2,431 matches
-
și rezistența la schimbare sunt compatibile cu religiozitatea în cel mai înalt grad; 2. o corelație negativă între religiozitate și deschiderea la schimbare, hedonismul în particular fiind cel mai incompatibil cu ideile religioase; 3. o relație pozitivă între religiozitate și transcendență pentru că generozitatea și perceperea interesului altuia sunt componente esențiale ale nucleului doctrinar al religiilor."5 Rezultatele cercetărilor efectuate de către sociologi cu privire la religiozitate au trezit întotdeauna un real interes. De altfel, observăm lucrul acesta și în sumarul material prezentat mai sus
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
lirice propun și ele o viziune despre lume care este marcată subiectiv. Astfel, viziunea eminesciană este impregnată de tentativa evadării din real în sfera idealului, în lumea geniului solitar, în spațiul tristeților metafizice, în timp ce viziunea pesimistă a lui Bacovia refuză transcendența, asumânduși exilul existențial ca pe o „învățare a morții“. Ideile artistice vizează informațiile, reflecțiile, judecățile de valoare, conceptele etc. pe care scriitorul le transmite prin opera sa. Aceste idei pot fi formulate explicit - mai ales de către personaje, în creațiile epice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
curat cu inima poate ajunge să vadă lucrurile dumnezeiești, duhovnicești, nevăzute, viitoare și ascunse. Scopul monahului este, într-o ultimă etapă a contemplației, ,,hrănirea numai cu frumusețea și cunoașterea lui Dumnezeu” (Convorbiri duhovnicești I,8). Astfel, creștinul desăvârșit este cunoscătorul transcendenței. Cassian se folosește de episodul cu Marta și Maria din Betania (Luca 10, 38-42) care, încă de la Origen, reprezintă o alegorie a modului de viață activ și contemplativ. Contemplația este superioară acțiunii, pentru că e simplă și una, în comparație cu lucrul practic
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
-lea de la Atena (11-13 noiembrie 1992) accentuează suferința spirituală: "Impregnați de valorile iudeo-creștine, noi vedem în fiecare bărbat și în fiecare femeie o persoană, adică o ființă umană unică, de neînlocuit, ireductibilă la altceva, liberă prin natura sa și deschisă transcendenței. Fiecare ființă umană din sînul unei societăți depinde de celelalte. Fiindcă este liberă, responsabilă și solidară, persoana trebuie să participe la făurirea societății. Pentru mulți dintre noi, acest angajament este motivat de convingerea de a fi fost chemați să contribuim
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Étienne Borne 12, care este unul dintre cele mai bune exemple de creștin-democrați puternic legați de Mounier și opunîndu-i-se ferm în același timp; "Borne, scria René Rémond, care credea în importanța și în utilitatea medierilor, nu considera ca fiind contrară transcendenței creștinismului existența formațiunilor politice ce îi uneau în mod liber pe creștinii care doreau să traducă, fără confesionalism, prin angajamentul personal și prin cel colectiv, învățăturile Bisericii"13. Participînd la fondarea MRP-ului, el a fost membru în Comisia executivă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a așteptat-o cu mâinile goale, ci cu o operă care, chiar dacă niciodată împlinită, este revanșa pe care el a luat-o morții. Din acest motiv, pentru el moartea nu este atât un moment al ieșirii din viață, cât o transcendență a vieții sale, o cale de a ieși din lumea fizică cu discreția cu care a intrat, descărcat de orice vinovăție, cât timp a luptat pentru a-și exprima viața în imnuri, și nu în blesteme. Tadeusz Pirozynski a dispărut
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
subiectivității sale. Totodată, credința în psihiatrie l-a imunizat în fața neliniștilor profesionale, i-a hrănit rigoarea pozitivă a creației, i-a conferit aura de adevărat magistru. Toate au fost consecință a faptului că a văzut în traiectoria Eului său către transcendență aptitudinea omului de a se defini prin el însuși și în relație cu alții, că a văzut sensul existenței în valori și că nu a urât niciodată, deoarece aceasta i-ar fi făcut lung drumul spre creație. Munca i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și viitoare”, J.M. Juran „aptitudinea pentru scop sau utilizare”, P.B. Crosby - „coformitate cu cerințele specificate”. Cap.2 Managementul calității.Fundamente 14 Profesorul David A. Garwin, de la Harvard Business School, a pus În evidență cinci orientări principale În definirea calității produselor: transcendența, spre produs, procesul de producție, spre costuri și spre utilizator. a. În orientarea transcendentă calitatea reprezintă o entitate atemporală, absolută, fiind percepută de fiecare individ În mod subiectiv. Această orientare este puternic marcată de idealismul lui Platon, iar o asemenea
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
