1,293 matches
-
să-l faci pe cititor să creadă că povestea e reală. În plină Cîntare a României, încercam o Des-Cîntare. Iar un capitol bun, odată încheiat, mă ridica de la pămînt ca un covor fermecat. Aveam sentimentul că acoperișul casei de pe strada "Trompeta" sprijină cerul. Poate și pentru că n-am putut să fac ce-am vrut, poate și pentru că sistemul m-a aruncat afară din critica de întîmpinare, nu mi-a ieșit chiar un roman, ci un eseu deghizat în roman. "Năzuroaso, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Un cîine furios atacă; Rector sfîșiat de un lup alsacian; Aproape ornorît de un cîine feroce; Altă viață pusă în pericol de un dulău nesupravegheat; În zece zile se va ști dacă animalul e turbat sau nu; Moarte cîinelui de pe Trompeta. O Scufiță Roșie caninofobă, martor ocular (jur că n-am văzut-o la fața locului) vorbește de haine pătate cu sînge. Ar părea că Milucă a și fost înghițit, că se și află în burta lupului cel rău. Alt opinioman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scris, se uită cu o tristețe nedisimulată: "De ce ești supărată, Șichy?" "Nu-s supărată". Atunci de ce pari supărată?" În seara confesiunilor, și-a pus capul pe umărul meu, abia ascunzîndu-și un icnet de plîns. Acolo, în poarta casei de pe strada "Trompeta". Jena față de vecina care se holba dindărătul perdelei cu maci. "Lasă, nu mai..." Se auzise și un bufnet de armă. Pe Moara de Vînt se trăgea după ciori. Am rămas cu un gust de fiere în gură că i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
S-a dus. Scoală-te, m-a trezit Tano, lăsîndu-și laba, moale, pe pieptul meu. Hai și te scoală, scriitoreasa mea iubită. Nu-i locul nostru aici. E timpul să punem punct stării de necesitate. S-a potolit tărăboiul de pe "Trompeta". Știu io. Nu vrusese să vină încoace Tano. Cînd mergem cu vreo mașină, comentează tot ce mișcă pe șosea. Pe drumul spre Dorobanț era foarte mohorît și foarte critic. Fă, doamnă (a folosit el, după Ion Cristoiu, apelativul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mulțumește în același fel particular: "Trăi-ți-ar morții!" Vreau să-mi trăiască morții și-mi cumpăr mereu urarea ei de bine. Ca ai mei să-mi facă semne prietenoase. Cum îmi face, mai ales bunelul. Odată întoarsă pe strada "Trompeta", nu m-am mai gîndit la Rusalin. Am intrat brusc în ațîțarea psihică a scrisului. De obicei, îmi pregătesc "locul de muncă al cuvintelor"*************. Încep prin a deretica pe masă. Fantasmagorie? O fi. Dar trag de sertarul de sus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
încheieturile, ca și cum ar fi fost scufundat într-o apă plină cu cuburi de gheață... Mâna Magicianului îl apucă de urechi, îl ridică în aer, apoi îl introduse în joben, în vreme ce spectatorii tropăiau, fluierau și băteau din palme. Se auzi și trompeta unui clovn, iar de undeva (de peste tot) veni miros de porumb fiert... Se chirci pe fundul pălăriei și începu să plângă. 16 Se spărsese orizontul în milioane de cioburi... Căldura infernală picura dogoare pe obrajii nebărbieriți, iar bărbatul își spuse
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dar nu mă pot abține, ești de tot râsul, ar trebui să te angajezi la circ, oricum mă îndoiesc că vei mai scrie vreodată ceva. Doamnelor și domnilor, romanul vieții sale se va opri direct în recycle bin, să sune trompetele! Scriitorul însuși, doamnelor și domnilor, se va ascunde în recycle bin și acolo își va trăi restul zilelor unei vieți de tot rahatul. - Vezi să nu! Strigătul care îi ieșise din gură odată cu aerul expirat îl dezmetici. Alerga în continuare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
își răsuci căpșorul. Mustață cu colțurile răsucite în sus. Nu. Unul în sus și altul în jos. - Da, vă rog? Autografele după spectacol. În spatele său, clovnul desfăcu pumnul și o ploaie de confetti urcă înspre tavan. Apoi suflă într-o trompetă. Își puse mâinile la urechi, făcu stânga-mprejur și ieși pe ușă. Am înnebunit. Sau visez. Da, e vis, nu se poate altfel. Se ciupi de mâna stângă până văzu cum crește vânătaia. Durerea era reală. Dincolo de fereastră, parașutistul îi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care anticipăm și transmitem că se va face de râs în fața tuturor, va fi dat afară în șuturi, poate și cu o amendă frumușică în buzunarul de la geacă. Va fi distractiv. Magicianul duse o mână la gură și improviză o trompetă. Apoi suflă în ea: - Ta-ta! Ta-ta! It`s show time, ultimele bilete, grăbiți-vă! Coborî mâna și îl privi din nou. - De data asta, nu mă implic, pe cuvântul meu, te las să îți faci numărul, toată scena
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
