1,788 matches
-
Cosmosul este tulburat, materia intră Într-un vîrtej nebun: „Mihnea Încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vîntul; Sună pădurile, fîșÎie frunzele, Geme pămîntul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se cleatină — Mihnea tresare. Fulgerul scînteie, tunetul bubuie, Calul său cade; Demonii rîseră; o, ce de hohote! Mihnea jos sare. Însă el repede iar Încalecă, Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfîrÎie În apărare. ,Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Însă el fuge; Pare că-l sfîșie guri Însetabile. Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute cu fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fîlfîie Pe osăminte; Barba Îi tremură, dinții se cleatină. Muge ca taur; Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur.” Cavalcada se repetă În Peștera Muștelor aproape cu aceleași elemente: „Zmeul Încalecă, fuge cu vergura, Fuge pe vale; Calul se turbură; zboară, se spumegă, Mușcă-n zăbale. Zmeu-Îi ia frînele, repede-i sîngeră Coasta spumoasă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
plastica dinamică” (G. Călinescu), știința acumulării de elemente dizlocate pentru a da senzația unei metamorfoze confuze sînt, Într-adevăr, remarcabile la Bolintineanu. Hugo deschidea versul spre „le grand tourbillon”, le tourbillon sombre”, „le gouffre eternei”, poetul român convoacă fulgerele și tunetele, pune În mișcare cerul, apa și pămîntul pentru a da senzația de freamăt obscur, de ieșire de sub controlul mecanicii universului: „Cerul se-ntunecă, munții se clatină...” Să se observe că imaginile sînt cu precădere auditive. Bolintineanu epuizează verbele care pot
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al creației, strălucirea și limpiditatea: pîraiele sînt „cristaline”, aerul e „viu și proaspăt”, „valuri limpide de aer” trec deasupra luncii, iarba coaptă, mustoasă, „strălucește”, norii sînt „albi, ușori, mărunți”. O furtună pe cerul primăverii se aude ca o „veselă fanfară” (Tunetul), natura, În genere, este În sărbătoare și viața, ca să fie frumoasă, trebuie să fie lină. O exaltată urare Însoțește aceste priveliști: „La răsărit urare! urare la apus!”... Alecsandri redescoperă, odată cu venirea primăverii, ceasornicul naturii și manifestă o egală bună dispoziție
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iau parte la muncile omului Îndrăgostit. Puterile cerești, Îngerii, planetele, stihiile toate și chiar „un comit” traversează galaxia erotică Conachi: „Ceriule Înalte, Înfocați planiți, Toți cu grozăvie mă Împotriviți...” Am semnalat deja participarea semnelor cerești la drama pasiunii erotice: fulgerul, tunetul... Fără să fie un obiect predilect, cum e la romantici, luna răsare des și În poezia lui Conachi. La 7 iulie 1846 Îi dedică un poem numind-o eminescian „stăpîna nopților”. Conachi nu leagă Însă de acest astru o viziune
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
atractiv laolaltă, mai ales în acea împrejurare. Fusese o zi lungă, iar la gestul săvârșit în Catedrală adăugase fuga de confrați; trebuia să se întoarcă la mânăstire acum, fără întârziere și cu prefăcută smerenie. Cu siguranță, fuseseră pregătite fulgere și tunete spre a-l întâmpina, de trebuia să se apere fără a ofensa pe cineva. Și-n plus trebuia să găsească o motivare, plauzibilă și satisfăcătoare, pentru autoritățile care la rândul lor trebuia să o găsească pentru Delegatul Romei și pentru
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
concurența cu ceilalți. Tipuri de fobii Oamenii pot avea fobie la orice tip de animal, loc sau situație și anume: * claustrofobia (spații închise); * arahnofobia (păianjeni); * ofidiofobia (șerpi); * acrofobia (înălțimi); * nozofobia (boală); * misofobia (murdărie sau alte surse de infecție); * brontofobia (fulgere, tunete); * nictofobia (întuneric); * ailurofobia (pisici); * chinofobia (câini); * insectofobia (insecte); * avisofobia (păsări); * echinofobia (cai); * tanatofobia (moarte); * xenofobia (străini); * autofobia (propria persoană). 10.3.1. Fobiile specifice Oamenii pot dezvolta fobii în privința mai multor lucruri. Au fost introduse multe nume specifice pentru diverse
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
recuperare a vechilor ritualuri germanice de celebrare a zeilor în natură, în păduri și pe vârfuri de munți. Modelul pentru o asemenea Veranstaltung era Donnersberg, locul unde se află ruina gotică a unei construcții care era închinată lui Wottan, zeul tunetului și al furtunii. Este un soare putred de toamnă, locul e straniu prin amestecul acesta de puritate și măreție naturală cu impuritatea utilizării lui istorice. Și, ca și cum în felul acesta ai putea exorciza Umbra Răului, simți nevoia să te înstăpînești
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
