12,312 matches
-
atât!” Ecoul cuvintelor lui se multiplică în mintea ei. Putea, sigur că putea. Și pantofii putea să-i pună la locul lor, dar alesese să-i lase acolo unde se descălțase. Totul era o chestie de alegere. Alesese să lase tristețea să o cuprindă, să creadă că nu poate depăși, rezolva unele situații care o adânceau și mai mult în depresia întunecată în care se izolase. Alesese să lase evenimente neprevăzute să o întoarcă din drumul spre un altfel de a
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Juca, fără spectatori, propria dramă pe scena vieții. Un teatru gol în care nimeni nu aplauda, nimeni nu râdea, nimeni nu se bucura/ întrista la piesele jucate cu casa închisă. Trimisese o invitație într-un moment în care singurătatea și tristețea o copleșiseră, dar spectatorul ieșise înainte de terminarea reprezentației, fără să aplaude, din motive încă necunoscute. Nu oricine e dispus să urmărească o piesă lacrimogenă, decât, doar dacă se regăsește în poveste, în trăirile personajelor. La fel proceda și ea cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care aveau atâta nevoie de iubirea ei. Da, ea credea cu tărie că iubirea poate fi dăruită prin gesturi, prin cuvinte, prin orice formă. Să arate prin fapte, omului iubit, frumusețea acestui sentiment care izvora din inima ei copleșită de tristețe și neîmpliniri, durere și ură, amăgiri și disperare. „- Și ce te oprește să-i arăți? Știi unde-l poți găsi, du-te la el! - Nu pot. El spune cu atâta ușurință „te iubesc” și altor femei. Nu accept să le
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
introspectivă până la limita suportabilului. De această dată cu un reazem necesar în Ana, prietena sa, personaj creat mai mult din nevoia de a așeza un punct de echilibru, un reper la care să se întoarcă în acea mișcare browniană de tristeți și abandonuri, de hiperbolizare excesivă a trăirilor. Acțiunea este schematică și aproape că nici nu mai contează. Făcusem inițial o observație pe text subliniind că din mașină nu coboară silueta bărbatului ci chiar bărbatul. Se pare că nu am avut
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de a conduce,” arma ironiei este mijlocul perfect de a câștiga asentimentul celorlalți. Nemulțumirile, „măsurile aspre”, mustrările, tărăboiul - „ metode” practicate de unii „ șefi” sunt sortite eșecului! Când suntem întrebați ce facem, uneori răspundem - mai cu veselie în glas, mai cu tristețe că ne gândim la „nemurirea sufletului.” De bună seamă nu putem percepe viața de după moarte, dar nu ezităm a ne da cu părerea... Viața omului se spune este o luptă pentru supraviețuire. De la un timp omul adună de-ale traiului
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
se regăsesc în coajă, în învelișul miezului... Intrigile, uneltirile, „misterele” cusute cu ață albă sunt urzite pentru ascunderea adevărului adevărat. Ordinea, disciplina, punctualitatea, bunul simț, respectul, recunoștința, înțelepciunea, generozitatea; sunt tot atâtea sălașuri ale ideii de frumos. Suntem singuri în tristețile noastre. Să nu ne iluzionăm la gândul că durerile noastre sunt și durerile altora! Un nebun nu îndeajuns de nebun, este mai primejdios decât un nebun sută la sută! Două obiecte sau lucruri executate de aceeași mână de maestru se
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
timpul; și cum el, timpul, se zice, înseamnă bani, atenție la felul în care ne cheltuim viața, să nu îmbătrânim degeaba! Când omul își împarte viața - inclusiv tezaurul sufletului său - cu ceilalți, ofranda acesta se cheamă dăruire, omenie, prinos. La tristețe, ca și la fericire, un refugiu demn de avut în vedere cartea! Natură vie în împărăția pământului: păduri, câmpii, dealuri, ape, munți - un întreg paradis pe care adesea noi îl uităm! Tăcerea - fortăreață de profunde energii în care, refugiindu-ne
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
ceea ce scrie nu este "poate" decât "poezie sau fantasmagorie, în orice caz, mitologie". În această scurtă Prefață, nu vom insista mai mult asupra autoironiei lui Unamuno, căci cititorul o va descoperi cu siguranță, dar vom mai spune câteva cuvinte despre tristețea și chiar drama trăite în permanență de acela care s-a amuzat, în dese rânduri, de "prostia omenească" și de ignoranța celor care își fac o virtute din ea. De exemplu, spunea Unamuno că "... această lucrare este demnă de atenție
