36,878 matches
-
Marina Constantinescu Este o întrebare pe care artiștii români și-a pun din ce în ce mai des, aproape dramatic, și nu doar din simplă cochetărie. Acum zece ani nu avea aceleași rezonanțe. Andrei Șerban încerca, împreună cu trupa sa de la Teatrul Național din București, să caute răspuns(uri) la interogația de mai sus într-un moment ce se dorea o răscruce, când într-un sfârșit vedeam un nou început. Teatrul a avut răbdare ca oamenii să se întoarcă
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
Acțiunea se petrece la Teatrul "Kuzlov" din Sankt-Petersburg, Rusia anilor '91-'92. Dar ea cred că se regăsește oriunde în țările de est, în fondul și, uneori, în forma propusă. Asistăm multă vreme din spectacol la frământările firești dintr-o trupă: nemulțumirile vedetelor sau fostelor capete de afiș, afinități regizorale discutabile, ascensiuni sub semnul întrebării, hachițe, lingușeli pline de oportunism, travaliul cabinierilor, iubiri de cabină și câte și mai câte. Ne aflăm mai mult în ceea ce ține de culisele unui teatru
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
și piesa sau este o punere în pagină regizorală). Economia de piață pe înțelesul unora face ca Cehov să nu mai fie tentant. Totuși, s-a repetat, s-a investit, premiera trebuie scoasă! Noul director emanat din rândurile "tehnice" ale trupei se "adaptează" la noile cerințe și adaptează, pe ici, pe colo, prin părțile esențiale, Trei surori și pe Cehov însuși. Cei care nu marșează la maltratare sunt excluși. Astfel, din trei surori nu mai rămân decât două, protagoniste ale unui
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
unei lumi ce stă pe valoare în primul rînd, s-a apropiat din nou de piesa lui Sebastian Barry dorind să-și continue căutarea legată de temele ridicate de dramaturg. Poate a vrut nu doar să mai descopere, împreună cu altă trupă, ci să nuanțeze mai mult, să-și exprime starea și stadiul căutării în jurul unui subiect ce-l frămîntă. Nu știu dacă el a ieșit mai îmbogățit, mai împlinit. Frații de la Brașov m-a tulburat profund. La București, am urmărit dimensiunea
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
de la Brașov m-a tulburat profund. La București, am urmărit dimensiunea tehnică, evoluția rece, seacă a protagoniștilor și mi-am lăsat mintea să analizez în special demersul regizoral, scenografic, plastic, muzical, coregrafic, aparițiile episodice dar consistente ale actorilor importanți ai trupei de al Odeon. Smart și Teatrul Odeon, Proiectul Theorem-Helbel Theater-Berlin: Frații de Sebastian Barry. Traducerea și adaptarea: Carmen Croitoru. Regia: Alexandru Dabija. Scenografie, light-design și grafică: Irina Solomon și Dragoș Buhagiar. Coregrafia: Răzvan Mazilu. Distribuția: Mircea Albulescu, Constantin Cojocaru, Șerban
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
ale serviciilor secrete românești. Stat în stat, acționând după o logică și după interese nu neapărat identice interesului țării și cetățeanului, S.R.I.-ul s-a aflat suspect de frecvent în epicentrul scandalurilor publice. Singura schimbare vizibilă în activitatea instituției sunt trupele purtătoare de cagulă - ceea ce spune totul despre transparența din lumea condusă de domnii Gheordunescu și Costin Georgescu. Securitatea a fost reformată, se zice, de către Măgureanu de i-au mers fulgii. Dar singurele cifre puse la dispoziția cetățeanului aduc mai degrabă
Moartea vine pe bandă de casetofon by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16746_a_18071]
-
o adaptare după Fierarii dramaturgului sârb Milos Nicolic (o traducere de Veronica Lăzăreanu), spectacol în regia lui Horațiu Mălăele pe scena Teatrului Nottara. Aflat pe o poziție echidistantă față de conflictul ce a măcinat acest teatru, Mălăele rămâne finalmente fidel unei trupe cu care a lucrat o viață ca actor și cu care și-a exersat și apetitul regizoral. Un lucru însă este bizar. Deși cunoaște atât de bine actorii trupei, regizorul Horațiu Mălăele nu pare tentat în această montare să descopere
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
conflictul ce a măcinat acest teatru, Mălăele rămâne finalmente fidel unei trupe cu care a lucrat o viață ca actor și cu care și-a exersat și apetitul regizoral. Un lucru însă este bizar. Deși cunoaște atât de bine actorii trupei, regizorul Horațiu Mălăele nu pare tentat în această montare să descopere drumuri noi, să surprindă din ceea ce a propus la nivelul interpretării. Din acest punct de vedere, spectacolul are aerul lucrului făcut la prima mână, iar miza poate fi textul
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
