1,393 matches
-
nobil stimulent în acțiunile lor: nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu, care le vine din rugăciunea rostită cu credință. Ei au o busolă morală în viață și o demnitate în acțiunile lor. Sufletul lor are parte de adevărata viață. Deznădejdea, nesiguranța, trufia, desfrâul, ura și alte bălării sălbatice ale răutății n-au loc, nu prind rădăcini în astfel de suflete. Ferice de acești oameni! Ei trăiesc, pe cât le este posibil învățătura și îndemnurile morale ale Mântuitorului. Pentru ei, credința și rugăciunea nu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ci „Tatăl nostru”, și prin aceasta ne poruncește să înălțăm rugăciuni pentru tot neamul omenesc și să nu umblăm numai după propriul nostru folos, ci să ne străduim întotdeauna și pentru folosul altora. „în felul acesta se spulberă vrajba, se risipește trufia, se nimicește pizma și apare iubirea, mamă a tot binele, cea care face să dispară inegalitatea oamenilor, de orice fel ar fi ea, dând aceeași înaltă cinstire împăratului și săracului. Fiindcă în chestiunile cele mai importante și mai necesare avem
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și să ne intre bine în minte aceasta, pentru a îndepărta de la noi mulțumirea de sine, părerea că n-am fi cu nimic vinovați, pentru a nu mai fi pândiți de primejdia de a fi dați pierzării, din pricina trufiei”. Sf. Grigorie de Nyssa ne arată cum ar trebui să fie, potrivit cerințelor Mântuitorului, cel care vine înaintea Mântuitorului. „înțelegem, prin aceasta, că trebuie să fie, dintru început, deasupra oricărei măsuri omenești, să se facă, prin fapte bune, asemenea lui
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
meu trup. Iar eu, cu lenea mea și cu obiceiurile mele cele rele, am mâniat prea curată lumina Ta și Te-am izgonit de la mine prin toate lucrurile cele de rușine: cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osândirea, cu trufia, cu nepăsarea, cu neiubirea de frați și cu ținerea de minte a răului, cu iubirea de argint, cu desfrânarea, cu mânia, cu scumpetea, cu mâncarea cea fără de saț, cu beția, cu multă vorbire, cu gândurile cele rele și viclene, cu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
e condamnat și el să alunece în sarcasm, ceea ce e omenește dar distructiv. Trebuie să îmbraci haina unui personaj răbdător și bineintenționat care desface ceapa din foi. Trebuie să desfaci una câte una, cu răbdare și grijă, veșmintele ignoranței, ale trufiei adolescentine, ale obrăzniciei, ale orbirii, acolo unde ele fac paradă tropăitoare. Asta prin întrebări. Fiecare întrebare să țintească o falsă valoare. Pentru asta însă e necesar ca tu însuți, profesore, să crezi în valori adică în toleranță, în modestie, în
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
se impun, în Almanahul de la Gotha (1763); aristocrația prusacă, care are privilegiul de a poseda fiefuri și iobagi, care se include în Almanah; aristocrații din Italia, dedați leneviei pe domeniile lor (latifundia) date în exploatare, sau Granzii de Spania cu trufia lor structurală... Locul pe care îl ocupă nu este rîvnit întrucît ei nu se confruntă cu existența unei burghezii dinamice. În fața acestei nobilimi nu există decît o masă de țărani analfabeți și supuși. Este adevărat că aristocrație este adesea domesticită
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
exagerat și de petrecerile păcătoase asigură membrilor Ordinului cel mai mult nevinovăția sufletească la care s-au angajat atât de solemn când au primit sf. Botez: (nu zice oare cel ce se botează: Mă lepăd de satana și de toată trufia și de toate lucrurile lui? Și care sunt cele mai plăcute lucruri ala satanei dacă nu balul, luxul, moda, desfrâul și necumpătarea mai ales în băutură?): - Grija de familia proprie ferind-o în mod special de citirile rele, e pentru
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
de ce În comunism/ Puternică lui umbră se-ntunecă pe lat./ Minciuna-n măruntaie urâtă-i necesar,/ Câineasca tocătura pe chipu-i se Întinde;/ Să-și potolească foamea de murdarii, te prind/ În flegma expulzata din gâtul proletar./ Încrâncenata hidra, batracian, trufie,/ De trupuri sănătoase se scarpină vârtos,/ Pe unde se strecoară Întoarce tot pe dos/ Sfidând umanitatea cu mutra sângerie”. Viața lui Alexandru Tacu-Zeletin a avut nevoie de această carte; destinul sau le cheamă pe celelalte, dinspre partea poeziei. Fiului, Alexandru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
