1,978 matches
-
a supt moartea din gura lui, suflându-i viață în nări. Eu țipam, plângeam, tremuram. Herya m-a ținut în timp ce noi toate urmăream ce făcea moașa. Fața întunecată ca de câine a morții a înaintat, dar exact atunci copilul a tușit și când a început să plângă supărat, ne-a alungat toate temerile. Colțul întunecat s-a luminat. Moartea nu mai lâncezește acolo unde e învinsă. Vocile celor patru femei se auzeau în jurul meu, trăncănind, râzând, toate cu glas tare. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
când m-am uitat la el, am văzut că avea o țigară în colțul gurii, tocmai își pusese bricheta la loc, m-a privit drept în ochi, mi-a suflat fumul puturos în mutră, numai de-al dracu’ n-am tușit, și mi-a spus că nu mă bate, cu toate că aș merita, apoi mi-a făcut semn către un scaun și mi-a spus să stau jos. În timp ce mă îndreptam către scaun, m-am uitat la fața lui, mustața, deși tunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lor, cu toții au ieșit din lan, între timp focul s-a împrăștiat, iar grâul s-a aprins, paiele ardeau cu vâlvătaie galbenă, prea mult fum nu ieșea, totuși blocurile și orașul nu se mai vedeau, i-am auzit pe mulți tușind, alergau și ai noștri, dar nu atât de organizat ca ceilalți, ci absolut haotic, care spre Marele Copac, care spre postul de observație, eu încă alergam în direcția flăcărilor, strângând cu putere sacul de plastic la piept și strigându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spatele lui Remus, rostogolindu-se în grâu, iar eu mi-am dus mâna la gât și m-am eliberat din laț, mâna dreaptă mă durea de parcă mi s-ar fi julit toată pielea de pe ea, m-am ridicat în genunchi, tușeam, am văzut că Prodan își îndreaptă baioneta spre Remus, și atunci deodată s-a auzit o mare sfârâială și totul s-a acoperit de fumul negru și gros, cu mult, dar cu mult mai amar decât dopurile de plută arse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe tatăl Prodanilor în remorcă, el, zărindu-mă, s-a aplecat în afară și, cu ambele mâini, m-a ridicat și m-a băgat în remorcă, apoi l-am auzit spunând că-mi dă el mie război, eu încă mai tușeam de-a binelea când mi-a ars două palme zdravene și mi-a spus că dac-aș fi odrasla lui, m-ar omorî în bătaie, și într-adevăr Prodan cel Mic zăcea lângă unul din butoaie, cu falca umflată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu falca umflată, și atunci nea Prodan m-a întrebat dacă știu unde-i Niku al lui, și eu i-am spus pe unde-l văzusem ultima oară, dar nu cred că a înțeles ce i-am zis, pentru că mai tușeam încă, aveam sânge în gură de la palmele primite, între timp ajunseserăm aproape de marginea lanului, tatăl lui Prodan îl striga într-una pe fiu-su, Niku, Nikușor, însă Prodan nu era de văzut nicăieri, focul nu mai ardea și se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
apucat-o tusea, dar atât de tare c-a trebuit să se agațe de balustradă, am văzut cum i scutură umerii și cum se apleacă în față, și știam că de fapt nu tușeșete, ci plânge, se preface doar că tușește, pentru că nu vrea s-o văd plângând, nu vrea să mă sperie, și atunci mi-am dat seama că precis se gândește că tata murise acolo, la Canal, dar știam că asta nu se poate, mi-aș fi dat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi-am ridicat borcanul, și am gustat din spirtul cenușiu, avea un gust de fum lichid, la început mi-a zgârâiat, rece, gâtlejul, pe urmă a început să mă ardă, de m-a apucat tusea, au început și ceilalți să tușească, singur caporalul și-a golit borcanul, așezându-l apoi pe masă și spunând că tare-i mai plăcuse lui taică-su spirtul, asta l-a băgat în groapă, anul ăsta ar fi făcut șapteș’șase, iar dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