gemete stridente de sirenă. ― Măi Costică, unde ești, ia seama, fire-ai al dracului! răsună iar glasul babei la ușa cocioabei. Automobilul ajunsese numai la vreo cincizeci de pași și copilul nu se clintea din loc în ciuda avertismentelor nervoase ale trompetei. Observând îndărătnicia copilului, șoferul dădu să-l ferească la dreapta. Costică trecu de asemenea la dreapta, parc-ar fi vrut cu tot dinadinsul să se arunce sub roți. Cu o răsucire bruscă de volan trăsura viră la stânga, dar tot atât de brusc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
privirea pe cei doi fii preferați. Hsien Feng era îmbrăcat cu o robă din mătase violet, iar prințul Kung era în alb. Kung șarja înainte și înapoi. Animalele cădeau una după alta în fața săgeților sale. Gărzile aclamau. La prânz, sunetul trompetei îi chemă înapoi pe vânători. Prinții prezentară pe rând tatălui lor animalele pe care le răpuseseră. Prințul Kung avea douăzeci și opt. Chipul său frumos era zgâriat de gheara unui tigru. Din rană curgea sânge. Roba sa albă era pătată. Zâmbi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din mine. — Trece phoenixul imperial! La chemarea ambasadorului, familia mea se lasă în genunchi pentru ultima oară. Machiajul mamei e de acum distrus, iar ea își șterge lacrimile cu mâinile, uitând de înfățișarea sa. Începe să cânte o orchestră. Sunetul trompetelor chinezești e atât de puternic, încât mă dor urechile. Un grup de eunuci aleargă în fața mea aruncând pocnitori. Pășesc pe rămășițele lor: hârtie roșie, paie galbene, păstăi verzi și fructe uscate colorate. Încerc să-mi țin bărbia ridicată pentru ca podoaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai multe sfori pentru a lega altele de căpriori. Bucătăria pregătește un banchet pentru mai bine de două mii de oaspeți. Grupul de bocitoare începe să se jeluiască atunci când prințul Kung îngenunchează din nou. Psalmodierea se înalță într-un crescendo, iar trompetele devin de-a dreptul asurzitoare. Sper din tot sufletul ca acesta să fie sfârșitul ceremoniei, însă din păcate nu este decât începutul. Cea de-a șaptea zi reprezintă momentul ceremoniei arderii figurinei. S-a dat foc la trei palate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vorbesc din nou: — Măsurile Marelui Cancelar par excelente. Mă preocupă un singur lucru. Parada Fericirii va fi însoțită de steaguri colorate, pocnitori, dansatori și muzică răsunătoare? — Da. — Iar Parada Mâhnirii dimpotrivă? — Întocmai. Spiritul împăratului Hsien Feng va fi tulburat de trompete, atunci, evidențiez eu. Cântecele vesele le vor copleși pe cele triste, de vreme ce paradele sunt atât de strâns legate. Într-adevăr, spune prințul Yee, mușcând momeala. Grija împărătesei Yehonala e îndreptățită. Ar trebui să separăm cele două parade, ceea ce nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aruncau bani din hârtie albă, care cădeau jos precum fulgii de zăpadă. Nuharoo, Tung Chih și cu mine am trecut, înainte de a urca în palanchinele noastre, pe lângă lama și călugări, alături de care erau cai și oi de ceremonie pictați. Sunetul trompetelor tibetane și duduitul tobelor era atât de puternic, că nu puteam să-mi aud vocea când vorbeam cu Tung Chih. Nu a vrut să stea singur, dar i-am spus că trebuie să o facă, de dragul etichetei. Tung Chih s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Leopold Mozart ar fi azi un nume sonor chiar și dacă el ar fi dispărut fără urmași." Dacă orchestră camerala și-a susținut partitura cu un aplomb frizând virtuozitatea, surpriză concertului au reprezentat-o cei doi soliști Gabriel Posdărescu, la trompeta piccolo în și bemol acut, si Mircea Neamț Gilovan, la trombon. Micile inadvertente de articulare sesizabile pe alocuri devin explicabile prin eternele probleme pe care le au instrumentiștii noștri în procurarea unor "obiecte ale muncii" performanțe: trompetistul cântă pe un
Cluj - Festivalul Mozart by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/18186_a_19511]
-
dansează deopotrivă swing, slow și dansuri câmpenești. Refrenele balurilor se împletesc cu muzica pick-up-urilor eliberatorilor, în vreme ce jazz-ul american fraternizează cu cel francez. În formația Hot-Club de France, Claude Luter și Boris Vian sărbătoresc eliberarea prin sunete de clarinet și trompetă. La Roulotte, un cabaret din Piața Pigalle, negrii aplaudă un chitarist țigan, Django Reinhardt. La Olympia, în septembrie 1944, Glenn Miller în carne și oase cântă Tuxedo Junction și, în onoarea parizienilor, Libération 130. Odată cu instrumentele, sunt acordate și trupurile
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