durabil participă memoria abisală, acționează semnale arhetipale și rezonanțe inefabile, fascinează, dincolo de cunoscut, amintirea evenimentelor neîntâmplate, acestea, toate, componente de infrastructură, instituind o cunoaștere fabulatorie, magică, onirică, spontană. Pe de altă parte, în suprastructura ascensivă se interferează pulsiuni imanentiste și transcendențe, lumina diurnă și ora astrală, penumbre și halouri cosmice. I Acolo unde antenele cunoașterii și mecanismele silogistice ale rațiunii (obligatorii în toate științele) nu sunt suficiente, începe spectaculos funcția cognitivă a artei. Poezia își asumă, nu rareori, un demers inițiatic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să înlesnească pătrunderea în lumi originare; mai mult încă, să introducă în mister, în lumi născânde, embrionare, în ceea ce Ion Barbu numea increatul cosmic. Dacă admitem că poezia e un fenomen hipercomplex, felurime de agregări și convergențe, de conotații asigurând transcendența, admitem implicit că ea e, totodată, o imensă succesiune de re-începuturi. Actul demiurgic, tensiunea în care se așază poetul având în minte un punct de mirum îmbietor, punct care se îndepărtează perpetuu, e în fapt un act de cunoaștere. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
retoricii conceptuale, demonstrative; utilizarea lesnicioasă a versului liber favorizează adesea redundanța, totuși poetul cu certe disponibilități e o figură de prim-plan. După Infernul discutabil, o altă apariție relevantă, Vămile pustiei (1969), consolida poziția problematizantului încordat, opunând acum infernalului spectrul transcendenței. Pustia (cu derivatele ei) devenea o contra-temă; un fel de sfidare. Deși prin transcendență se înțelege, de regulă, o ascensio, un urcuș în purități absolute, există o alta transcendență pe orizontală; și pustiul, și întinderile marine inculcă mirajul unui dincolo
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
certe disponibilități e o figură de prim-plan. După Infernul discutabil, o altă apariție relevantă, Vămile pustiei (1969), consolida poziția problematizantului încordat, opunând acum infernalului spectrul transcendenței. Pustia (cu derivatele ei) devenea o contra-temă; un fel de sfidare. Deși prin transcendență se înțelege, de regulă, o ascensio, un urcuș în purități absolute, există o alta transcendență pe orizontală; și pustiul, și întinderile marine inculcă mirajul unui dincolo și al unui altceva dezirabil; de partea lor stă misterul. Sintagma Vămile pustiei este
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Vămile pustiei (1969), consolida poziția problematizantului încordat, opunând acum infernalului spectrul transcendenței. Pustia (cu derivatele ei) devenea o contra-temă; un fel de sfidare. Deși prin transcendență se înțelege, de regulă, o ascensio, un urcuș în purități absolute, există o alta transcendență pe orizontală; și pustiul, și întinderile marine inculcă mirajul unui dincolo și al unui altceva dezirabil; de partea lor stă misterul. Sintagma Vămile pustiei este un analog la Vămile văzduhului, metaforă multiseculară în patristica grecească. Pe scurt, vămile, stadii existențiale
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
născânde. Poetul Baaad-ului, direct, perceptiv și cerebral, trece metodic de la senzație la meditație; o demonie intensă, iscoditoare, neadormită, îl propulsează din real în ficțional. În esență, Baaad-ul său, o lume în lume, juxtapune într-o rețea de un irealism mitic transcendențe și eternități iluzorii; acolo unde ochiul lui Sadoveanu, bunăoară, se lovea de monotonie și plictis, Cezar Ivănescu, oscilând între prezentificare și trecut, propune secvențe gânditoare, imprimând actului mnemonic rezonanțe empatice. Departe de a fi un paradis pierdut, tărâmul plăsmuit numit
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
figurează o suplicație specifică: "Dar, Doamne, îmi făgăduiești / Că în tăcerea aceasta / Îmi vei păstra nemoarte cuvintele?". Tăcerile ei, interludii grave între elegie și psalm, sunt, practic, instrumente de autocunoaștere, orientând uneori spre arhetipuri și simboluri, stimulând alteori miraje și transcendențe sau favorizând un mod distinct de luciditate. Cuvântul se vrea când logos sacru, când reculegere tandră, când componentă a Cântului universal. Mișcându-se în halouri albe, dominată de melos, căutătoarea de înțelesuri devine un fel de sensor vibratil într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
prins în funte, Pantofii galbeni, mantia de jder... Când am trecut apoi de burg, de punte, Iar semnul l-am văzut pe cer, Mi-ai îndreptat șuvița de pe frunte. Poet al analogiilor secrete dintre oameni și lucruri, părând că ignoră transcendența, că repudiază dubiile, meditând și narativizând cu aerul că nu-și pune întrebări, constructorul de vise înregistrează simulând pasivitatea dimensiuni ale unei lumi inventate. Din fragmentele unui relicvarium psiho-moral planetar ies la suprafață fosforescențe. Teme și contra-teme, egotism și lepădare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
