14,503 matches
-
generalul Nicolae Militaru începea să facă acte de autoritate. S-a constituit un Front al Salvării Naționale, al cărui conducător a devenit Ion Iliescu. În acele zile copleșitoare, „Bucureștiul avea aspectul unui oraș în stare de război: tancuri, camioane militare traversau în viteză Capitala; la intersecții s-au format baraje pentru controlul autovehiculelor; în Piața Universității se auzeau continuu rafale de arme automate. În Piața Palatului se trăgea puternic, ținta părând a fi sediul CC al PCR. Focul armelor a declanșat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mult lux. Nici unul dintre aceste beneficii nu ne vorbește despre satisfacție, fericire, siguranță, ori capacitatea umană de a întreține viața pe pământ.” Jerry Mander 2. România la porțile Vestului (Drumul spre capitalism) Pe fondul crizei mondiale care se adâncește, România traversează și ea o perioadă dificilă. În timp ce Japonia se află în letargie de mai mult timp iar Germania a înregistrat în ultimele luni o „creștere negativă” (nesemnificativă iar situația reală nu este dată de cifre), liderul mondial SUA se află de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
folosi logica și judecata, ne împinge în brațele ignoranței, mediocrității și comodității. Căderea în superficialitate ne înstrăinează de realitățile din jur și nu mai putem descoperi decât anevoios adevărul. Indiscutabil, România se află într-o situație grea, ca și când ar fi traversat recent un război. Și totuși aspirăm să intrăm repede în Uniunea Europeană. Poate că este la mijloc o anumită disperare, care ne împinge să cerem ajutorul altor țări. Dar de unde această disperare? Identificând ca problemă majoră a României - absența Statului de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
zise. Dar e cam copilăroasă, nu? - Mhm, am încuviințat. - Nu-i nimic, o să-i treacă. Să mergem. Am ieșit în stradă și am pornit la stânga, înspre marginea exterioară a cartierului. Moșul era tăcut, deci tăceam și eu, bine-crescut fiind. Am traversat străzi întunecate, ne-am fofilat printre blocuri rău-prevestitoare și am mers și mers până când ne-am oprit în dreptul unui teren viran, năpădit de bălării. - Am ajuns, zise moșul. Nu se vedea nimic, nici o fabrică, nici o sticlă. I-am transmis bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
va fi trezit. Mai puteam aștepta câteva ore. Cam așa mă gândeam. Și tot gândindu-mă, am ajuns în Victoriei și am luat-o pe Buzești. Un câine zăpăcit de ceva trecu pe lângă noi cu coada între picioare. Alt câine traversă strada. - Mi-e somn, se plânse Sonia. Vreau și eu un fum. I-am băgat țigara între buze. - Ajungem imediat, am zis, sărutând-o pe cap. Am tras-o mai aproape de mine. Era mică și caldă. De fapt, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
celuilalt, de exemplu eu trebuia să-i încredințez celuilalt valiza asta pe rotile, care, în schimb, mi-a rămas mie, și-mi arde mâinile, atunci singurul lucru ce-mi rămâne de făcut e să încerc să restabilesc contactul pierdut. Am traversat cafeneaua deja de câteva ori și m-am dus la ușa ce dă în piața invizibilă; de fiecare dată, zidul de întuneric m-a alungat înapoi, în zona luminată, suspendată între cele două întunecimi, a mănunchiului de peroane și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
E ora la care orășelul de provincie se închide în găoacea lui. La barul gării au mai rămas doar cei din partea locului, care se cunosc între ei, oameni care nu au nimic de-a face cu gara, dar vin aici, traversând piața întunecată, poate pentru că nu există nici un alt local deschis în împrejurimi, sau poate din cauza atracției pe care gările continuă s-o exercite în orașele de provincie, stropul de noutate ce poate fi așteptat de la gări, sau poate numai amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bunicul. Eu am făcut un pas înainte, către domnul Kauderer, care-și încheia paltonul de pluș. III Plăcerile oferite de folosirea unui coupe-papier sunt tactile, auditive, vizuale, dar mai ales mentale. Pătrunderea în lectură e precedată de un gest ce traversează materia solidă a cărții, permițând accesul la substanța ei spirituală. Pătrunzând de jos în sus printre pagini lama urcă, deschizând deodată o tăietură verticală, printr-o succesiune fluentă de decupări, ce cuprinde una câte una filele și le seceră; cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