II 5). Nunta eșuată a eroinei înseamnă moarte. În tragediile eline, Casandra este respinsă de cei din jur care îi întâmpină cu neîncredere profețiile socotind-o nebună. În Agamemnon, Clitemnestra este iritată de tăcerea captivei troiene înțeleasă ca dovadă de trufie (nu mai fi semeață), de incapacitate de a comunica (vorbește-o limbă necunoscută și barbară) sau de pierdere a rațiunii ( Desigur c-a înnebunit și că-și ascultă mintea rătăcită). Corifeul nu vrea să plece urechea la prevestiri : faima ta
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tocmai el trebuie să-și ucidă copilul, de vreme ce lupta se va purta pentru recuperarea cumnatei lui (e nedrept să-mi jertfesc eu copila nevinovată pentru greșelile Elenei) și consideră absurdă explicația că el a ofensat-o cândva pe Artemis prin trufia manifestată la o vânătoare (oarbe sunt căile destinului și cumplită este voința zeilor ! Pentru o vină atât de neînsemnată, o mie de corăbii sunt țintuite la mal - I 2). Alegerea zeiței nu este însă atât de nedreaptă : răpirea Elenei constituie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să primesc răspunsurile pe care le primea el însuși. Lui Socrate îi datorez totul (p. 178). Afirmația îi trezește neîncrederea lui Dionis cel Bătrân care îl suspectează pe Platon că l-a creat pe Socrate, personajul dialogurilor, atribuindu-i, din trufie, teoriile proprii : Tu îl citezi de fiecare dată, și tot ce vrei să spui tu, toate ideile tale, toată filosofia ta o pui pe seama lui Socrate (p. 178). Dion împărtășește și el opinia că Platon își exprimă prin gura lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dar defel dornici să asculte cuvinte serioase (IV 27). Două dintre interludiile consacrate întâlnirilor dintre Diogene și alți oameni de vază ai timpului sunt alcătuite aproape exclusiv din pasaje împrumutate din opera lui Diogenes Laertios. Astfel, filosoful cinic calcă pe trufia lui Platon cu altă trufie, după cum remarcă interlocutorul lui (IV 26) ; apare cu un cocoș jumulit în fața celor cărora elevul lui Socrate le arăta că omul e un animal biped, dar fără pene (VI 40) ; se întreabă dacă nu a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cuvinte serioase (IV 27). Două dintre interludiile consacrate întâlnirilor dintre Diogene și alți oameni de vază ai timpului sunt alcătuite aproape exclusiv din pasaje împrumutate din opera lui Diogenes Laertios. Astfel, filosoful cinic calcă pe trufia lui Platon cu altă trufie, după cum remarcă interlocutorul lui (IV 26) ; apare cu un cocoș jumulit în fața celor cărora elevul lui Socrate le arăta că omul e un animal biped, dar fără pene (VI 40) ; se întreabă dacă nu a fost recoltă de măsline la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vineți ! - Oedip, scena 9). Ulterior, când încearcă să-l oprească pe Oedip să-și afle originile de la slujitorul care l-a salvat cândva, regina e acuzată că se teme că soțul ei s- ar trage din oameni umili (Dar în trufia ei, cum sunt/ Femeile, roșește poate de-al meu neam/ De jos - Oedip Rege ; Chiar de mă trag din neam de robi, tot vreau/ să știu al cui sunt ! Tu ești mândră/ de stirpea ta regească - Oedip, scena 9). Uneori
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
zdrobise el/ Fecioara care ghearele-și/ Chircea și în enigme prorocea ! Nicolae Ionel dezvoltă ideea și insistă asupra orgoliului regelui care ajunge să se creadă invincibil, aidoma zeilor. Mai devreme sau mai târziu, toate celelalte personaje îi reproșează lui Oedip trufia și insolența față de cei de sus. Când cumnatul lui cere socoteală cerului pentru nenorocirile cetății, Creon caută să-l domolească amintindu-i nimicnicia condiției de muritor. El îi atrage atenția că riscă o pedeapsă cumplită pentru nesocotirea locului menit oamenilor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
atâta/ de trufaș și nestăpânit, aproape/ s-ar confunda cu zeii [...] are-o forță-atotdezlănțuită/ de care zeii trebuie să țină seama (scena 5). Ulterior, prorocul îl pune în gardă că atitudinea lui sfidătoare a declanșat de fapt reacția puterilor cerești : Trufia forței tale i-a silit/ să vină-aproape. Dar substanța ta/ n-ai s-o confunzi cu-a lor ! (scena 6). În cele din urmă, el ia în râs pretenția păcătosului Oedip de a fi egalul nemuritorilor : Tu - zeilor asemeni/ și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
impertinența lui Oedip de a admonesta zeii pentru molima abătută asupra Tebei, purtare smintită de natură a-i atrage sancțiunea supremă : chemi mânia zeilor, stârnești/ o furie ce face-acum din noi/ batjocura gunoaielor ! [...] ești nedrept și orb și-nverșunat/ într-o trufie nebunească ! (scena 4). Până și Antigona, care și-a comparat mereu tatăl cu zeii (te asamăn cel mai mult/ cu izbucnirea forței lor - scena 3), e conștientă de îndrăzneala lui de a se măsura cu aceștia (Știu c-ai să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
