3,564 matches
-
cu care să vorbească - făcuse gol În jurul său, ca un bolnav de ciumă. Complexul sportiv al poliției era singurul loc În care se mai putea simți În mijlocul celorlalți, făcând parte din ceva. Viu. Intrară În clădirea complexului. Coridoarele miroseau a transpirație și a gel de duș. Din boxe se auzea vocea Anastaciei. I’m outta love. Auzind vocea aceea, Antonio se Înfioră. Solista aceea era tot ceea ce Își dorise Emma să fie, dar nu avea să devină vreodată. Nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Poate că voia să-l urmeze, să fie aprobată, susținută, lăudată. Voia să fie femeia pe care el dorea s-o aibă. Ce ți s-a Întâmplat, ce ți-au făcut, unde a dispărut femeia aceea, femeia mea? Ud de transpirație, Antonio se Întinse pe banca pentru abdominale. Împreună de optzeci de ori picioarele Încleștate În greutăți de inox din ce În ce mai grele. Apoi ridică halterele. La urma urmelor, Încă mai era În formă. Dar mușchii Îl dureau ca și cum i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
păru rău că nu putea să-și primească răsplata loviturilor ei ucigătoare, și nici nu putea lua parte la sărbătoare, Învăluită În mirosul cald și animalic al vestiarelor - miros de papuci, de picioare, de axile, de camfor, de păr și transpirație. Un miros plin de Încredere. Mirosul ei și al tovarășelor ei. Mirosul vieții obișnuite În care-și dorea să se Întoarcă și din care simțea că fusese expulzată. Și Îi păru rău că nu Îl cunoscuse pe prea-Înaltul Jonas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să sufle balonașe de săpun și apoi trecu pe lângă un băiețel Înlăcrimat cu un balon dezumflat, În urma lui. În salonul alăturat, niște pitici În haine de costum și cravată Încercuiau un clovn al cărui machiaj era de-acum șters de transpirație și priveau un monitor așezat la picioarele lor. Cântau - urmărind cuvintele care se desfășurau pe ecran. Acestea se aprindeau unul câte unul colorându-se În roșu. Pentru Antonio era greu de crezut că unul dintre piticii aceia travestiți În pinguini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În partea asta! Elio se supunea, satisfăcut să-și Încheie ziua printr-un succes personal, o zi ce fusese dificilă și amară. Știa că era Într-un stadiu de descompunere avansat: nu mai avea voce, toropit de oboseală și de transpirație, cu nasul lucios și cu stomacul chinuit - deprimat de acel fiasco din periferie, supărat de primirea glacială pe care i-o făcuse Maja, necăjit de Întârzierea lui impardonabilă, de toate. Dar zâmbea răbdător În dreapta și În stânga, așa cum Îi cereau fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În fața ușii de fier Întredeschise. Maja nu Înțelese ce voia să spună și Îi ceru să repete - pentru a-i asculta cuvintele trebui să se aplece Înspre el, aproape să-l atingă. Băiatul avea același miros ca și Aris. Câine, transpirație și vopsea. Poate era unul din prietenii săi. Maja nu-i cunoștea pe prietenii lui Aris. Lumile lor erau atât de Îndepărtate, ca niște planete din galaxii diferite. Maja și Aris nu aveau o lume. Trăiseră ani de zile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sinea lui o furie și o melancolie infinite. Deci locul În care se refugia Aris pentru a scăpa de tatăl lui și de ea și de tot ceea ce ei reprezentau era clădirea aceasta dezolantă care puțea de bere și de transpirație și de subsuori. Cu podeaua aceasta prăfuită și cu zidurile cenușii pline de sloganuri - I NEED LAND, A PLACE WHERE NO MONEY IS SPENT, THEN KICK BACK AND LIVE LIFE IMMACULATE -, cu acoperișul spart, susținut de bârne de fier ruginite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să-l Înțeleagă. Poate că nu mai era obișnuit cu hărmălaia lor. Ei bine, avea să-l lase În pace. Își va lua Împrumut halatul lui și va ieși repede. În baie avea să stea mai mult. Trebuia să Îndepărteze transpirația de la meci, să aplice crema cicatrizantă pentru piercing și apoi să se ghemuiască pe canapea, până când somnul avea să-i Închidă ochii, ca mai demult. Fără să vrea, răscoli din priviri mobilierul - căuta un semn care să-i arate cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