două priviri: mai întâi interogativă, apoi de înțelegere. Oricum ar fi, e un roman în care, odată intrați, ați vrea să mergeți înainte fără a vă opri. Fără a se teme de vânt și amețeală La cinci dimineața orașul era traversat de coloane militare de transport; în fața prăvăliilor de alimente, femei cu lanterne cu seu începeau să se așeze la coadă; pe ziduri, vopseaua lozincilor de propagandă, mâzgălite în timpul nopții de echipele diferitelor curente ale Consiliului Provizoriu, era încă umedă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mea și a tăcut, plecându-și capul. Povestesc acest incident în toate amănuntele, deoarece - nu imediat, ci mai târziu - a fost considerat un avertisment pentru tot ce avea să se-ntâmple și pentru că toate aceste imagini de epocă trebuie să traverseze pagina, la fel cum coloanele militare traversează orașul (chiar dacă expresia coloane militare evocă imagini cam aproximative; o anume nedeterminare nu e rău să plutească în aer, căci aparține confuziei epocii); sau ca lozincile agățate de clădiri, invitând populația să subscrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Povestesc acest incident în toate amănuntele, deoarece - nu imediat, ci mai târziu - a fost considerat un avertisment pentru tot ce avea să se-ntâmple și pentru că toate aceste imagini de epocă trebuie să traverseze pagina, la fel cum coloanele militare traversează orașul (chiar dacă expresia coloane militare evocă imagini cam aproximative; o anume nedeterminare nu e rău să plutească în aer, căci aparține confuziei epocii); sau ca lozincile agățate de clădiri, invitând populația să subscrie la împrumutul național, sau șirurile de muncitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
prin care, în fața obstacolelor, eforturile se uneau și oamenii se înțelegeau fără prea multe cuvinte. Asta să fi fost cauza, sau faptul că în haosul general tinerețea se recunoaște pe sine și se bucură: fapt este că, în dimineața aceea, traversând Podul de Fier în mijlocul mulțimii, mă simțeam mulțumit și ușor, în armonie cu ceilalți, cu mine însumi și cu lumea, cum nu mi se mai întâmplase de multă vreme. (Nu aș vrea să fi folosit cuvântul greșit; aș spune mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
amabilitatea dumneavoastră. În vocea ei e o urmă de asprime, aproape de resentiment. La acest punct, dialogul, care a concentrat asupra sa toată atenția, făcându-ne aproape să uităm orașul răvășit, ar putea să se întrerupă: aceleași coloane militare de transport traversează piața și pagina, despărțindu-ne, femeile la coadă în fața magazinelor, șirurile de muncitori cu pancarte. Irina e departe acum, pălăria cu trandafir plutește peste o mare de berete gri, de căști, de basmale; încerc să alerg după ea, dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
întreb imediat ce putem vorbi, ți se pare o glumă bună? — Irina nu glumește, spune el fără a înălța privirea de pe hârtii, vei vedea. Din aceea clipă, timpul își schimbă forma, noaptea se dilată, nopțile devin o unică noapte în orașul traversat de terțetul nostru inseparabil, o unică noapte ce culminează în camera Irinei, într-o scenă ce ar trebui să fie de intimitate, dar și exhibiționistă și de sfidare; o ceremonie a unui cult secret și sacrificial, oficiat de Irina, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-l răscumpere de la destinul de produs de serie de la care nu se poate sustrage? Imaginea ei, goală, sub soarele de la ecuator, ți se pare mai credibilă decât în spatele vălului de sultană, dar ar putea fi vorba de aceeași Mata Hari, traversând absorbită revoluțiile extraeuropene, pentru a deschide calea buldozerelor unei întreprinderi de ciment... Alungi această imagine și te concentrezi asupra șezlongului, care-ți apare prin aerul limpede al munților. Iată ca ești gata să lași totul baltă, să pleci, să găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în mâna mea și lucrează pentru mine! Nici vorbă de mașină electronică!... - și de data asta eu apăs pe buton ca să cobor.“ În acest punct, trei dorințe simultane se luptă în sufletul tău. Ai fi gata să pleci imediat, să traversezi oceanul, să explorezi continentul aflat sub Crucea Sudului, până ce vei găsi ultima ascunzătoare a lui Ermes Marana, ca să-i smulgi adevărul, sau măcar să obții de la el urmarea romanelor întrerupte. În același timp, ai vrea să-l întrebi pe Cavedagna dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fără să-mi dau seama la intrarea în campus tot alergând, în trening și teniși; n-am trecut pe-acasă să mă schimb și să-mi iau cărțile, acum ce mă fac? Continui să alerg prin campus, întâlnesc fete care traversează pajiștea, sunt studentele care se-ndreaptă deja spre cursul meu, mă privesc cu acel