5,174 matches
-
canale betonate, albia râului domniței Clara regularizată, un pod solid în locul celui de lemn peste care treceau caleștile domnești spre sau de la Câmpulung, la cealaltă cetate de scaun, Curtea de la Argeș. Trecute vieți de doamne și domnițe! Deodată, privitorii panoramei tresar la auzul vorbelor înduioșate ale domnului Delavrancea: „De-a stânga Râului Doamnei, rasna de satul Domnești, se vede o casă albă ca laptele, cu ferestrele încondeiate cu roșu și albastru. Pervazurile ușei, curate ca un pahar; prispa din față, lipită
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
Numai când îi priveai bicepși credeai că este vreun halterofil sau boxer, ori că trage toată ziua de fiare. Poate tocmai acesta a fost punctul său forte de a o cuceri pe Irina. Era lat în spate și mușchii pieptului tresăreau mereu când își mișca brațele pe lângă corp sau meșterea câte ceva. Femeile din fabrică îl poreclise Mușchiulosul după fizicul său demn de luat în seamă. Cei doi tineri au devenit iubiți dar nu știa nimeni despre aventura lor. Au știut să
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
ca, pentru dânșii, domnii parlamentari, sa facă legi mai bune... „a la” comunitari! NOAPTE Frigul pătrundea prin vegetația în care-și făcuse culcușul. Hainele zdrențuite amăgeau trupul făcut covrig lângă rămășițele de pâine uscată. Simțind suflarea caldă, aproape de față, a tresărit și a strâns bățul în mâna ce-i tremura. Scâncetul jalnic l-a înmuiat. - Vino, prietene! Cu laba-i jigărită a tras coaja cea mai apropiată, încurajat de chemare. Ronțăitul a spart întunericul și s-a văzut căldura ochilor. A
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
opacă, numai bună de spus povești. - Și în fiecare noapte, castelul se ridica peste câmpia de argint a lunii. Copilul se urca pe genunchii bunicului, privind poza cu castelul care zboară cu aripi cețoase de luna. O bătaie in ușă. Tresar. Îmi adun gândurile, mă reconstruiesc. - O urgență! Sar din pat, îmi atârn în grabă stetoscopul la gât, apuc tensiometrul și ies grăbită din camera de gardă. Un bătrân, 71 de ani, respira greu, probabil edem pulmonar acut. Îmi recompun expresia
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
Cu adieri ușoare m-atinge-n vis, el, Vântul Lacrima usucă ce mi-o stârnise... Gândul. Zăresc pe-aleea mea cu mândri pomi de tei, Fetița de atunci, zburdând printre ei. Părul în codițe, strălucea la soare. L-această amintire... inima-mi tresare. Penița se oprește, ocolește-o pată O lacrimă fierbinte căzuse și de-odată Mi-am regăsit, pe seară, doruri adormite, Pe pagina-ncărcată cu amintiri iubite. copyright by D.Theiss Referință Bibliografică: Pe pagina-ncărcată cu amintiri iubite / Doina Theiss
PE PAGINA-NCĂRCATĂ CU AMINTIRI IUBITE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364106_a_365435]
-
RADIOGRAFII LIRICE „Testament în Alfabetul Tăcerii” de Theodor RĂPAN , Tipo Moldova, Opera Omnia, Poezia contemporană, Iași, 2013 „O, realitate ireală, dacă mâinile mele te-ar strânge la piept, nu-i așa că întregul cuprins al firii ar tresări într-o lacrimă? Nu-i așa că mâinile mele te-ar sugruma de Cântec, ca apoi, să mă plâng în Tăcerea de mine Adâncului?” (Theodor Răpan) Întrebări, mirări, tăceri sunt tot atâtea forme ale rostirii, câte pot pătrunde în acel ton
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
râpă până ajunse într-un loc unde malurile se îndulciră și viroaga păru că se sfârșește. Simți apa rece mușcându-i picioarele goale care-l dureau de atâtea lovituri și înțepături. Încercă să se dumirească pe unde se află și tresări văzând deasupra capului zidurile impunătoare ale cetății. Oare perșii erau departe? Nici n-apucă să se bucure de izbânda sa și să-și pună întrebarea că și auzi niște pași prin preajmă, pesemne ai unei străji. S-a trântit numaidecât
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
pentru ea, „De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere!”, o vorbă care nu i se potrivea, că se făcuse membră de partit, avea carnet roșu de care nu se despărțea nicicând. Când dădu ochii de sora lui, inima lui Șerban tresării de bucurie. Ei putea să-i împărtășească secretul scrisorii din buzunarul lui, care îi umpluse inima de fericire, deși, trebuia să recunoască, îi produsese o spaimă de nedescris. Nu și-a dat seama la început ce îl înspăimântase, totul era
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > ÎMBRĂȚIȘAT DE SOARE Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 935 din 23 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Îmbrățișat de soare tresar crezând că-i vis în brațele lui dulci mă contopesc de stele eu mă sprijin să-i mângâi tăcerea tăcerea strivită de bătăile inimii mă înalț către zeul soarelui roua dimineții îmi inunda privirea eu am fost să simt eternitatea