buzunar o batistă albastră și i-a dat-o bunicii, pe urmă s-a dus la pupitru, a șoptit ceva la urechea tovarășului Bherekméri, tovarășul Bherekméri s-a încruntat și a scuturat vehement din cap, și-a dres vocea, a tușit, și-a aranjat foile cu discursul, lovindu-le ușor de suprafața pupitrului, apoi a început din nou să citească, dar nu de-acolo de unde rămăsese, la rămășag și loțiunea pentru păr, ci a atacat o frază lungă și întortocheată, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zîmbet de regret fraților ei și micuțului Nico, a cărui siluetă se micșora și, fără tragere de inimă, făcu totuși cale-ntoarsă. Lucas simți că-i țîșnește inima din piept văzînd cum i se contractă trăsăturile feței atunci cînd Începu să tușească pentru a elimina apa de mare pe care o Înghițise. Viața nu era doar o repetiție. Marie era salvată. Privirea ochilor verzi se stabiliză puțin cîte puțin. O văzu mișcînd buzele și Îi mîngîie cu tandrețe obrazul. - Ssst... Totul merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
motiv ca să Întârzie la cină, că era cât pe ce să mă apuce plânsul. Ne-am sărutat Îndelung În grădină, În fața casei. A doua zi dimineața, am plecat la Paris.” La capătul acestei scurte povestiri, Bruno făcea o pauză. Terapeutul tușea cu discreție, apoi, În general, spunea: „Bine.” În funcție de timpul scurs, spunea ceva pentru a relansa discuția sau se mulțumea să adauge: „Ne oprim aici pentru astăzi?”, accentuând ușor finalul, pentru a marca o nuanță interogativă. Își Însoțea cuvintele cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Simt că mă asfixiez din cauza efortului de a nu scoate un sunet. — Bine atunci ! Ne vedem mai târziu ! Trish se îndepărtează țaca-țaca și mă prăbușesc efectiv de râs. În viața mea n-am râs atât de tare. Mă dor coastele ; tușesc ; mai am un pic și-mi vine rău. În cele din urmă reușesc cumva să mă calmez, mă șterg la ochi și-mi suflu nasul, care-mi curge. Nathaniel s-a oprit și el din râs și se uită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
stat în genunchi pe gresia tare, am curățat baia și mi s-a părut că a durat o veșnicie. Am șănțulețe în genunchi, acolo unde plăcile mi-au intrat în genunchi, sunt superâncălzită și chimicalele pentru curățenie mă fac să tușesc. Nu vreau decât să mă odihnesc puțin. Dar trebuie să continui. Nu mă pot opri nici măcar un moment. Sunt atât de în urmă... 12.30 Ce naiba e cu sticla asta de clor ? Cum s-o fi deschizând ? O răsucesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
câteva clipe mă uit în pământ. O să... muncești din greu toată ziua. — Mi-ar prinde bine un ajutor, spune în treacăt. Dacă n-ai altă treabă. Simt că-mi sare inima de încântare, lucru pe care încerc să-l camuflez tușind. — Am înțeles. Ridic din umeri vag, aproape încruntată. Păi... poate. — Super. Îi salută din cap pe cei doi Geigeri și pornește cu pași mari spre grădină. Trish a urmărit această conversație cu insatisfacție crescândă. — Văd că nu sunteți prea afectuoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
auzit absolut nimic. Mă întorc grăbită spre el, și-l văd cu fața spre mine. E îmbujorat și ușor stingher. Pare că nu i-a fost ușor să spună ce-a avut de spus. — ...și tu simți la fel, Samantha ? Tușește, apoi amuțește, așteptând să spun ceva. Îl fixez tâmp. Dacă simt la fel în legătură cu ce ? O, shit. La naiba. Oare tocmai a zis ceva din inimă și plin de înțelesuri ? Oare mi-a făcut vreun fel de declarație de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fixează asupra mea și Îmi zîmbește de serviciu. Bună, Emma ! Cum merge ? OK ? — Ăă, da, Paul, mulțumesc, murmur. E OK. — Bravo ! Așa-mi place, ca oamenii mei să fie fericiți. Și, dacă tot v-am prins aici pe toți, spune tușind puțin prea teatral, dați-mi voie să vă aduc aminte că de sîmbătă Într-o săptămînă, compania noastră sărbătorește Ziua Angajaților În Familie. O șansă pentru noi toți să ne lăsăm pletele să fluture În vînt, să facem cunoștință cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
poate a uitat. — Nu urăsc mașinile În sine, spun iute. Îi urăsc pe cei care... care... Shit. Hai, c-am dat-o de nu se poate. Iau repede o gură mare de șampanie, dar Îmi intră greșit și Încep să tușesc. O, Doamne, acum am Început să Împroșc peste tot cu șampanie. Și am lacrimi În ochi. Și toate celelalte șase persoane din cameră s-au Întors să mă privească. — Ești OK ? spune Jack alarmat. Bea niște apă. Îți place Evian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