acesta zeii nu mai pot/ să le-ngrozească ! Nu mai pot/ să fiu lovit mai mult ! (scena 10). Eroul lui Sofocle îndura consecințele blestemului obscur ce apăsa asupra Labda cizilor, cel al lui Nicolae Ionel pare a fi sancționat pentru trufia sa afirmată la fiecare pas. Victorios asupra Sfinxului, el se consideră asemenea zeilor. Fiecare act al lui constituie un hybris, o transgresare a limitelor îngăduite, iar fiecare vorbă spusă de el e o blasfemie. După sinuciderea Iocastei, Oedip se automutilează
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Anei din piesa Meșterul Manole este nevăzător și pribegește însoțit de fiica sa, noua Antigonă. Întrebat cum a orbit, el spune că își ispășește astfel fărădelegile și cusururile, mândria și dorința de cunoaștere : de multe/ și grelele-mi păcate [...] De trufie, cred, pentru-a fi vrut/ să văd prea mult (I 1). Tiresias, Oedip și tatăl Anei răscumpără prin cazna orbirii accesul la adevăr. Așadar, în piesa sa mitologică, Nicolae Ionel urmează strâns tragedia lui Sofocle, nu fără a deplasa anumite
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dar fără a atinge gradul de umanitate prin care păcatul strămoșilor ar putea fi biruit (p. 230). Când pășește pe covorul de purpură întins de soție, deși știe că această cinste e rezervată zeilor, el nu face un gest de trufie pedepsită de cei de sus, cum crede Maurice Croiset, ci realizează decizia sorții ca agent, nu ca victimă, înțelegând, ca și Eteocle, că are de împlinit un rost în economia Destinului (p. 230). Cât despre Clitemnestra, ea dă iluzia dramatismului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în funcție de gradul de evoluție al eroilor. La un prim nivel s-ar situa Aiax și Filoctet, cu protagoniști care propun modelul eroismului în luptă (p. 46). Încă din poemele homerice, Aiax apare ca întrupare a forței încrezătoare doar în sine, trufia făcându-l să se dispenseze de ajutorul divin în bătălii. Spre deosebire de Ahile, înzestrat cu talent artistic și cunoaștere de sine, fiul lui Telamon rămâne limitat, căci se distinge doar prin obstinația de a dobândi faima de prim războinic și prin
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Dreptatea se mută mereu din tabăra care săvârșește nelegiuirea în cea care o suferă, perpetuând vina din generație în generație până la stingerea familiei asupra căreia planează blestemul violenței (p. 89). Individul aleargă spre pierzanie, iar zeii restabilesc justiția lezată prin trufie nedreaptă și violență criminală, destinul omului căpătând sens în interferența cu planul divin (p. 89). În schimb, la Sofocle eroii sunt buni și nobili, ei neavând decât o vină minimă pentru nenorocirile abătute asupra lor (p. 89). Căile divine sunt
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
adesea, sfârșitul tragic al eroilor poate fi amânat, însă nu și abolit. Chiar dacă intriga nu e schimbată, accentele pot fi puse diferit față de operele luate ca model. Uneori, se subliniază trăsături abia sugerate în original. De pildă, la Nicolae Ionel, trufia lui Oedip de a se socoti aidoma zeilor prin iscusința lui provoacă dezastrul personajului în aceeași măsură ca și blestemul Labdacizilor. Ulterior, automutilarea lui echivalează cu accesul la adevăr, căci orbii capabili să treacă dincolo de aparențe se aseamănă vizionarilor. Gesturile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Vlaicu, nepot al lui Basarab, iar după 65 de ani, în 1395, alt crai ungur, Sigismund, trecea Carpații cu oaste, ajungând până la Dunăre. La întoarcere, "lângă satul ce-i zice Câmpulung", cum rezultă dint-un act, semnat de crai, în ciuda aceleași trufii, a fost bătut de Vlad Vodă, pus de turci în locul lui Mircea, repetându-se scenele de la Posada. Este foarte posibil ca cel puțin, la întoarcere, viitorul împărat să se fi retras, în fuga de după înfrângere, pe traseul Rucăr-Bran. De altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
mère nature ne ajută să înțelegem că oamenii nu sunt decât niște puncte imperceptibile, ocupând doar locul ce li se cuvine în ansamblul universului și nimic mai mult. Filipica lui eseistică nu a fost gândită la adresa rațiunii limitate, ci a trufiei ei, nu la temeiuri cât de cât convingătoare, cât la îndoiala că adevărul tău nu este absolut și nici morala ta absolută. Valorile morale nu sunt numai "dincoace de om" și nici "dincolo de om" în misterioasa lume ideală. Și conchide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]