toate adevărurile esențiale. Omul constituie pentru Dumnezeu pupila prin care Își contemplă creația. Prin existența lui trecătoare și eternă, lumea a fost împlinită și integrată simbolic. Sensul vieții omului este să-l adore pe Dumnezeu, în sfințenia Sa, confirmîndu-i mereu transcendența Sa esențială, eliberat de trufie și de teamă. Ideile universale sunt prezente în mod inteligibil și distinct în spiritul uman. Ele rămîn mereu interioare cît privește existența individuală, dar determină tot ce o caracterizează. Astfel, existența individuală nu este decît
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
eu, lăcomia. Abia în noapte luminoasă a Nimicului ivit odată cu teama se naște starea originară de deschidere a ființării ca ființare." Intuiția-mi spune că din Nimic apare Revelația, adică Ființa se manifestă întru ființare. Aflarea dincolo de ființare o numim transcendență, dar nu putea trece dincolo de Nimic, unde sălășluiește Ființa în Sine. Nimicul este așadar locul transcendenței. Îl găsim în noi și e bine ca în El să ne instalăm confortabil. Acesta este un loc privilegiat din care decurg toate posibilitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
deschidere a ființării ca ființare." Intuiția-mi spune că din Nimic apare Revelația, adică Ființa se manifestă întru ființare. Aflarea dincolo de ființare o numim transcendență, dar nu putea trece dincolo de Nimic, unde sălășluiește Ființa în Sine. Nimicul este așadar locul transcendenței. Îl găsim în noi și e bine ca în El să ne instalăm confortabil. Acesta este un loc privilegiat din care decurg toate posibilitățile, aici e rădăcina, temeiul esenței noastre. Veți spune că asta e metafizică și atît, dar vă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
celălalt. Căci problemele nu vin atît de la celălalt, cît din noi înșine, nici n-ar exista dacă n-ar găsi afinități în noi. Mă tem că avem nevoie sau de un nou umanism sau de o nouă evanghelizare. 1.7. TRANSCENDENȚĂ ȘI INFINIT Transcendența devine perceptibilă în raporturile cu celălalt. Prin el putem avea acces la absolut, la infinit. Lumea e guvernată din eternitate și pentru eternitate. Principiile și legile guvernării despre care vorbesc nu sunt secrete, decît în măsura în care nu le
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nu vin atît de la celălalt, cît din noi înșine, nici n-ar exista dacă n-ar găsi afinități în noi. Mă tem că avem nevoie sau de un nou umanism sau de o nouă evanghelizare. 1.7. TRANSCENDENȚĂ ȘI INFINIT Transcendența devine perceptibilă în raporturile cu celălalt. Prin el putem avea acces la absolut, la infinit. Lumea e guvernată din eternitate și pentru eternitate. Principiile și legile guvernării despre care vorbesc nu sunt secrete, decît în măsura în care nu le înțelegem, ele ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
la absolut, la infinit. Lumea e guvernată din eternitate și pentru eternitate. Principiile și legile guvernării despre care vorbesc nu sunt secrete, decît în măsura în care nu le înțelegem, ele ne-au fost dezvăluite și au tot fost investigate vreme de milenii. Transcendența nu se reduce la transcendent, ea nu este doar o dimensiune a realului, un dincolo-de, ci e printre noi, bunăoară în ochii iubitei sau în chemarea unei icoane. Omul este creat într-o realitate superioară, și a fost mereu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nu este doar o dimensiune a realului, un dincolo-de, ci e printre noi, bunăoară în ochii iubitei sau în chemarea unei icoane. Omul este creat într-o realitate superioară, și a fost mereu mai mult decît el însuși, de aceea transcendența devine structura intimă a subiectivității. Levinas crede că subiectivitatea este sursa transcendenței, ceea ce răstoarnă planurile, eu consi derînd că lucrurile stau exact invers, subiectivitatea fiind mai curînd sursă a imanenței. Procedînd precum Levinas, filosofii moderni au făcut problematică însăși ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
noi, bunăoară în ochii iubitei sau în chemarea unei icoane. Omul este creat într-o realitate superioară, și a fost mereu mai mult decît el însuși, de aceea transcendența devine structura intimă a subiectivității. Levinas crede că subiectivitatea este sursa transcendenței, ceea ce răstoarnă planurile, eu consi derînd că lucrurile stau exact invers, subiectivitatea fiind mai curînd sursă a imanenței. Procedînd precum Levinas, filosofii moderni au făcut problematică însăși ideea de transcendență. Cum poate subiectul să se transceandă pe el însuși fără
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
structura intimă a subiectivității. Levinas crede că subiectivitatea este sursa transcendenței, ceea ce răstoarnă planurile, eu consi derînd că lucrurile stau exact invers, subiectivitatea fiind mai curînd sursă a imanenței. Procedînd precum Levinas, filosofii moderni au făcut problematică însăși ideea de transcendență. Cum poate subiectul să se transceandă pe el însuși fără să-și piardă identitatea? Unii cred că subiectul se poate depăși creînd, alții că o poate face iubind, iar alții că o poate face în și prin relația cu celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]