1,575 matches
-
apropiat unde se întindeau clădirile. O construcție vastă care se rotunjea începând de la sol ca o imensă minge din care numai o porțiune era vizibilă. Gosseyn lăsă imaginea să se înscrie în conștient și, mai întâi - nu se simțea nici tulburat, nici îngrijorat - se pomeni că face o comparație între ceea ce avea în fața ochilor și camera de hotel în care se întreținuse cu Janasen. În acest moment, gândi: "Sunt Ashargin." Era o idee nonverbală, o conștientizare automată a lui însuși, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
jos, și, ușor se întoarse spre Crang. Privirea rău voitoare întâlni ochii galbeni ai detectivului non-A. Crang zâmbi, de parcă inconștient de imensa ostilitate a lui Enro. Ceva din puternica înfățișare a lui Enro se schimbă puțin. Un moment păru tulburat, chiar deconcertat, apoi deschise gura și era să vorbească chiar, când, cu coada ochiului, îl văzu pe Ashargin. - A!... zise. Purtarea i se schimbă radical. Își recăpătă stăpânirea de sine. Îl invită pe Gosseyn cu un gest brusc. - Vino prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
faptul că acea componentă suplimentară de unde nervoase care se revărsa din ea părea să se amplifice cu fiecare clipă. Avea părul negru, un cap în aparență puțin prea mare pentru corpul său și îi întorcea privirea cu un surâs palid, tulburat axios, dar distant. - Înțeleg, zise ea, stingherită, de ce s-a interesat Discipolul de dumneata. Ea ezită. - Poate că am putea scăpa împreună? - Să scăpăm? zise Gosseyn ca un ecou. O privi fix. Femeia suspină, apoi ridică din umeri. - Discipolul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să răspundă celorlalți ofițeri, toți opriți acum, amintirile lui Ashargin din ultima săptămână, începură să apară. Săptămână? Dându-și seama că trecuseră opt zile pentru Ashargin, în vreme ce el nu fusese conștient decât o zi și o noapte, Gosseyn se simți tulburat; dar răgazul acesta a fost scurt. Imaginile săptămânii trecute se dovediră a fi în mod ciudat bune. Ashargin nu leșinase deloc. Trecuse cu succes etapele inițiale. Chiar încercase să convingă că va primi un rol de observator deocamdată. Pentru unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
era să vorbească. De două ori, se foi pe scaun ca pentru a se ridica și pleca. În sfârșit zise, blând: - Privilegiul de a-l vedea pe Zeul Adormit nu este acordat decât membrilor ordinului. - Întocmai, zise Gosseyn. Secoh păru tulburat, iar Gosseyn spera că în mintea lui se forma imaginea a tot ce va însemna revelația publică a convertirii prințului moștenitor Ashargin la religia lui dragă. Avea el viziunea unei galaxii întregi în extaz în fața imaginii videofonice a criptei zeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
puțin de o oră, estimă Kair. Nu putea să precizeze exact. Dar viteza era prea mare, marja de eroare prea restrânsă față de cele nouăzeci de ore petrecute de navă, așa că exactitatea conta prea puțin. O oră și ceva. Parcurse adânc tulburat cei treizeci de metri care-l separau de cupola transparentă a postului de comandă al navei. Nu era cazul să aibă nevoie să i se explice imensitatea spațiului, iar aceasta făcea ca noua putere a creierului său să fie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
aparat? Așa părea. Dar ce voia să spună cu "dormitul"? Ajunsese cu două etaje mai jos și purcese pe culoarul ce ducea la apartamentul Nirenei și al lui Ashargin. Un robot venusian îi atacă atunci conștiința. Avu vreme să gândească tulburat: - Nu poate fi Venus; n-au avut timp să ajungă. Deci nu putea fi vorba decât de un atac frontal al Ligii. Dar cum trecuseră? Gândurile i se curmară. Acum, lupta cu disperare pentru a împiedica dominarea corpului lui Ashargin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
prin televiziune despre cataclismul care căzuse peste capetele lor, mulți dintre ei chiar aveau rude moarte În casă În așteptarea medicului și drapele plângând În balcon, dar este foarte ușor de Înțeles faptul că există o anumită diferență Între imaginea tulburată a unui director general vorbind ieri noapte pe micul ecran și aceste pagini zguduitoare, mișcătoare, presărate cu titluri exclamative și apocaliptice care se pot Îndoi, pune În buzunar și lua acasă pentru a fi recitite cu tot calmul și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