iubirii care o precedă. Cioran despre felul în care Noica nu și-a "valorificat" experiența de viață: "a trecut prin comunism ca un turist prin Infern". Noica despre aforismele lui Cioran: "sclipitoare ca un fulger după care nu mai vine tunetul". Pesimismul nu este o viziune asupra lumii, ci ocuparea unei poziții strategice în fața imprevizibilului. Pesimistul e de fapt un tip care se menajează: când pui răul în față, nu poți fi luat niciodată prin surprindere de el, în vreme ce șansa de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și că e proprie mai cu samă neamurilor unde judecata puțin deprinsă este jucăria închipuirei, d-sa a arătat cum astăzi încă popoarăle politeiste (camciadalii, groenlandejii ș. a. ) pun cauza fenomenelor naturei în persoane divine, a căror acte sunt vânturile, viscolele, tunetul și toate celelalte fenomene fizice. Trecând apoi la cosmogonia arilor vechi, au arătat cum din cultul lui Brahm care reprezenta universul înainte de creare și nu se putea nici gândi, nici personifica, religia a simbolizat încetul cu încetul pe creator în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și 20.000 Hz influențează simțul audibilității umane, unul din simțurile care contribuie la percepția de către om a mediului Înconjurător. Spectrul vibrațiilor sonore este generat de variate surse din natură: sunetele vorbirii și muzicii, foșnetul frunzelor și șuieratul vântului, bubuitul tunetului, glasul păsărilor și strigătele animalelor, bătăile ploii și ale valurilor mării, zgomotele motoarelor, vehiculelor, căderii pietrelor și ruperii lemnelor, huruitul stâncilor prăbușite, sunetele cornului de vânătoare sau al tam-tamului ca mijloc de comunicație și multe altele. Raportat la scara speciei
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
KENT: But who is with hîm? GENTLEMAN: None but the Fool, who labors to outjest Hîș heart-struck injuries. KENT: Șir, I do know you, And dare upon the warrant of my note ACTUL III SCENĂ 1 (O pîrloaga. Furtună cu tunete și fulgere. Intra Kent și un Curtean, din părți diferite) KENT: Cine-i pe-aici, afară De vremea rea? CURTEANUL: Unul la suflet că și vremea, Neliniștit. KENT: Te știu. Regele unde-i? CURTEANUL: Luptînd cu elementele-nfuriate: La vînt porunci
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
parte a pîrloagei. Furtună continuă. Intra Lear și Bufonul) LEAR: Vînturi, suflați, și-obrajii spargeți! Viforîți, Ruperi de nori; și trîmbe, potopiți Pîn' ne-necați clopotniți, pește vîrf! Sulfurice, blestem-purtînde focuri, Vestiri de trăznete stejarii despicînd, Pîrliți-mi părul alb! Tot-zguduinde tunet, Izbește sfera lumii-aceste o turtind, Sfarmă tiparele naturii, germenii Toți zvîrle-odat', ce fac ingrat pe om! BUFONUL: Unchiule, agheazma de curte într-o casă uscată este mai bună decît apa de ploaie afară. Unchiule bun, hai înăuntru, și cere binecuvîntarea
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
decît apa de ploaie afară. Unchiule bun, hai înăuntru, și cere binecuvîntarea fiicelor tale. Asta-i o noapte ce n-are milă nici de-nțelepți, nici de nebuni. LEAR: Mugiți cît vreți! Foc, scuipa! Varsă, ploaie! Nici vînt, nici ploaie, tunet, foc mi-s fiice; Stihii, pe voi n-acuz de răutate; Nicicînd v-am dat regat, v-am spus copii; Nu-mi datorați supunere; deci, cadă Groaznic al vost bun-plac. Iată-mă vouă sclav, Un biet, bolnav, slab și-n
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cel negru. Să-mi răspundă da și nu la tot ce spuneam! Nici da, nici nu n-au fost o bună teologie. Cînd odată ploaia a venit să mă ude și vîntul m-a făcut să-mi clănțăne dinții; cînd tunetul n-a vrut să tacă la porunca mea, i-am priceput, i-am mirosit eu. Da, da, nu-s oameni de cuvînt. Îmi spuneau că sînt totul: e o minciună, nu-s mai tare că frigurile. GLOUCESTER: The trick of
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cu prelungire până în zilele noastre, iar țiganii au invadat ei sub denumirea de români aproape toată lumea cunoscută, cu excepția Groenlandei și Antarcticei. Deci, după părerea mea, ceea ce s-a întâmplat în Norvegia, nu este decât creștetul aisbergului, nu este decât tunetul îndepărtat al furtunii ce va să vină. Și va veni... Lehamite Pe cuvântul meu de cetățean al marelui oraș Vaslui că m-am cam săturat să mă tot iau de Trăian Băsănău și servitorul său cel mai umil și umilit
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
putut scorni vreodată Fie și doar un cuvânt, Dintre câtele de sunt, Ori au fost cândva rostite, Spus altminteri, folosite. Tot ce-i vorbă cu nțeles, într-o vreme a purces Numai ca de la un sunet, Că dulcuț, că groaznic tunet. Treaba asta se ntâmpla, Când în țeastă se afla O șăgalnică plecare Spre semeață îngânare A sunatului din fire Stârnitor de iscodire. Ce-n ureche năvălește Sunătură se numește, Iar sunarea slabă, tare, Iscă-se din vreo mișcare Și cum