Din acest punct de vedere, spectacolul are aerul lucrului făcut la prima mână, iar miza poate fi textul în sine, scenografia rafinată a Mariei Miu, câteva efecte și gaguri, dar nicidecum performanța actoricească. În Pălăria de la Teatrul de Comedie, chiar dacă trupa angrenată în spectacol era cu mult mai numeroasă, lucrul cu actorii se vedea aproape până în detalii, atât în scenele protagoniștilor, cât și în acelea de grup. Un lucru remarcabil a fost jocul, epurat de manierisme, al lui George Mihăiță, un
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
Reporter Festivalul, desfășurat între 9 iulie - 26 august, a reunit spectacole de teatru, concerte de muzică simfonică și muzică de cameră ale unor trupe de prestigiu din întreaga lume. Spectacolul Ioana d'Arc. Pagini de dosar de Mihai Măniuțiu, o coproducție SMART - T.N.B., a fost deosebit de apreciat atît de critica de specialitate cît și de public. Știri despre Ioana d'Arc au fost difuzate
Ioana d'Arc la KlangBogen Festival Wien 2000 by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/16809_a_18134]
-
audiență, iar cotidianele centrale au publicat cronici elogioase. Astfel, în numărul din 24 august, "Neue Kronen Zeitung", ziar cu un tiraj de 2.000.000 de exemplare, titra: "Ceea ce alții reușesc numai cu echipament de tone și milioane, o mică trupă a putut cu cele mai simple mijloace: să creeze o atmosferă zguduitoare, fără să se căznească să răzbată prin patos și kitsch pînă la genunchi." Și, în continuare: "Oana Pellea este o Ioana emoționantă, care cîntă cu virtuozitate pe claviatura
Ioana d'Arc la KlangBogen Festival Wien 2000 by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/16809_a_18134]
-
eveniment trăit de populația acestui ținut, adăugîndu-se represaliilor pentru jurămîntul refuzat și nedepus la 10 mai 1763, uciderii conducătorilor răscoalei și îngrozitoarelor pedepse care s-au aplicat celorlalți, pînă la nivelul fruntașilor satelor și multora dintre militarii români, sancționați de trupele imperiale". Astfel s-a băjenit, peste Carpați, Ștefan Creangă, oprindu-se în Pipirig, cu turmele sale, parcurgînd, din Ilva Mare, numai 100 km. Au fost bine primiți și s-au așezat. Vrednicul cercetător ieșean Gh. Ungureanu a descoperit, în Catagrafia
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
biografia eminesciană (din perioada 1867-1869), la opera și mai ales la publicistica, s-a conturat chiar structura cărții. Totuși relațiile lui Eminescu cu Teleormanul sunt puține. Cele biografice se reduc la două "treceri" prin Teleorman în 1867 prima, în compania trupei teatrale a lui Iorgu Caragiale și a doua în 1868 cu trupa de teatru a lui Mihai Pascaly. Despre prima trecere, prin Giurgiu, ne-a lăsat Caragiale o pagină memorialistică revelatoare, cu un pregnant portret fizic, mereu citat. La București
Trasee eminesciene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16876_a_18201]
-
s-a conturat chiar structura cărții. Totuși relațiile lui Eminescu cu Teleormanul sunt puține. Cele biografice se reduc la două "treceri" prin Teleorman în 1867 prima, în compania trupei teatrale a lui Iorgu Caragiale și a doua în 1868 cu trupa de teatru a lui Mihai Pascaly. Despre prima trecere, prin Giurgiu, ne-a lăsat Caragiale o pagină memorialistică revelatoare, cu un pregnant portret fizic, mereu citat. La București, Eminescu a avut prilejul să întâlnească tineri teleormăneni în societatea culturală "Românismul
Trasee eminesciene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16876_a_18201]
-
ale munților frecventate până târziu înspre vară de schiori și serile tiroleze cu bere și jodlere) orașul are și o ofertă culturală de ținută. Chiar în lunile acestea călduroase programele se anunță foarte promițătoare: Festivalul "Vara dansului" (Tanzsommer) care adună trupe semnificative în evoluția coregrafiei contemporane propune, printre altele, renumitele Dance Theatre of Harlem și Nederlands Dans Theatre; curioșilor care vor să afle ce se petrece în culise li se va arăta cum se pregătește un spectacol iar în work-shopuri va
Întâlnirea de la Innsbruck by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16917_a_18242]
-
distincții, casete video, afișe, plicuri, fotografii... După plecarea lui Purcărete la direcția Teatrului din Limoges, Emil Boroghină i-a chemat pe cei mai în vogă regizori: Tompa Gabor, Vlad Mugur și Mihai Măniuțiu. Care nu s-au lăsat ușor înduplecați. Trupa fusese formată și condusă de Silviu Purcărete spre un anumit tip de gînd, de performanță. Fiecare dintre regizorii amintiți a fost conștient de efortul de a remodela și restructura stilul imprimat de Purcărete. Insistent peste măsură, Boroghină i-a adus
Adio, dar rămîn cu tine! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16951_a_18276]
-
în intenția lui Hamlet ca prin jocul iscusit al dramei să-i facă pe păcătoși să-și strige păcatul este expresia recunoașterii neputinței: păcătosul este tulburat, dar nu renunță la dividendele crimei. Labirintul de oglinzi adevărate și deformate creat de trupa pribeagă sugerează noblețea idealului pur de teatru cu care ar trebui să rimeze întreaga montare. Irina Petrescu și Ion Cocieru sintetizează memorabil această experiență fulgurantă. Dar nici inteligența, nici arta, nici iubirea nu pot opri răul. Acesta pare a fi