scutură capul mare: — N-aș putea să vă zic vârsta, totuși. — Vreun accent? — Doar o urmă de accent bavarez. — Ești sigur de asta? — Răposata mea nevastă era din Nürnberg. Sunt sigur. Și cum i-ai descrie tonul? Agitat? Vreun pic tulburat? — Nu părea să fie un țăcănit, dacă la asta vă referiți, domnule. Era la fel de rece ca pișatul care iese dintr-un eschimos înghețat. Cum ziceam, exact ca un ofițer. — Și a cerut cu sergentul de serviciu? — Astea au fost exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prin urmare, cu condiția ca agentul nostru să fie remunerat îndestulător, el va crede numai ceea ce dorește să creadă, și anume că noi suntem un grup de țicniți. Dacă la un moment dat el s-ar dovedi în vreun fel tulburat, sunt sigur că nu va avea nevoie decât să i se reamintească de interesul Reichsführer-ului în această chestiune pentru a se garanta tăcerea lui. Am întocmit o listă de candidați potriviți și, cu permisiunea dumitale, aș vrea să-i contactez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
librărie, intri în prăvălie întinzând cartea deschisă și arătând cu degetul o pagină, de parcă asta ar fi de-ajuns să scoată în evidență nepotrivirea totală. - Știți ce mi-ați vândut?... Priviți... Tocmai când era cel mai pasionant... Librarul nu pare tulburat - A, și dumneavoastră? Am avut deja diverse reclamații. Chiar azi de dimineață mi-a sosit o circulară de la editură. Vedeți? „În distribuirea ultimelor noutăți, o parte din tirajul volumului Dacă într-o noapte de iarnă un călător de Italo Calvino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
terminat repede de servit ceaiul și s-a ridicat. M-am uitat fix la alunița pe care o avea pe buză, în partea stângă; mi-a produs o senzație asemănătoare cu cea dinainte, dar mai atenuată. Makiko m-a privit tulburată, apoi a lăsat ochii în jos. După-masă a fost o clipă pe care nu o voi uita prea ușor, deși îmi dau seama că, povestind-o, pare ceva neimportant. Ne plimbam pe malul micului lac dinspre nord, cu doamna Miyagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
formă de pepene galben, un stomac ușor concav, un buric adâncit, o burtă ușor convexă, două șolduri pline de femeie aparent slabă, un pubis mândru, două coapse solide și lungi. — Și asta? E tot o uniformă? spune Sheila. Ai rămas tulburat. — Nu, asta nu... murmuri tu. — Ba da! strigă Sheila. Trupul este o uniformă! Trupul este miliția armată! Trupul este acțiune violentă! Trupul este revendicarea puterii! Trupul este în război! Trupul se afirmă ca subiect! Trupul este un scop și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aceea că e identică cu Amaranta, chiar dacă e îmbrăcată și pieptănată cu totul altfel. — Toți seamănă între ei, la Oquedal, spun eu. E un portret în cea de-a doua curte care ar putea fi portretul tuturor... Mă privesc, ușor tulburate. Mama spune: — Era Faustino Higueras... După sânge era numai pe jumătate indian, cealaltă jumătate era albă. După suflet, însă, era complet indian. Locuia cu ei, le lua partea... și așa a murit. — Era alb după tată, sau după mamă? — Câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se prefacă în continuare că totul era bine până treceau cu toții de săptămânile acelea groaznice cu Ziua Recunoștinței, Crăciunul și Anul Nou. Leigh reușise cumva să treacă de ultimele săptămâni fără să aibă o cădere nervoasă, dar era și mai tulburată decât de obicei. Cum Emmy era în Israel, iar Adriana în Brazilia, ea nici nu avusese când să le spună prietenelor ei ce făcuse, deși, la drept vorbind, era mulțumită că nu trebuia să vorbească despre subiectul ăsta. Îndurase chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Leigh încercând să-și amintească numele cuceririlor lui Emmy din ultimul an. Israelianul? — Croc Dundee? întrebă Adriana. — Tipul de pe plaja din Bonaire? — Cineva de care nu ne-ai spus și pentru asta o să te torturăm? Nu! șuieră Emmy părând foarte tulburată. Pe Paul l-am cunoscut la Costes în Paris, prima călătorie după ce am început Turneul. E cel la care m-am dat eu și care m-a refuzat. Trebuia să se ducă la petrecerea fostei lui prietene. Vă aduceți aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