paloare meschină În acțiuni, câtă vreme imaginația are o grandoare inexorabilă. Valentina se Întoarse În salon și apoi dispăru pe hol. — Tati! Îl chemă din nou Kevin cu vocea răgușită - când vii? — Iată-mă, Îi răspunse. Avea cămașa udă de transpirație și mici picături de sudoare i se prelingeau pe tâmple. Dar mâna nu-i mai tremura. Protagonist, pentru totdeauna. Copiii stinseseră lumina. Mobilele din salon Își pierduseră unghiurile, planurile, structura - păreau corpuri monstruoase, adormite. Fiecare lucru luase Înfățișări amenințătoare, neliniștitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rugăciuni necunoscute, deși nu era inițiată în lumea cuvintelor magice și a incantațiilor. Nici Rahela nu s-a lăsat și a luptat pentru visul ei de o viață. S-a luptat ca un animal, cu ochii ieșiți din orbite și transpirația șiroind. Chiar și după trei zile și trei nopți, n-a strigat că vrea să moară ca să scape de chin. „Merita s-o vezi”, spunea Zilpa. Până la urmă Inna a reușit să întoarcă copilul. Dar efortul parcă ar fi rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
coșmarurile copiilor. Am început să tremur. Mama și-a pus mâna pe obrazul meu să vadă dacă am febră. Dar nu aveam, eram rece ca gheața. Mai târziu în acea noapte m-am trezit din somn țipând, udă toată de transpirație și cu senzația căderii în gol, dar mama a venit lângă mine și s-a lipit de mine și căldura corpului ei m-a liniștit. M-am simțit dintr-odată protejată de dragostea ei care era acolo, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca și pentru ceilalți, rămânea somnul. L-am adormit cu o licoare și ori de câte ori se trezea era amețit și cu capul greu, cu fălcile încleștate și zăpăcit. Îi umezeam fața iubitului meu în timp ce dormea somnul acela artificial și-i ștergeam transpirația cu cea mai ușoară atingere de care eram în stare. Am făcut tot ce am putut să nu plâng pentru ca fața mea să fie proaspătă când avea să se trezească, dar cu cât trecea ziua, cu atât lacrimile îmi veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
șuierat el, Re-nefer nu mai suportă. Și a plecat. Părul mi se ridicase măciucă și mă chinuiam să-mi recapăt suflarea. Din acea noapte, m-am sculat singură ori de câte ori simțeam căldura năvălindu-mi pe piept. Suflând greu și plină de transpirație, mă așezam pe spate și încercam să nu mai adorm. Începusem să urăsc venirea nopții, la fel cum unii oameni se tem de moarte. În timpul zilei, soarele îmi atenua fricile. Dimineața, înainte să ne doboare căldura, Re-nefer stătea cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de lămpi. Aerul era greu de la mirosul atâtor mâncăruri grele, lotuși proaspeți, bețișoare aromate și parfum. Râsetele, hrănite de șase feluri de bere și trei de vin, răsunau în încăpere, iar dansatoarele săreau și se învârteau până când deveneau lucioase de transpirație și se așezau gâfâind pe podea. O a doua trupă de muzicanți fusese angajată să suplinească artiștii locali. Această trupă călătorise pe fluviu, se oprise la temple și la casele mari și cântase, dar spre deosebire de ceilalți, ei refuzaseră să cânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
servitoare să-i spună lui Zafenat Paneh-ah că e tatăl unui băiat frumos. Eu am fost dusă într-o cameră liniștită și m-am cufundat într-un somn întunecat, fără vise. M-am trezit a doua zi dimineața plină de transpirație, cu capul pulsând, cu gâtul în flăcări. Întinsă pe saltea, am întrezărit lumina care curgea prin ferestrele înalte și am încercat să-mi amintesc ultima dată când fusesem bolnavă. Mă durea capul și am închis ochii din nou. Când i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu ac cu tot, și am vârât-o în buzunarul de la pantaloni, gândindu-mă că acolo, cu siguranță, mama n-are s-o găsească. Război Stăteam pe burtă, în lanul de grâu, împreună cu Puiu și era așa de cald că șiroia transpirația pe noi, mi se prelingea pe față, luând cu ea vopseaua neagră pe care o preparasem din dopuri de plută arse, care-mi picura acum, sărată și amară, în gură, nu o puteam scuipa afară și nici gura nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dar și el a scuturat numai din cap, ne-am târât mai departe, nu ne dădeam seama cam la ce distanță am putea fi de postul de observație, dar nici să ne uităm n-aveam curajul, eu eram leoarcă de transpirație, mi-era ciudă că nu-mi luasem plosca, nici Puiu n-avea