10,815 matches
-
lungit acolo, măi, animalule? Ah, ah, suspină Vasile. Ce-ai zis? Ți-a venit sorocul cumva? Oh, femeie proastă ce ești! N-ai decît să stai lungit toată ziua acolo, dar acum am nevoie de apă. Anica înșfacă găleata, o toarnă în celalată găleată și se îndreaptă spre casă. Nici n-a băgat de seamă la mîța întinsă lîngă ghizdele. Nevasta pune găleata pe un scăunel, apucă o cană și bea cu sete. Vasile asistă la scenă, ar fi putut interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a căzut "zdronc" și s-a lovit la cap, la mînă și la șoldul care venise peste o buturugă. Vasile s-a prostit bine și a început s-o ude cu apă, luată din găleată. Îi cască gură și-i toarnă apă rece pentru a o resuscita. Anica și-a revenit și cînd a văzut ce apă îi era servită a leșinat din nou. Famila Romașcu a trecut peste acest incredibil incident și a analizat la rece întîmplarea. Cred că Bordei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se vedeau ceva forme neclare, care ar fi putut fi catalogate drept nebulozități nedefinite. În umbrarul aflat în posesia subsemnatului era răcoare și discuția cu amicul meu, Nicușor, lîncezea lamentabil. Fiecare evita dialogul și, din cînd în cînd, își mai turna un strop de vin în pahar, fără a se sinchisi dacă și celălalt ar fi dorit același lucru. O lipsă de politețe? Gînduri adînci, profunde? Lene și dezinteres? Poate toate la un loc. Lumina zilei se pregătea destul de lent să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
abuzeze de licoarea lui Bachus. Cam lăcomior, spun în gînd. Discuțiile devin mai puțin elevate. Nivelul lor era inferior celor duse de submediocri. Nicușor abia se ține pe picioare. Caută toaleta prin umbrar, golește paharele ca și cînd le-ar turna într-un butoi. Ușurel, dragă prietene, mai bei și acasă. Chem un taxi. Vrei să scapi de mine? Nu, dar o să-ți fie rău... Îl împing cu energie. Oponența sa este vizibilă, dar inutilă. Ajungînd la taxi, spun o glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sine: Ce bețivan! Nu-și poate aduna gîndurile și are un soi de regret, abia sesizabil, dar jenant. Încearcă să se uite pe geamul murdar al vagonului, dar Dobrilă dispăruse. Inginerul simte un disconfort de intensitate crescîndă și scena recentă toarnă gaz peste foc. Dobrilă a fost prins de ceafă și împins cu forță. Gîtul omului era ciudat de lung și subțire și contactul inginerului cu pielea acea pergamentoasă îi lăsase imprimat în mînă și chiar în toți porii, o atingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe pămînt, a încercat să-și facă bine doar sieși. A pus la treabă alte animale, petrolul, energia atomică, biosfera, pentru binele lui. În paralel, s-a bucurat și de efectele nedorite ale descoperirilor sale, pe care dorea să le toarne în capul adversarilor lui. Multe din consecințele lăcomiei omului încep să-și facă simțite efectul, chiar pe pielea lui. Deșertificarea și explozia demografică vor duce la "crăparea de foame" a miliarde de semeni. Coșmaruri nenumărate se anunță la orizont. Pămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lacrimi mereu sunt amare sau poate că trupul în sine este otravă ce încă se mai suportă sub rădăcinile limbii. Când s-a amestecat vinul cu apă în Cana Galilei, niciun nuntaș nu a deosebit gusturile însetărilor; când s-a turnat pelin peste mătrăgună, noapte peste furtună, lacrimă peste sticlă pisată, în evidențele lui Dumnezeu, mereu, calculele ascundeau complicitatea nepăsărilor sale. (Atotștiutorul s-a spălat pe mâini a opta zi.) Viața i-a fost ca o strujire de fiare vechi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
raze, soare în fiecare vârf de deget). În banca de lângă fereastră, simfonii de lumină: Cerule, cât de opac ești! Când ea nu zâmbește, sunt orb. Te caut cu bastonul pe lângă borduri, unde ești? Cerule, mă orbești, prea mult albastru ai turnat în ochii ei, tipare de modelat îngeri. Cerule, ca să fii cer, câte firimituri i-ai răpit din lumină? Doamne, cine pe cine împrumută cu seninătatea Edenului? Astăzi sunt o privire limpede, privesc cu toată carnea răsăritul. În sufletul meu înfloresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
