugiate în apartamentul de la doi. Ziceau că, la cât de chițibușare și aprige sunt surorile, sigur pe una dintre ele o s-o lovească damblaua. Pe cea rămasă o s-o scoată ei din tranșee cumva. Între timp, părinții lui madam Istrate se curățaseră si nici ea nu se ținea prea bine. Neamul Istrate cărase la etajul doi atâtea pastile, vinete, roșii, curmale și antricoate, încât plătiseră îndoit valoarea apartamentului pe care-l așteptau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
arsă. Vecinii se bucură că au scăpat de duhoarea de varză fiartă. Degeaba, însă, peste două săptămâni negul sare din nou din organism, acum în vârful degetului mare de la piciorul drept. Înfierbânt briceagul. Poți, îmi spun, ești un soldat în tranșeele capitalei. Carnea sfârâie, un junghi îmi străpunge inima. Peste două zile, cucuiul din piele îmi împopoțonează alt deget. Îi zic Sabinei să vină cu mine la doctor. Zace în pat, îi e greață de la slănină: du-te singur, ce, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Manifest al C.C. al P.C.R. editat la 7 noiembrie 1942) (JAF - fragmente din caietul de regizor al lui Radu A. Grințu) În stânga mea este o colină sau un mal de pământ sau o movilă rezultată din pământul scos de la săparea tranșeelor. Obiectul nu poate fi distins foarte clar, de aceea aș fi de acord chiar și În cazul În care cineva mi-ar propune să spun că este o grămadă de paie sau de fân. Eu stau, oricum, cu spatele la cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe coate spre cotă. Explozii, trupuri sfârtecate, răcnete de durere sau de ură. Tunul antitanc din vale scoate din luptă trei din cele opt tancuri inamice. Celelalte cinci fac cale Întoarsă. Inamicul e totuși bine fortificat pe cotă. Are cazemate, tranșee, armament mai mult și mai modern, o poziție avantajoasă de supraveghere și de luptă. Brancardierii se ghidează după strigătele celor răniți și se strecoară anevoie din spatele liniei I până la fostele chilii mănăstirești. Cei care nu pot striga sunt considerați morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Jertfa lor, glas de clopot, să ne fie mereu flacără vie! Am 91 de ani. Drumul lung obosește pe călător. Am fost ostaș în armata Crucii lui Hristos, Legiunea Arhanghelului Mihail. Am purtat cămașa morții pe câmpul de luptă al tranșeelor, în furtunile din munți și în temnițele antihristului. Am urcat, am coborât și iar m-am ridicat. Sufletul mi-i împăcat. Acum, trupul meu nevolnic a obosit. Brațul, „înverșunat” altădată, nu mai poate cuprinde și înălța spade, dar vatra sufletului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
statului român și reînvierea neamului românesc. Anesteziază poporul cu slogane și promisiuni drept țintă pentru creduli. Am sărit în ajutorul tău, Țara mea! Am dat alarmă pretutindeni precum și în munți, am mobilizat luptători, am fost pe câmpul de luptă al tranșeelor, am fost zidit ani și ani în temniță. Am construit speranțe neamului meu, am trăit durerile lui, am urmat cu curaj îndemnurile inimii mele și m-a cutremurat mucenicia camarazilor mei. Comunismul, această hidră cu șapte capete, a mutilat și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
rezistență. Avem multe gropi neștiute. Avem morminte lângă morminte, mii. Avem atâta tineret, mii și sute de mii, care și-a înmormântat tinerețea cu cei mai frumoși ani în temnițe, în luptele din munți sau pe câmpul de luptă al tranșeelor și oriunde, tineret care cheamă și strigă din adâncuri: apărați Neamul, apărați credința, apărați Biserica. Să nu-ți pleci capul în fața vicleanului cel fără de Dumnezeu. Învață să deosebești lumina de întuneric, învață să deosebești adevărul de nelegiuirile duse până la trădare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
întru mântuirea neamului. Legionarii au fost portdrapelul luptei împotriva furiei comuniste de păgânizare a românului. Legionarii au fost pe locul întâi și pe linia întâi în închisori, în luptele din munți, în minele de plumb, pe câmpul de luptă al tranșeelor și au dat cele mai multe jertfe întru păstrarea credinței strămoșești. De aceea considerăm că aversiunea și dușmănia împotriva Mișcării Legionare, împinsă până la crimă și ucidere în masă, precum cea a desfrânatului asasin Carol al II-lea, a nefericitului Ion Antonescu, condamnarea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