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
Nu ți-ar plăcea să fii actriță? Manuela: M-am chinuit destul pînă să ajung infirmieră. De ce mă întrebi asta? Esteban: Dacă ai fi actriță, aș scrie roluri pentru tine. Manuela (recunoaște): Cînd eram foarte tînără, am jucat într-o trupă de amatori. Și nu mă descurcam prost. Trebuie să mai am o fotografie... Esteban (foarte interesat): Da? Aș vrea s-o văd și eu! Manuela (ezitantă): O s-o caut imediat... Nu știu unde am pus-o. 4 - Apartament Manuela. Living. Interior. Noapte
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
avangardă al Naționalului ieșean. În viziunea canadianului de origine română Alexander Hausvater (Premiul juriului ex aequo), Roberto Zucco, piesa lui Bernard-Marie Koltès, a devenit o operă rock și nu doar datorită prestației live a formației Destine, ci și prin aportul trupei evoluînd într-o exemplară unitare plastică, generînd o întreagă pădure de semne - imagini scenice de mare efect și densă semnificație: eliberarea de orice constrîngeri poate duce la o riscantă defulare fără limite! Pe o temă înrudită - violența aparent gratuită, Fun
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
de lucru" vrusese să-l desemneze "Prim cetățean al Teatrului Românesc". Prin magnetismul degajat permanent în discuții, la relansarea cărții despre sine Lumea magică din spatele cortinei de Ed Menta (tipărită de Marian Popescu la UNITEXT) sau la antrenamentele zilnice oferite trupei (în două rînduri deschise și criticilor - cei de la care maestrului i-ar plăcea să aibă cît mai des ocazia de a învăța cîte ceva!), Andrei Șerban a confirmat ceea ce afirmă mereu: că se consideră nu numai român, ci și cetățean
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
care desemnează, generalizînd, fenomenul: muzică de cartier -"Timpuri Noi sunt primii care au făcut muzică de cartier ..." - LD, 31 martie); arta de cartier este înregistrată cu o certă distanțare ironică ("arta zisă "de cartier", așa cum se și intitulează "albumul" unei trupe precum B.U.G. Mafia" - "România liberă", 2788, 1999, 17). De cartier e și limbajul, în ipostaza sa argotică și familiară, preferată de tineri: se vorbește deci de "parabole asezonate cu expresii "de cartier"". ("Evenimentul zilei" = EZ, 2 iunie 2000
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
rînd Bianca, interpretată de Anca Sigartău) și nu știu dacă neapărat în favoarea protagoniștilor. Jocul celor mai mulți actori este mediocru, forțat, șablonard. Distribuția ne pare în aceste condiții mai degrabă o alegere a Smart-ului și mai puțin a regizorului, care valorifică puțin trupa Teatrului Bulandra. Un aer sărăcăcios și neinspirat este imprimat personajelor și prin costumele (în special cele ale Biancăi) din materiale nescenice și într-o cromatică care nu rimează cu nimic în contextul dat. Înclin să cred că regizorul Mihai Măniuțiu
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
elibera nici azi. Unul din guriștii de cenaclu susținea marea teorie a refuzului nostru de a invada, în 1968, Cehoslovacia. Jalnică eroare! România nu a refuzat atunci nimic, pentru simplul motiv că nici n-a fost invitată să se alăture trupelor pactului de la Varșovia! Gângavului din Scornicești i se rezervase în planurile Kremlinului un cu totul alt rol. Avea, de altfel, să-l îndeplinească cu strălucire: să fie canalul de scurgere (când de comunicare, când de intoxicare) spre chinezi și spre
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
aceea poate premiera Teatrului Odeon cu Cafeneaua (La Bottega del coffè) de Carlo Goldoni, în regia lui Dragoș Galgoțiu și scenografia lui Vittorio Holtier a sosit ca un dar: un spectacol spumos, elegant, o comedie fină jucată impecabil de actorii trupei care n-au vrut să demonstreze nimic altceva decît profesionalism. După o perioadă dominată nu de multe împliniri, regizorul Dragoș Galgoțiu rămîne plenar în atenția publicului și a specialiștilor cu două spectacole: Furtuna de Shakespeare de la Teatrul Maghiar din Cluj
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
Furtuna de Shakespeare de la Teatrul Maghiar din Cluj - pentru rolul Caliban din această montare Bogdan Szolt a fost nominalizat la categoria cel mai bun actor în cadrul Galei UNITER - și acum, în această stagiune, Cafeneaua de Goldoni. Întîlnirea regizorului cu ambele trupe, de la Cluj și Odeon, a fost benefică pentru toată lumea. Și asta se vede pe scenă. Țesătura specială a lucrului în echipă - regizor, actori, scenograf - este detectabilă în aceste două montări, iar "desenul" realizat este de cea mai bună calitate estetică
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]