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
le cumpără pentru a face cu ele o bibliotecă, iar aceștia sunt mulți. Și, într-o bibliotecă e urât, dacă nu se pot alinia cărțile aceluiași autor în perfectă formă și fără nici o ieșire, nici în sus, nici în față". Tristețea lui Unamuno provine și din preocupările sale constante de "a opera asupra lui însuși" pentru a înțelege "sentimentul tragic al vieții", născut din conflictul dominant dintre aspirația sa la nemurire și rațiunea care îl îndemna să nu creadă în ea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
despre care îmi vorbești au fost și ei oameni ca mine ori ca tine. Încearcă deci să scrii cărți și apoi citește-le singur". Tînărul dramaturg Horia Gârbea (tînăr, cel puțin ca dramaturg) își destăinuie în prefață o veche nostalgie: tristețea de a nu putea reîntîlni, în alte scrieri, ale altora, ale altui timp, personajele unor piese de teatru sau romane știute. "Ele se nasc, trăiesc și uneori se căsătoresc o singură dată pentru totdeauna" spune, nu fără oarecare dreptate, autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
citit un poem, „de dragoste“, firește, cu inconștiența vârstei care nu idealizează, de fapt, femeia, mai degra bă o dezbracă, o pune să danseze În ordinea preludiului, a sărutului, a Îmbrățișării neîmblânzite de natură, cu sânii strigând la lună, cu tristețea nenorocului și a fugii. Puiu Nistea s-a lăsat pe speteaza scaunului și a pu făit excitat, moment În care bărbia parcă i s-a umflat și mai mult. — Bravo, dom’le, e frumoasă, a rânjit dând din cap. Dacă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
așa ne creștem odraslele, așa le trimitem În viitor, ca pe niște câini care să știe să muște și să se gudure, de parcă nu mai e aer pentru toți, nici grâu, nici iertare. Și tot În ziua aceea de iunie tristețea l-a cuprins ca o amantă bătrână și urâtă. Vedea oamenii cenușii Între care trăia ieșind În valuri de la fabrica de sârmă, apoi de la abator, de la fabrica de bere, de la fabrica de geamuri, negri pe mâini și aduși de spate
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
trăia ieșind În valuri de la fabrica de sârmă, apoi de la abator, de la fabrica de bere, de la fabrica de geamuri, negri pe mâini și aduși de spate, măcar să-și fi dus În cârcă Himera, cum ar fi zis Baudelaire. Și această tristețe l-a cocârjat și pe el, Vasile Moare, l-a strivit și s-a insinuat În el ca o statuie de ciment, pentru câtă viață va mai avea el de trăit. „Mizeria materială este imaginară, și-a zis, iar dacă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a băgat de seamă, erau obișnuiți. Atunci Vasile a deschis ochii și primul gând pe care l-a avut a fost să sară de la masă și să-l ia la pumni pe Siboiu. A golit cana de vin pe nerăsuflate, tristețea Însă Îl legase de mâini și de picioare, iar vinul nu poate Înfrânge nici odată tristețea. Tremura de furie acolo, cu fața la zid, lângă , dar fără să știe prea bine de ce: pentru că Siboiu Îl desconsiderase În fața chitaristei pe care o condusese
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
l-a avut a fost să sară de la masă și să-l ia la pumni pe Siboiu. A golit cana de vin pe nerăsuflate, tristețea Însă Îl legase de mâini și de picioare, iar vinul nu poate Înfrânge nici odată tristețea. Tremura de furie acolo, cu fața la zid, lângă , dar fără să știe prea bine de ce: pentru că Siboiu Îl desconsiderase În fața chitaristei pe care o condusese acasă În noapte, cu timiditatea novicelui, nesigur pe el și complexat, sau pentru că refuza să creadă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
aduni, ca din sevele secrete care au fost sădite În tine să germineze În fine omul nou, care Își va lua zborul din vârstă către peticul lui de cer, unde fiecare se recunoaște pe sine definitiv și ireversibil, cu toată tristețea pe care o presupune această Înălțare fatală. Se liniști la gândul acesta și se hotărî să părăsească Zahanaua, să iasă la lumină - dar parcă poți fugi când vrei tu din subterana cu miasme de infern. — Băi, țugulani, și fași tu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
el și Ionela, dacă Într-adevăr știa? Sau, dacă blufa, de ce lăsa să se Înțeleagă faptul că e la curent cu nefericita Întâmplare, a cărei amintire Îi sfredelea măruntaiele? Ce ascundea acest Carara? Nu mai era sigur de nimeni. Vasile, tristețea, tăcerea Îndurerată, suntem cu toții obligați să le cunoaștem În viața asta, dar Însingurarea ucide, mai ales la tinerețe, când nu avem trecut, ca să avem de ce și de cine să ne Însingurăm. Nimic nu Începe cu Însingurarea, Însingurarea este nefericita Încoronare