ÎMBRĂŢIŞAT DE SOARE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364221_a_365550]
-
romanești... Mi-am petrecut toată noaptea de revelion citind. Marin stătea deoparte și mă privea în felul lui - cu emoție și curiozitate. Nu m-a întrerupt nici o secundă. Dimineață, i-am spus tot ce credeam despre manuscris și el a tresărit, i s-au deschis ochii minții. Aproape imediat, chiar în acea zi, s-a apucat de lucru. Imaginea lui Moromete și a familiei lui trebuia să rămînă în acel prezent de dinainte de război, prezent pe care, pînă atunci, scriitorul parcă
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
apăru profesorul care și-a dat seama că fata a greșit ușa de acces spre living. - Ai fost curioasă să-mi vezi dormitorul? o întrebă Condurache luând-o cu un braț de mijloc, ajungând cu degetele sub sânul fetei, care tresări înfiorată. - Nu, nu, răspunse ea încurcată și totodată jenată de situație, am intrat din greșeală. - Desigur, am glumit. Nu ești singura persoană care pățește așa ceva. Îți place dormitorul meu? - Mda, este frumos, mobilă veche în stil baroc, din nuc, camera
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
de invidia lor!... Se tem de forța ta! Vei crea un adevărat imperiu prin unirea tuturor provinciilor de același neam! Să ai grijă de tine, Măria Ta!... Menirea mea pe acest pământ s-a sfârșit!... Adio! - Ce vorbe-s astea? - tresări voievodul. Cine ești tu? - Sunt Paloș! -îi răspunse cavalerul și dispăru precum o nălucă. Și într-adevăr voievodul ajunse până la Constantinopol, iar de acolo înaintă spre nord pe lângă Marea Neagră. Reușise, așa cum proorocise Paloș, să bage fiara în bârlogul său. Reîntors
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
vom ajunge ca niște roboți Nesimițori, atei, recalibrați Purtând ura-n picioare, ca saboți Strivid sub tălpi pe cei ce ne-au fost frați... Setați să ne luptăm pentru mâncare, Pentr-o tigaie cu un preț redus, Pierdem identitatea ce tresare Uitată într-un gând rămas nespus. Și ne trezim că viețuim în haos Că totu-i dat pe repede-nainte.. Că n-avem timp să ne luăm repaos Și că ne stingem printre necuvinte... de Gabriela Mimi Boroianu 18.10
CARNAVALUL CU ROBOȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368319_a_369648]
-
pădurea. Nu era el un porcușor fricos, dar inima i se strânse ghem când umbrele îl învăluiră neprietenoase imediat ce păși printre ele. De undeva, din adâncul verde al frunzișului des, se auzea o melodie extraordinar de frumoasă. Urechile lui Marinică tresăriră încântate, iar piciorușele porniră a se mișca singure, cu repeziciune, către locul din care se auzeau sunetele acelea nemaiauzite. Din păcate, porcușorul nu fu destul de rapid. Melodia încetă înainte ca el să ajungă la interpret, lăsându-l debusolat în miezul
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
domnișoară, cățărată pe niște tocuri înalte-înalte, care pășea ca din pod în aceeași direcție cu ea, încercând să o ocolească, își agăță poșeta plină de zorzoane într-un coș de gunoi. - Fac! Strigătul indignat o făcu pe Doamna Fira să tresară. Oare ce voia să facă domnișoara? Probabil era obosită săraca! O fi fost o secretară care trebuia să facă mereu cafele. Doar secretarele arătau așa de primenite în ziua de azi. Doamna Fira nu era o persoană nepăsătoare, învățase să
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
Concepte care aparțin domeniului psihologiei, filozofiei: „Mărimea timpului”, „Neliniște”, „Nostalgie”, „Viața și Moartea”, ” Iluzie”, „Păcatul Evei”, „Destin”. Această ultimă poezie este de o frumusețe care te impresionează: „Pășesc, privind tot înainte, Prin frunzele ce cad foșnind/ Crâmpei de vise ostenite,/ Tresar sub pasu-mi obosit,/ Zadarnic ochii mei mai cată,/ Prin vechiul Aladin ochean -/ O rază limpede, curată,/ Pe care-o vreau...dar n-o mai am!// Stingher tu treci pe lângă mine,/ Și ierni aduci și vânturi reci.../ Oh! te cunosc atât
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
de gât sau ar fi chemat carabinierii dacă ar fi fost sigur că asta ar rezolva treaba, însă avea serioase dubii și dorea să o scape mai întâi din mâinile lor.În acel moment simte o mână ușoară pe umăr, tresare și se întoarce văzând-o pe Ancuța chiar în spatele său: - Sunt eu tati! Am lăsat ușa descuiată cum mi-ai zis! -Bine bine fata mea! Aș ucide bucuros pe cineva în momentul ăsta! Zice el abia stăpânindu-și furia și