s-a recăsătorit și e fericit. —Și te-ntâlnești cu el în LA? Locuiește acolo, nu? — Are o casă în Santa Monica. Îl văd când și când. E un pic excentric, dispare când nu te aștepți. Suntem cam dezrădăcinați... spuse tulburat, cu vocea pierită. De ce pun întrebări indiscrete? De ce? Mi-am promis ca altă dată să-mi bag mai puțin nasul în viața străinilor. Iar Charlie părea atât de drăguț. Speram ca Julie să-l prețuiască cum se cuvine. Julie termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mâna. —Bună, sunt Jazz-eee, spuse ea pe un ton provocator. Eu chiar am o întrebare legată de cărți. Știi cartea aia, Opera sfâșietoare a unui geniu uimitor? Ai idee, autorul, Dave Eggers, o mai fi, încă, neînsurat? —Altcineva? întrebă Henry tulburat. —Pot să pun o întrebare referitoare la tema cărții? întrebă cu seriozitate Madeleine Kroft. Crezi că scrisul ajută la slăbit? Pentru că toate scriitoarele astea, Joan Didion, Zadie Smith sau Donna Tartt, de exemplu, sunt slabe ca un țâr. Henry își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
noi cu o cameră video, dându-ne indicații, și nici n-aș observa-o. Când deschid ochii și ne îndepărtăm unul de celălalt, parc-au trecut ore întregi. Îmi simt buzele umflate, și mă clatin pe picioare. Nathaniel pare la fel de tulburat ca și mine. Are privirea opacă și respiră mai precipitat. Îmi dau seama brusc că pâinea s-a storcoșit ca naiba. Încerc să-i redau cât de cât forma și o pun pe masă ca pe un obiect de ceramică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și se uită. Îhâm. Dar merge chiar un pic mai strâns. Mâna lui mă atinge în treacăt în clipa în care se întoarce. Să te văd la următoarea. Mă furnică mâna la atingerea lui. Oare a fost un gest intenționat ? Tulburată, leg următoarea plantă, înnodând mai strâns ca înainte. Mda, e foarte bine. Brusc, îi aud glasul în spatele meu și îi simt degetele pe spate, urcând spre lobul urechii. Acuma fă la fel cu tot rândul. Asta categoric a fost ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
te ajut să treci cu bine prin toate astea. Un moment, sunt atât de uluită că nici măcar nu sunt în stare să râd. — Melissa, nu ești prietena mea, spun cât pot de politicoasă. — Ba sunt ! Nu e câtuși de puțin tulburată. Întotdeauna te-am admirat, Samantha. Sinceră să fiu, am știut în permanență că nu ești o menajeră adevărată. Am știut că ai și alte talente ascunse. Nu-mi vine să cred. Cum poate să aibă chiar atâta tupeu ? — Brusc, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nathaniel. N-am mai vorbit deloc despre plecarea mea. Dar la ora trei dimineața, când m-am uitat la el, l-am văzut că nu doarme nici el, și stă cu ochii în tavan. — Ai nevoie de energie ! spune Trish, tulburată. Azi e o zi mare pentru tine ! Trebuie să arăți cât se poate de bine ! — O să arăt. Încerc să zâmbesc. Am nevoie doar de o cană de cafea. O să fie o zi foarte încărcată. Departamentul de PR de la Carter Spink
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
citește un catren pe care-l Învață pe dinafară, apoi Îl repetă fără Încetare În minte, ca să-i Înțeleagă semnificația cea mai profundă. Și căutând să ghicească În ce Împrejurări l-a putut scrie stăpânul său. La capătul câtorva nopți tulburate, În mintea lui prinde contur o idee pe care Omar o primește bine: să redacteze, pe marginea lăsată liberă de rubaiate, istoria manuscrisului și, pe această cale, pe aceea a lui Khayyam Însuși, copilăria de la Nishapur, tinerețea de la Samarkand, faima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
E un martir În viață, așa mi-a spus Maestrul. I-am răspuns: ar fi mai bine să fie unul mort! Nu mă priviți așa, nu sunt un monstru, dar bărbatul acesta a suferit atâta Încât are mintea cu totul tulburată; ori de câte ori deschide gura, face rău cauzei noastre. — Unde se află acum? De câteva săptămâni, trăiește În mausoleul de la Șah-Abdul-Azim, vagabondând prin grădini sau pe coridoare, printre clădiri, vorbindu-le oamenilor despre arestarea lui Djamaledin, Îndemnându-i să-și răstoarne monarhul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
văzură, Ripley și ceilalți, că era deschis canalul de ventilație. Grilajul de protecție, care în mod normal acoperea gura de aerisire, fusese ciopârțit. Luându-și lanterna electrică, Dallas îndreptă fascicolul în canalul întunecos. Când se întoarse cu fața la colegii lui, părea tulburat. ― A venit timpul șă ne mai tragem sufletul. ― Ai înnebunit? exclamă Lambert. ― Nu înțelegi? replică Dallas. Asta ne ușurează treaba. Canalul duce la sasul principal. Pe la jumătate nu e decât o singură deschizătură destul de largă ca să scape dincolo, și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]