-i drept, nici un mistreț. Acum, însă, gălăgia veselă din curtea internatului făcea parte dintr-o altă realitate, total nouă pentru mine. Gata să-mi scot ghearele la primul semn de primejdie, stăteam cu spatele sprijinit de zid, ca într-o tranșee, încordat, atent la orice mișcare din preajma mea, hotărât să nu îngădui nimănui să se apropie. Zidul acela a fost primul de care m-am sprijinit. În Lisa nu avusesem nevoie să mă apăr. Și cred că lângă acel zid m-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care a înzăpezit trenul, încît reușisem cu greu să vin înapoi. Eram foarte încîntat că minciuna mă ajuta să aștept liniștit venirea Crăciunului. Pe vremea aceea, toată averea mea încăpea în cufărul de lemn cu care tata a trecut prin tranșeele primului război mondial, mai întîi în armata lui Franz Josef, apoi în armata română. Un cufăr greu și când era gol. Puteam vîrî în el puține lucruri și îl duceam mai mult pe umăr din pricina mânerului de fier care îmi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tata" ori "Băiatul cel mare încă nu se născuse"), dar cu istoria bărbații veneau în contact doar când erau luați în război. Erau "rechiziționați" de la coasă, de la plug, de la tăiatul lemnelor în pădure, și trimiși "să facă" istorie, tîrîndu-se prin tranșee, după care cei ce scăpau se întorceau să-și depene amintirile până ce venea alt măcel. La douăzeci și doi de ani, tata se văzuse azvârlit în istorie, într-un regiment de români ardeleni din armata lui Franz Josef. În acea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fiul lui Dimitrie Sturdza, șef al Partidului Liberal și de mai multe ori prim-ministru al României, și ginerele fruntașului conservator Petre Carp. În sectorul Diviziei a 8-a, la poalele dealului Voloșcani, Sturdza și aghiotantul său trec, peste linia tranșeelor și a rețelelor de sârmă ghimpată, la inamic. Ordonanța, un tânăr țăran român, refuză să-i urmeze. Colonelul Sturdza își împușcă ordonanța. Două zile mai târziu, prin mai multe puncte ale frontului, ofițeri și soldați români căzuți prizonieri la nemți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
inamic. Ordonanța, un tânăr țăran român, refuză să-i urmeze. Colonelul Sturdza își împușcă ordonanța. Două zile mai târziu, prin mai multe puncte ale frontului, ofițeri și soldați români căzuți prizonieri la nemți au fost trimiși din liniile germane în tranșeele armatei române, aducând cu ei o "Chemare" pe care colonelul Sturdza o adresa ostașilor. El le spunea soldaților și ofițerilor români că intenționa să alcătuiască, în munții Vrancei, o "oștire nouă" pentru "a reîntregi ce s-a stricat și a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
roșie pedepsea aspru vrăjitoria, nu pedepsea ca Inchiziția, cu arderea pe rug, dar pedepsea cu ani mulți de temniță grea și cei care mai scăpau multe zile nu mai aveau. Datorită practicilor magice ale mamei lui, Pleșu a fugit din tranșeele celui de al Doilea Război Mondial, scăpând fără nici o zgârietură și ajungând acasă la mama lui. După câteva luni de zile mama lui Pleșu a primit înștiințarea că Paraschița Dumitru este dat dispărut, dar Pleșu sta ascuns în casă ca
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
sînt convinși. Lingușirea care se întemeiază pe o bază solidă este cea mai subtilă dintre toate; trebuie să ai un discernămînt foarte fin ca să descoperi nuanța pe care ea o adaugă adevărului. Ea nu va face ca pe rege, în tranșee, să-l însoțească poeții, în loc de istorici; nu va compune prologuri de operă pline de hiperbole, prefețe fade și epistole slugarnice; nu-și va copleși eroul cu povestirea umflată a victoriilor sale, ci va lua aerul sentimentului, se va feri discret
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nici altă dată. Luz n-a primit vreun răspuns la scrisoarea trimisă-n Chicago. La scurt timp după aceea, el a luat o gonoree de la o vânzătoare, În timp ce mergeau cu un taxi prin Lincoln Park. Capitolul 7 În timp ce bombele spulberau tranșeele de la Fossalta, el stătea cât mai lipit de pământ și se ruga „doamne, isuse hristoase, scapă-mă de-aici. Doamne, isuse, te rog, scoate-mă din asta. Dacă nu mă lași să mor aici, o să fac tot ce-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să mor aici, o să fac tot ce-mi spui. Cred În tine și-o să zic la toată lumea că tu ești mai presus de toate. Te rog, te rog, doamne isuse“. Tirul se mută În altă parte. Am Început să refacem tranșeea, și dimineață soarele răsări și ziua fu fierbinte și Înăbușitoare și veselă și liniștită. În noaptea care a urmat, Întorși În Mestre, el nu i-a zis nimic despre Isus fetei cu care a urcat În cameră la Villa Rosa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o grămadă de material: o bucătărie mobilă, apărută probabil când lucrurile mergeau bine, multe dintre ranițele acoperite cu piele de vițel, grenade, căști, puști, câte una cu fundu-n sus și cu baioneta Înfiptă-n pământ, grenade, căști, puști, cazmale pentru tranșee, rezerve de muniție, pistoale de semnalizare, căști Împrăștiate, truse medicale, măști de gaze, bidoane goale, ceva strivit, cutii goale, o mitralieră pe trei picioare având În jurul ei un cuib de cartușe goale, cartușiere Întregi ieșind din cutii, cutia frigorifică, golită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Știa că venim. Vouă nu vi se pare că în marginea poienii, dinspre locul de unde am venit, e oarece mișcare? a întrebat Toaibă. 23 Niște umbre pe care mai mult le ghicesc sapă - mi se pare - gropi individuale sau vreo tranșee. Ce zic ei? <Acușica trebuie să sosească nătăfleții și îi vom întâmpina cum se cuvine: bine adăpostiți, îi secerăm ca pe grâu” - a presupus Toaibă. Ba mai puneți-vă pofta-n cui! Aveți minte mai mult decât o găină - a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]