iau după el, dar nici pomeneală să ducem bulumacul Încotro doream. Lunecam din ce În ce mai repede către sorb și, deodată, m-am trezit cu capul afundat În apă. Am dat să răsuflu, dar m-am Înecat și m-a cuprins spaima. Am tușit sub apă, am scos capul afară, am văzut o bucată de cer și, ciudat, cu coada ochiului, am zărit pe mal un cerb care, nemișcat, se uita după noi. Apa m-a smucit din nou, trăgându-mă la fund. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
câteva guri lacome. Pfuaah! - mi-a venit să dau afară și m-am chircit: apa aia limpede și frumoasă era sărată potroacă! Nici cea mai veche carne pusă la păstrat nu era așa de sărată ca marea asta blestemată! Enkim tușea de-și dădea mațele afară, iar Runa scuipa mai abitir decât o mâță Încolțită. - Tatăl din Cer Își bate joc de noi, zise ea. Păcat de atâta apă bună. Ne-am dus Înapoi pe nisip și ne-am Întins la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
unul la altul, abia Încruntați, așteptând măcar o vorbă. - Nani pui, nani pui... Începu Runa, dar Unu nu dădu decât un gungurit stins. Ne acoperirăm fețele cu pieile fine date de Aban, doar-doar am reuși să răsuflăm. Unu Începu să tușească. Curând, nisipul mărunt prinse să ne Îngroape de vii, așa că am luat-o spre o Înălțime apropiată, numai că picioarele ni se afundau din ce În ce În pulberea care se aduna de zor În jur. Cu chiu cu vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
oprit la fel cum a Început. Deodată, s-a făcut liniște deplină, iar vântul a Încetat să mai bată. Am ridicat capul și mi-am descoperit fața - un val de praf mă Înăbuși cât ai clipi și am Început să tușesc. - Nu vă descoperiți, am spus. Și-așa nu se vede nimic. Am rămas așa până ce s-a ridicat soarele, dar tot nu eram În stare să vedem nimic. Pulberea de nisip Încă plutea, iar lumina fierbinte părea cernută din cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Înaltei tehnologii, cu cultura și divertismentele ei, cu presa, sistemul ei educațional, gândirea ei, politica ei. Îți conturau un tablou al acestei democrații de masă și al jalnicului ei produs uman caracteristic. La cursurile lui care erau Întotdeauna dense - Ravelstein tușea, se bâlbâia, fuma, răcnea, râdea, Îi făcea pe studenți să se ridice În picioare, dezbătea cu ei, Îi provoca la dispute, Îi zgândărea, Îi hărțuia. Nu Întreba: „Unde Îți vei petrece eternitatea?” asemenea cucernicilor care pichetează cu sloganul „ sfârșitul - e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Dar și organismul lui șchiopăta. Meteahna sa biologică era predispoziția spre o inimă slabă și plămâni șubrezi. Prelungirea vieții nu constituia Însă unul din țelurile lui Ravelstein. Riscul, limitele, umbra morții erau pezente În fiecare clipă din viața lui. Când tușea, auzeai ecoul colectorului de apă din fundul unei mine. Am Încetat să‑l mai Întreb pe Abe despre implanturile În osul fălcii. Presupuneam că‑l Înjunghie din când În când durerea, dar mă gândeam la acest lucru ca la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
memoria. Dar memoria mea a fost Întotdeauna rezistentă. Îmi aduc aminte că eram mereu Întors când pe o parte, când pe cealaltă. Câte o soră sau o infirmieră care știa ce face mă lovea pe spate și Îmi poruncea să tușesc. Îi vizitasem adeseori pe Ravelstein și pe alți prieteni sau rude În săli de terapie intensivă din diversele spitale și, cu acea stupiditate firească omului teafăr, sănătos, m‑am gândit cum ar fi dacă eu aș zăcea lungit acolo, conectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Să se vadă tot! GARDIANUL (Speriat, distrus.): De ce să se vadă tot? Se agață de ARTUR.) Eu nu sunt vinovat cu nimic... Vă dau banii înapoi... ARTUR: N-am nevoie! Păstrează-i! GARDIANUL: Vă dau tot ce am. Copiii mei tușesc întruna, de la naștere... Asta nu vă spune nimic? ARTUR: Absolut nimic! GARDIANUL (În hohote de plâns.): N-aveți inimă... Ne aruncați în stradă... Știți bine că până la oră unu e interzis să umblăm pe stradă... Ne vor vâna ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]