denunță, publiciștii anchetează situația comunităților evreiești, în timp ce în România hotărîrile legale represive în privința evreilor iau amploare, ca și jafurile asupra populației evreiești. Publicațiile antisemite se înmulțesc; aici se găsesc semnături renumite, ca de exemplu cea a lui Bolliac în gazeta Trompeta Carpaților. Antisemitismul se asociază cu respingerea amestecului străinătății în afacerile interne ale Principatelor la ora construirii independenței națiunii. Liberali ca Brătianu sau Kogălniceanu încearcă să protejeze indigenul în fața a ceea ce este străinul evreiesc, și concep națiunea modernă ca omogenă. În
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
lumină. Învăluite în flăcări arzătoare, fantomele de la Arcole, Maregno, Austerlitz, Jena, Friedland, Eylau, Moscova, Lutzen ori Bautzen i-au alcătuit cortegiul dintr-un milion de morți. Dinlăuntrul acestei coloane de foc și pară, la porțile orașelor răsunau cîteva acorduri de trompetă amestecate cu semnalele stindardului imperial tricolor: și porțile orașelor cădeau. A fost mai puțin uluitoare fapta lui Napoleon cînd, în fruntea a patru sute de mii de fanatici și a mii de cai, a trecut Niemenul pentru a arunca în aer
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
liminale asupra lumii (border world, în limba engleză)"39. Muzica tejano este un exemplu de astfel de inovare liminală (border innovation, în limba engleză), consideră autorii. Sunetul rancherei este "un amestec bogat de influențe culturale: spaniolă (chitară și vioară), mexicană (trompetă și vocea emoționantă), country, western și pop"40, un sunet "dramatic, câteodată hiperbolic, niciodată doar frumos"41. Astfel, sunetul unic al Selenei, "o integrare simbolică a imperialismelor aztece, cuceririlor spaniole și arabe, devoțiunii mexicane și colonizării anglofone"42 integrează și
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
poet romîn din acea vreme: acordeon, caterincă, clavir, flașnetă, flaut, fluier, ghitară, goarnă, harfă, „harmonie”, liră, nai, orgă, piano, pianole, piculină, țambale/țimbale, vioară/ scripcă/ violină. Lista poate fi completată cu: buciume, tălăngi, clopote, zurgălăi. în proză sînt amintite: drîmba, trompetele, toba, gramofonul, „fonografele publice”. Se aud arii, canțonete, doine, marșuri, melodii, „operă”, romanțe, serenade, „populare”, iar în încercările de roman, „muzică de piano”, „cîntece răsunătorii de fanfară”, „cîntece de harmonie”, un „cîntec american fantastic”. Vocabularul muzical al poetului cuprinde și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de bal”, cîntată în interioare, unde orchestrele încep „cu o indignare grațioasă”, apoi „frig”. Un trouble fête prin temperament, Bacovia e atent îndeosebi la muzica gravă, cea care-i întreține stările elegiace. La el, clavirul, violina, vioara, harmoniile, flașnetele, piculinele, trompetele cel mai adesea „plîng”, care „trist”, care „sentimental”, care „cavernos”. Instrumentele sînt uzate, dezacordate: clavirul e „prăfuit”, scripca e „înnegrită”, orga e „stricată”, caterinca e „veche”, „hodorogită”. Odată cu Stanțe burgheze (și după acestea) climatul muzicii evocate de Bacovia se schimbă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fi deci să spunem că, pentru Bacovia, muzica (și ideea de muzică) se reducea la muzica de fanfară și la gramofon, iar mai tîrziu, la radio. Din cauza instrumentelor și a condițiilor în care se cînta, ea avea sonorități metalice, de trompete, sau stridențe vocale. Muzică „de noapte”, cîntată tare, în aer liber sau muzică lăutărească amestecată cu zgomotele localurilor de consum. Mai rar muzică de salon, la clavir și vioară. Uverturile, rapsodiile, ariile din opere romantice, valsurile, cîntate de fanfare (sau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pământul e "roșu ca ploaia și păsările de vară", căci ‚fântânile sufletelor noastre picături de sânge" curg, poetul stă "întins ca mortul sub cerul negru, întins peste coastele câmpului vinețiu" adunându-și sângele de un roșu greu până aude o trompetă roșie, soarele e nebun "ca tigrul albastru ce cutreieră pădurile sufletului meu" etc. etc. Iar pe acest fundalul sumbru, o serie de apariții spectrale, născute din fuziunea formelor și a regnurilor, devin partenerii de dialog ai unui iubitor de mitologii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu poeme și eseuri în "Amfiteatru", "Cronica", "Luceafărul", "Ateneu", "Dacia Literară", "Poesis", "Convorbiri literare" etc. Volume de poeme: Naștere vinovată, Editura Albatros, București, 1983; Intrarea în scenă, Editura Albatros, București, 1984; Plimbarea prin flăcări, Cartea Românească, București, 1988; Preludii pentru trompetă și patru pereți, Editura Panteon, Piatra-Neamț, 1992; Documentele haosului, Editura Panteon, Piatra-Neamț, 1993; Spre fericitul nicăieri, Editura Panteon, Piatra-Neamț, 1995; Cântece de amăgit Întunericul, Editura Helicon, Timișoara, 1996; Manualul bunului singuratic, Editura Panteon, Piatra-Neamț, 1997; Duminica fără sfârșit, Editura Axa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]