surâs ironic pe care nu-l pot suferi. O opresc pe Lorna Clifford fără a înceta să fac mișcările de alergare, o întreb: — Stubbs e aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bine, lectura, mai mult decât scrisul, e un act în mod necesar individual. Admițând că scrisul reușește să depășească limitele autorului, el va continua să aibă un sens numai când va fi citit de o persoană singură și-i va traversa circuitele mentale. Numai faptul de a putea fi citit de un individ determinat dovedește că ceea ce e scris e parte din puterea scrierii, o putere bazată pe ceva ce merge dincolo de individ. Universul se va exprima pe sine atâta vreme cât fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
non-scrisului devine lizibilă, adică prin nesiguranțele ortografiei, prin inadvertențe, lapsusuri, salturi necontrolate ale cuvântului și peniței. Altfel, ceea ce e în afara noastră nu pretinde să comunice prin cuvânt, vorbit sau scris: își trimite mesajele pe alte căi. Iată, fluturele alb a traversat întreaga vale și, de pe cartea cititoarei, a zburat să se așeze pe hârtia pe care tocmai scriu. Prin valea asta circulă oameni ciudați: agenți literari, așteptând noul meu roman, pentru care au încasat deja avansurile de la editori din lumea întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și insensibil în care se situează senzațiile vizuale poate fi, subîmpărțit într-o succesiune de nivele; în fiecare dintre ele se află plutind o frunză și numai una. IX Îți prinzi centura de siguranță. Avionul aterizează. Zborul e contrariul călătoriei: traversezi o discontinuitate a spațiului, dispari în gol, accepți să nu fii în nici un loc pentru o durată care e un fel de gol în timp; apoi reapari, într-un loc și într-un moment fără legătură cu „unde“ și „când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pasivitate, regres, dependență infantilă. (Te gândești, oare, la călătoria aeriană sau la lectură?) Aparatul aterizează: n-ai reușit să termini romanul Pe covorul de frunze luminate de lună de Takakumi Ikoka. Continui să citești coborând scara avionului, în autobuzul care traversează câmpul de zbor, stând la coadă la controlul pașapoartelor și la vamă. Avansezi ținând cartea deschisă în fața ochilor, când cineva ți-o smulge din mână și, ca la o ridicare de cortină, vezi înșirați în fața ta polițiști împopoțonați cu banduliere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Dumneavoastră ați făcut o reclamație la biblioteca închisorii privind o carte incompletă, spune înaltul ofițer așezat îndărătul unui birou. Scoți un suspin de ușurare. De când a venit un gardian, să te cheme din celula ta și te-a pus să traversezi coridoare, să cobori scări, să parcurgi încăperi subterane, să urci trepte, să traversezi anticamere și birouri, o senzație de anxietate te umplea de fiori și frisoane. De fapt, voiau pur și simplu să răspundă reclamației tale în legătură cu În jurul unei gropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
înaltul ofițer așezat îndărătul unui birou. Scoți un suspin de ușurare. De când a venit un gardian, să te cheme din celula ta și te-a pus să traversezi coridoare, să cobori scări, să parcurgi încăperi subterane, să urci trepte, să traversezi anticamere și birouri, o senzație de anxietate te umplea de fiori și frisoane. De fapt, voiau pur și simplu să răspundă reclamației tale în legătură cu În jurul unei gropi goale de Calixto Bandera! În locul angoasei, simți trezindu-se în tine dezamăgirea avută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în aburi nesănătoși. — Ce e cântecul pe care-l cânta despre tatăl meu, Anacleta? o întreb pe femeie, nemișcată în fața ușii, ca o statuie într-o firidă, în biserică. E vorba de un mort, de o groapă... Anacleta apucă lanterna. Traversăm împreună câmpurile de porumb. Pe câmpul ăsta tatăl tău și Faustino Higueras s-au certat - explică Anacleta - și au decis că unul dintre ei era în plus pe fața pământului; au săpat o groapă împreună. Din momentul când au hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-l salvezi de la confiscare, să-l pui la adăpost și să te pui la adăpost de tine însuți, atât de poliția ircanică, cât și de cea ataguitană... În noaptea aceea ai un vis. Ești în tren, un tren lung ce traversează Ircania. Toți călătorii citesc volume groase, legate, ceea ce în țările în care ziarele și revistele sunt prea puțin atrăgătoare se-ntâmplă mai lesne decât altundeva. Îți închipui că fiecare din călători, sau toți, citesc unul dintre romanele pe care tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]