PETRECERE NEFASTĂ (2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368507_a_369836]
-
Publicat în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului Dr. Cornelia Păun Heinzel : „Șocul” Un șuierat prelung, sfâșietor, ca un bocet disperat pătrunde adânc sufletele celor aflați pe aripile bulevardului din centrul Bucureștiului. Fiecare părticică a corpului tresare. Fiori reci parcurg succesiv, fiecare centimetru al coloanei vertebrale. Dacă erai fericit, liniștit , visător, totul s-a spulberat într-o secundă... Este însă ceva obișnuit pentru locuitorii din apropierea arterelor principale ale Bucureștiului. La aproximativ cincisprezece minute te învăluie o astfel
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
culoare intensă, purpurie, roșie ca sîngele... Maria leșină în fața mea. Am luat atunci telefonul și am sunat. Un șuierat prelung, sfâșietor, ca un bocet disperat pătrunde adânc sufletele celor aflați pe aripile bulevardului din centrul Bucureștiului. Fiecare părticică a corpului tresare. Fiori reci parcurg succesiv, fiecare centimetru al coloanei vertebrale. Dacă erai fericit, liniștit, visător, totul s-a spulberat într-o secundă... Referință Bibliografică: Dr. Cornelia Păun Heinzel : „Șocul” / Cornelia Păun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1605, Anul V, 24
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > ÎN MÂNA DESTINULUI...( 7) Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1519 din 27 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Emanuela a tresărit înfiorată. Șirul gândurilor i-a fost brusc întrerupt de un zgomot violent ce s-a auzit lângă ea. Nu putea să-și dea seama ce se întâmplă, abia se liniștise puțin, lăsându-se purtată de gânduri. Inima-i bătea cu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
însă, ce avea de spus, că vorbele i-au fost întrerupte de o lumină puternică, ce spintecase cerul, unindu-se printr-un arc electric cu pământul, foarte aproape, iar zgomotul infernal al trăsnetului le-a făcut pe cele două să tresară, iar Emanuela s-a trezi dintr-o dată cu brațele ocupate de femeia care, până nu demult, o cercetase îngrijorată să vadă dacă nu a pățit ceva. O zguduitură puternică, asemenea undei unui cutremur, a scuturat, preț de câteva secunde, clădirea veche
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
dificilă și care s-a desfășurat cu dificultate fiind necesar ceva mai mult timp, pentru că se avansa destul de greu din cauza grosimii trunchiului, precum și a poziției acestuia... Prof. dr. Popescu s-a apropiat puțin și a zărit numărul mașinii. A exclamat tresărind puternic, cu glas sugrumat: - Dar, este doamna doctor Străinu... Va urma... Autor, Olguța Luncașu Trifan Februarie - 27 - 2015 Iași Referință Bibliografică: ÎN MÂNA DESTINULUI...( 7) / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1519, Anul V, 27 februarie 2015. Drepturi
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
plecat și a început să se răsucească în toate părțile. Făcea trei pași la dreapta, pe urmă trei pași la stânga. Poate aștepta pe cineva. O altă frunză i-a atins de acestă dată fruntea. Ca trezit dintr-un vis, a tresărit. Și-a aruncat privirile în zare și a văzut venind spre el o tânără. Îmbrăcămintea fetei era modestă. Nu purta nimic extravagant. Și ea avea în mână o revistă. Revista fetei era o revistă culturală. S-a apropiat de băiat
CE MULT CONTEAZĂ AMBALAJUL! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367884_a_369213]
-
coafura, mersul ei ușor ce îți dădea senzația că plutește, revista de modeling ce o avea în mâna dreaptă, îi dădeau un aer de vedetă. Era o vedetă într-un peisaj șters de zilele posomorâte ale anotimpului rece. Tânărul a tresărit la vederea încântătoarei prezențe. Fața a început să i se lumineze. Au schimbat câteva vorbe, pe urmă s-au pierdut împreună în cafeneaua din zonă. Peste alte zece minute, o altă tânără s-a ivit sub crengile speriate de frig
CE MULT CONTEAZĂ AMBALAJUL! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367884_a_369213]
-
sărbătoare; ``Ard tălpile Mariei de atâta drum, Totuși, privește-n față vitejește, C-un asin blând doar Iosif o-nsoțește În staulu-ncălzit cu abur și cu fum``. Icoana, lumii-a rămas moștenire (Mamă și prunc ne-ocrotesc amândoi) Și iată, iar tresar inimile-n noi De vis unite și de-mpărtășire. În flori, pe geamul zării se preface, Lumina. Freamătă-n brad culori și jar... În minte toți cei dragi, din nou, apar Și timpu-n amintire se desface.. Privirea ne e-n crengi
ZILE DE CRĂCIUN de LIA RUSE în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367886_a_369215]