întregi cu cifre de la facere la desfacere. În mod individual, fiecare este un număr: natural, fracție, rădăcină pătrată, ridicare la putere. O singură dată Dumnezeu ia un foarfece și întrerupe firul, inima uită sa mai numere. În buletin, identitatea se toarnă într-un șir de 13 semne; pe stâlpul casei rânduiala pământului, pe eticheta cămășii intervalul dintre coaste, dintre vertebre, pe crucea de la capătul mortului alt interval. La 15 ani, visele dau în pârg. Când cerul le scutură înainte de vreme, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să culeagă timpul risipit pe covor timpul fugea în Evanghelie; coperta, un capac de sicriu. 63. Ești robul propriilor simțiri, Petre. Nu de lume fugi, nu de tine: decorul întregește iluzia, forma definește percepția, concretul delimitează, obsesia. Nu lumea îți toarnă plumb în brațele crucii, nu tu îi uzi rădăcinile să crească mare când vei fi mic, nu îngerii donează aripi lemnului desfrunzit. Robul propriilor nerăspunsuri ești, Petre. Icoana nu este o antologie de rugăciuni. Adevărul despre unicul om singur doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în cale. Temperamentul ofițerului de securitate se manifesta fără nicio opreliște: rigid, aspru, agresiv, dur, dominant, obraznic, crud, nemilos, nepăsător, sadic. Maiorul Marcu nu mai avea nimic de ascuns. Dumnezeii mamei voastre de șarlatani, v-am umplut mațul! V-am turnat în pahare! V-am scos de la pușcărie! Iar voi îmi dați foc! Vă împușc pe toți, pe toți, bisericuța mamei voastre de curve! Bănuții mei, scoateți-mi bănuții și plec! Vă las să ardeți cu toții! Nu-mi pasă de voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Gata, tac, domnule căpitan! Aveți dreptate, cu ăsta nu-i de glumit. Hei, părinte, aruncă dracului boanda de pe tine, puți ca un aurolac! Până la Bistrița borăsc și laptele supt de la mama. Aduceți, bă, o găleată de apă de la iaz să turnăm peste el! Cum spuneți dumneavoastră. Iertați-mă. Cum spuneți dumneavoastră. Dar vă rog, lăsați-mă slobod 5 minute. Vreau să-mi iau bun rămas. Lasă-l Mihalache să vedem ce are de gând bolândul. Vine singur, nu-ți fă griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Aveam la Îndemînă Pădurea cea Mare și Păduricea, coaste de dealuri, gîrla și bălțile ei, tăpșane cu iarbă, livezi, pante suite de vița-de-vie. Vinul, unul rosé, curgea din toate ulcelele. Îl știu de pe la cinci ani, cînd baciu’ Martin Baumgartner Îmi turna cîte un pahar În care punea o linguriță de bicarbonat de sodiu, ca să facă spumă și să-mi placă mie cum fierbe. Vinul alb nu mi-l amintesc. Această culoare s-a vîndut Însă Îmbuteliată prin anii ’80, sub eticheta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mi-ai spus și mie afară! — Bíró úr, făcu pilotul, dacă dus Radule cu sanie, nu dai și la Vilmoș egy pohár bort? Nu i-a dat. L-a Îndopat mai Întîi cu pîine și slănină, abia apoi i-a turnat un pahar. Îmi dăduse și mie. Era ușor dulce, pișca la limbă și, mai ales, avea o culoare frumoasă, un apus de soare mai supărat. Nu din damigeană ne-a fost turnat vinul, ci dintr-un tub de sticlă cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu pîine și slănină, abia apoi i-a turnat un pahar. Îmi dăduse și mie. Era ușor dulce, pișca la limbă și, mai ales, avea o culoare frumoasă, un apus de soare mai supărat. Nu din damigeană ne-a fost turnat vinul, ci dintr-un tub de sticlă cu un dovleac, tot de sticlă, la capătul de sus. Țeava o ținea rezemată de umărul drept ba ciul Martin Baumgartner, iar mingea roșie de vin din cucur bă ta de sus lucea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de la marginea pustei. Într-o seară de la Începutul anilor ’50, intrase În cîrciuma satului și comandase o pălincă. Bănuindu-l ori chiar recunoscîndu-l, vînzătorul Îi ceruse buletinul. — Ăsta-i buletinul meu, ar fi spus el, trîntind revol verul pe tejghea, toarnă țuica! — Poftiți! — Unde-i telefonul? Deschide ușa de la cealaltă cameră să văd dacă umblă careva la telefon! A băut dețul de pălincă și a trecut chiar el la telefon de unde a sunat la Securitatea din Satu Mare: — Veniți, bolșevici Împuțiți, v-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tras el primul. Atunci, l-au retezat cu o rafală de mitralieră. Tremuram tot de atenție și de curiozitate: — Cum, cum ai spus, tată? Mai descrie o dată instalația electrică, n-am Înțeles prea bine... — Mă, tu abia aștepți să le torni altora tot ce-ai auzit de la mine! — Nu, am bîiguit, pentru