apă, după cum gâfâia știam că-i e sete și lui, terenul era deja în pantă, am simțit urcușul, asta însemnând că nu mai aveam mult până la postul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gurii, eram și eu foarte speriat, atât de mult că n-am vrut să-mi scot încă o dată capul din lan. O vreme, am rămas nemișcați, pe burtă, iar la un moment dat, ridicându-mă în coate, am simțit cum transpirația amestecată cu vopseaua neagră mi se prelinge pe ceafă, până la subsuori, și atunci m-am gândit că dacă mai trebuie să stau mult acolo, în plin soare, atunci o să mă fac ca o zebră, și la gândul ăsta m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și s-a întors cu câte-o coroană mare în fiecare mână, iar după el au mai intrat cinci muncitori, aducând coroane și flori, le-au stivuit rapid, pe toate, în fața sicriului, cum mișunau în jurul meu, le-am simțit duhoarea transpirației, și atunci m-am gândit că ăștia precis nu sunt niște muncitori oarecari, sunt groparii, și au transpirat în halu’ ăsta săpând groapa pentru bunicul meu, și m-am uitat în jos, și am văzut că unul din ei avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cea mai cumplită din viața lui; Împlinise douăzeci de ani. Canicula era sufocantă, nici măcar noaptea nu aducea un strop de răcoare; sub acest aspect, vara lui ’76 avea să rămână În istorie. Fetele purtau rochii scurte și transparente, pe care transpirația le lipea de piele. Umblă zile Întregi, cu ochii exorbitați de dorință. Se trezea noaptea, străbătea Parisul pe jos, se oprea pe terasele cafenelelor, pândea În fața discotecilor. Nu știa să danseze. Îl tortura o erecție permanentă. Avea senzația că Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Nu are nici un sens. E imposibil. Nu poți să planifici o greșeală anticipat. Nu poți face o persoană să uite să facă ceva, nu poți face o persoană să o dea în bară original... Și atunci încremenesc. Mă trece o transpirație rece. Memoriul. N-am văzut niciodată acel memo pe biroul meu decât când a fost prea târziu. Știu că nu l-am văzut. Și dacă... O, Doamne. Mă prăbușesc pe lavița de lângă fereastră, cu picioarele ca de gumilastic. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
greu. Aproape că nu-ndrăznesc să mai zic nimic. — Ce Încerc eu să-ți spun, Emma, Începe el din nou. Așa cum sînt sigur că ai... sînt sigur că noi toți... adică vreau să spun... Se oprește iar și-și șterge transpirația de pe față cu un șervet. — Ideea este că... e că... — Of, Brian, spune-i odată-n viață propriei tale fiice că o iubești ! strigă mama. — Te... te... iubesc, Emma ! spune tata cu glasul sugrumat. O, Doamne. Se șterge cu gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
felul, cutiuțe cu ținte de lemn și, pe peretele din fund, un poster mare cu Madonna cântărindu-și sânii în căușul palmelor. Încerca să se miște, dar o putere grozavă îl țintuia locului. Dădu să ridice mâna, să-și șteargă transpirația. - Fără cruci!, țipă insul. Fac alergie și devin agitat. Reuși să-și scoată cizma. Îi arătă meseriașului copita. - Potcoave de douășpatru, comandă el. Cu zece caiele, nu mai multe! Player cu papa Popa Băncilă aproape că adormise. Plecaseră toți. Rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dormit toată noaptea de grija ta. Vroiam să ajung mai repede, să mă întorc, să te aștept, cum vrei tu... Mai sigur e în zilele de-acuma în taximetru. Dădu s-o mângâie pe obrajii borcănați, vineții, cu broboane de transpirație. - Mamă... Am sunat toată noaptea la tine. De ce n-ai răspuns? - Telefoanele... Ce-mi ajută mie telefoanele? Le-am închis. Vreau să am liniște. Să dorm. Am dormit. Profund. Dacă vrei să știi, chiar am dormit profund. De azi-noapte, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mult și bine. Dom’ Goncea v-a dat pe mână și combinația cu Soporan, când prefectul încă era cu ferma aia cu tractoarele din Deltă. Ce tot o dați cu îngerii... Chiosea dormea dus, cu gura întredeschisă, cu broboane de transpirație năvălind printre țepii bărbii nerase. Vergilică îl zgâlțăi de umăr. Tresări. - Îngerii au căzut de la revoluție, dom’ Aulius. Acuma e alt timp. Acușica noi suntem îngerii, dacă e să vorbim așa, mai poetic. Cum ar vrăji-o Burtăncureanu, de-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]