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ghemuită pe un scaun, cu privirile În pământ, nici Cristian, care stătea sobru, ai fi zis că solemn, lângă un personaj pe care Vasile nu Îl cunoștea, un tip Între două vârste, cu fălcile atârnându-i, prea grele parcă de tristețe, și cu un aer de etern dezamăgit. Tronaru fluiera În surdină, cum fac pensionarii adesea, poate că dăruiți mai mult cu amintirile frumoase de altădată, și nu cu gândul că peste câțiva ani nu vor mai fi. Puiu Nistea și-
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
o alungam cu privirea din lumea asta, din viața asta, și ea simțea lucrul acesta. Văzui disperarea cuprinzând-o, o văzui izbucnind În plâns și izbind masa cu palmele, urlând și smulgându și părul din cap. Tăcurăm minute În șir. Tristețea ne copleșea, o tristețe murdară, vinovată. — Să mergem, i-am spus. Am ieșit ținându-ne de mână. Și În clipa În care am inhalat prima gură de aer proaspăt mi s-a rupt filmul. Nu am mai văzut-o de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
din lumea asta, din viața asta, și ea simțea lucrul acesta. Văzui disperarea cuprinzând-o, o văzui izbucnind În plâns și izbind masa cu palmele, urlând și smulgându și părul din cap. Tăcurăm minute În șir. Tristețea ne copleșea, o tristețe murdară, vinovată. — Să mergem, i-am spus. Am ieșit ținându-ne de mână. Și În clipa În care am inhalat prima gură de aer proaspăt mi s-a rupt filmul. Nu am mai văzut-o de atunci pe Violeta. M-
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
vor câinii, tovarășu’... O să ieșim noi și din asta. „Noi?“ s-a gândit Parolică... Și s-a văzut cu douăzeci și cinci de ani În urmă, svelt, blond, mai slugarnic, dar mai pesimist decât Costel, disciplinat și credincios partidului, care aprecia În tristețea lui atitudinea unui om cumpănit și rezonabil, adică ușor manipulabil. Fusese un complice inteligent al politicii comuniștilor, tovarășul Nicolae Ceaușescu Îl remarcase, Îl sfătuise, el Încuviințase, fusese răsplătit cu șefia acestui județ bogat, pe care Îl călca În picioare cu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de o să i meargă fulgii. Și ce vină are el, Rogoz? De ce să scoată ăla castanele din foc cu mâna lui? Mai este și duminică, futu-i duminica mă-sii, când el e obișnuit să Își plângă de milă, de tristețe și de singurătate, nu să umble după canalii care scriu poezii patriotice. Și oftând a deschis frigiderul și a scos o sticlă de vodcă, Stalinskaia, primită de la șeful restaurantului „Dealul Mare“. Și-a turnat un păhărel și l-a dat
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cu amărăciune. Hai, Încă un păhărel, duminica mă-sii. Brusc Însă, privindu-și degetul prin lichidul transparent, Rogoz a rămas cu gura căscată, așa cum stătea să În ghită licoarea fără egal a devenirii lui, a rămas cu gura căscată de tristețe, nu de sete și nici de altceva, de o tristețe confuză, În care se amestecau iarba uscată a câmpului din Moldova lui natală, chipurile transpirate și mototolite ale țăranilor, care păreau că nu știu ce caută În aerul fierbinte de vară, drumurile
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Însă, privindu-și degetul prin lichidul transparent, Rogoz a rămas cu gura căscată, așa cum stătea să În ghită licoarea fără egal a devenirii lui, a rămas cu gura căscată de tristețe, nu de sete și nici de altceva, de o tristețe confuză, În care se amestecau iarba uscată a câmpului din Moldova lui natală, chipurile transpirate și mototolite ale țăranilor, care păreau că nu știu ce caută În aerul fierbinte de vară, drumurile prăfuite și pustii ducând spre nică ieri, soarele ca o
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
care se amestecau iarba uscată a câmpului din Moldova lui natală, chipurile transpirate și mototolite ale țăranilor, care păreau că nu știu ce caută În aerul fierbinte de vară, drumurile prăfuite și pustii ducând spre nică ieri, soarele ca o mămăligă inaccesibilă, tristețe de foame dintr-o copilărie a secetei, tristețe după copiii care Își băteau joc de el, tristețe de demult. Și fără să Înțeleagă prea bine de ce, o lacrimă i s-a oprit În mustață, sărată. I s-a părut că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]