că să vezi... Lasă că te știu eu. Nu te-am auzit cu cît drag poves tești Întîmplări din astea, mai neobișnuite?... Le mai și Înflorești cîteodată, numai să-ți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu grupuri vocale feminine și masculine, apoi mixte, cu duete din nou unisex pe ambele genuri, dar și amestecate, cu soliști instrumentiști de la fluier la orgă electronică, unii veritabili virtuozi. Recitările Însă Îmi displă cuseră, mă iritase chiar rîntașul gros turnat În versuri, unele zise „patriotice“. Declamatoarea unui poem de război mă indignase mai mult ca alții, cu monotonia ei urlată vers cu vers: „S-au tot dus la Oarba-n jos“, gîjÎia dînsa transsexual, ca dintr-un gîtlej de tulnic
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
s-o știm cu toții În toate cele trei graiuri, am tresărit eu, fiindcă vin ni se dădea tuturor copiilor și culmea e că ne și plăcea. — Dar Îți recit și poezii, vrei? S-a aplecat spre urechea mea. Mi-a turnat În ea ceva ob scur, de esență tare, așa simțeam. Era din Lenau, nu ghicisem autorul, a trebuit să mi-l deconspire ea, poemul fusese tradus și În română, era sigură că-l cunoșteam. Eu, care mai și publicasem două
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Îngust și lung, terminat printr-un ciur În partea de sus, pentru aerisire. PÎntecele olului se lega de gîtul subțire și printr-o toartă Înzestrată cu un canal interior și un gur gui, „o țîță“, cum Îi ziceau sătenii, pentru turnat apa ori pentru băut direct din sfîrc. Ulciorul era Împodobit de jur Împrejur cu desene din linii șerpuite și flori stilizate. În fiecare primăvară, trecea prin sat un țigan cu o căruță plină de vase: — O vinit Mihai ȚÎganu cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lucrurile nu sunt enunțate răspicat. Ne aflăm în registrul sugestiilor subliminale. La rândul său, Ioan reinterpretează scena, fixând-o de data aceasta în casa lui Lazăr din Betania. Maria din Betania, sora Martei și a lui Lazăr, este cea care toarnă parfum peste picioarele lui Isus, ca în Luca, și apoi I Le șterge cu părul, precum femeia păcătoasă din Luca. Iuda se revoltă, dar Isus îi răspunde că femeia a făcut asta gândindu-se la apropiata Sa înmormântare. Tot Ioan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nici un fel), care intră în casa lui Simon și-I varsă lui Isus parfum peste păr. Luca vorbește clar despre o „păcătoasă”, cunoscută ca atare de lumea din oraș, care intră în casa unui fariseu pe nume Simon și-I toarnă lui Isus parfum peste picioare, după ce I Le spală cu lacrimi și I Le șterge cu părul despletit. Tot Luca, în capitolul imediat următor, amintind numele Mariei Magdalena, spune despre ea că a fost posedată de șapte demoni. Conexiunea este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
celor doisprezece Iuda”. Matei (capitolul 26) propune o versiune diferită, cu câteva elemente inedite. Arhiereii și bătrânii poporului se adună la Caiafa și pun la cale prinderea lui Isus. Acesta merge la Simon Leprosul din Betania, unde o femeie îi toarnă pe cap un vas de parfum prețios. Matei ne spune că „ucenicii s-au mâniat” din cauza risipei. Nu se înțelege bine dacă din pricina episodului din casa lui Simon ori fără vreo legătură directă cu el, Iuda merge la arhierei din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
recompensă pentru o vindecare. Acesta n-a vrut să le primească și le-a dăruit templului. De aici au ajuns la Iuda și apoi la proprietarul Câmpului olarului. Inventatorul legendei spune că ar fi văzut o asemenea monedă la Nürnberg, turnată după un original aflat la Rhodos. Prin urmare, motivul celor „treizeci de arginți” este un construct scripturistic care accentuează kenoza Mântuitorului: Dumnezeu vândut cu prețul unui rob! La fel stau lucrurile și în privința Cinei de Taină. Matei sporește numărul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
A venit în fugă, l-a ridicat în brațe ca pe un fulg, a strigat la noi să-i aducem sare, l-a pus la umbră, a început să-l frece cu niște ierburi pe tot trupul, pe urmă a turnat sare cu nemiluita în fiertura de pește pe care-o avea și a început să-i ude buzele. Am răsuflat și noi ușurați când a deschis ochii... Ce sperietură am mai tras ! Zăcuse acolo, pe nisip, alb și rece, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]