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Dovedește legătură Cu pricina ceea care A-nchegat a lor iscare. Deci, oricare dintre nume Flutură acum prin lume Fost a fost, la început, Când fu el de s-a născut, Numai cât un singur sunet, Slab, ori tare, ori chiar tunet, Iar a omului voință, înăscută-n stăruință, Din zidirea largii firi, A cules, pe rând, numiri Ce chiar dânsa și le-a spus, Nu că el, cumva, le-a pus. Scurte vorbe răsărite, La prilejuri felurite, Ca istețe îngânări, S-au
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
poți so sfaremi... (M. Eminescu); Departe, vedeam cum îți arde țipătul. (Gellu Naum) - Hiperbola complexă, dezvoltată poate asocia hiperbole nominale sau verbale: Sălbaticul vodă en zale șin fier / Și zalelei zuruie crunte, / Gigantică poarto cupolă pe frunte, / Și vorbai e tunet, răsufletul ger, / Iar barba din stângai ajunge la cer, / Și vodăi un munte. (G. Coșbuc); Nimeni navea ceea ce el avea:/superba lui trufie/și elefanții / și labele lor sfă râ mând vertebrele / acestor Alpi albiți de spaimă // Călca, deabia să
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Cel Unul Născut, sculându-L ca să spun așa, din sânurile părintești, a rânduit să petreacă împreună cu noi și să sufere toate slăbiciunile noastre, pentru ca să poată ridica de la pământ la cer firea noastră care zăcea jos undeva din pricina mulțimii păcatelor. Fiul tunetului, minunându-se de lucrul acesta și 44 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Sfântul Atanasie accentuează cu atâta putere aspectul cosmic al mântuirii, din necesitatea de a arăta că natura nu e una cu Dumnezeu și deci idolii n-au nici o justificare, pentru că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Cel Unul Născut, sculându-L ca să spun așa, din sânurile părintești, a rânduit să petreacă împreună cu noi și să sufere toate slăbiciunile noastre, pentru ca să poată ridica de la pământ la cer firea noastră care zăcea jos undeva din pricina mulțimii păcatelor. Fiul tunetului, minunându-se de lucrul acesta și înțelegând covârșitoarea dragoste a lui Dumnezeu, arătată neamului omenesc, striga și spunea: Așa a iubit Dumnezeu lumea (In. 3, 16). Uită-te cât de mare minune cuprind aceste cuvinte! Spune Așa, gândindu-se la
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
lumea devine una cosa mentale; vizionarul practică un limbaj de simultaneități unificând realul cu fabulosul. Reactivează astfel pulsiuni din retorica clasică și nuanțe tonale expresionistice. Antinomiile se țin lanț; în "marea Distilerie" a cuvintelor poți sesiza "o tăcere țiuitoare" ori "tunetul liniștii". Navigatorul printre aștri, neignorând abisalul (cu precădere acvatic), invită la un Symposion nigrum între celest și marin. Chemări exercită "marele Logos", "marele Ocean", "marele Șarpe", "marea piramidă", "marele cerc", "marele ceas", "marea oglindă", "marele plâns". Impresionează un pelican, mare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de fulgere a cumplitelor furtuni. Cu vâslele rupte și cu pânzele sfâșiate, să spere, totuși, în salvare, tăind cu vârful corăbiilor talazurile care acopereau puntea. Să înfrunte monștrii fioroși în adâncuri, pregătiți să scufunde vasele și să înece marinarii. În tunetele asurzitoare, să-l invoce pe Zeus ca să-i cruțe de mânia lui Poseidon. Atât de departe se aflau tracii învecinații încât grecii doar își imaginau despre locurile aflate la miazănoapte de ținuturile acestor triburi. Se gândeau la Boreas pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Europa, între agonie și speranță La sfârșit de Antichitate și început de Ev Mediu, furtuni de sânge, șiroind din trupuri stoarse până la ultima picătură, au inundat pământul. Fulgere au aprins focul pârjolitor, iar în lumina lui luceau săbii și lăncii. Tunete bubuiau din piepturi care își strigau disperarea în fața pierii. Au fost timpuri când ciocanul lui Thor și al lui Perun loveau cu putere spre preamărirea triburilor germane și slave care îi invocau. Zdrobeau fără milă lumea cunoscută a acelei epoci
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
este adevărat că democrațiile contribuie la amplificarea sau, dimpotrivă, la reducerea importanței lui. Ce tip de ostilități refulate favorizează capitalismul de consum? Dincolo de refrenele minunate ale umanitarismului și ale carității de masă, trebuie oare să dăm dreptate celor care aud tunetele urii și ale invidiei tuturor contra tuturor? Deochiultc " Deochiul" Oricât de mult ne-am întoarce în istoria societății omenești, ne dăm seama că otrava invidiei era cunoscută, numită, constituind, în același timp, o realitate generatoare de temeri. În toate civilizațiile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]