23,715 matches
-
insinuezi că În subterană noi căutam mormântul acelui Corbu sau o bazaconie similară? - Dacă mă lași să vorbesc, o să afli chiar și ce vreau să zic, nu numai ce vreau să insinuez. Un pic de răbdare și ceva mai puțin tutun, dacă se poate: dăunează... Personajul descindea dintr-o familie de mari agrarieni, moștenitor, Între altele, al moșiei Corbeanca, una dintre cele mai Întinse proprietăți funciare din România - câteva mii de hectare de teren arabil, cărora li se adăugau numeroase suprafețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
luminăția-ta? - întrebă spătarul. I-a căzut și lui dragă o fată și se gândește la ea, doar nu s-o gândi la mai multe! — Vezi - răspunse viziriul, aprinzându-și o narghilea ce avea sculptat în partea unde se pune tutunul un cap de cneaz - aici nu vă înțeleg eu pe voi, europenii. Voi vă gândiți până leșinați la o singură femeie și vă însoțiți tot cu una. Știți de ce avem noi, turcii, mai multe femei? — De ce? - întrebă spătarul. — Ca să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
poală. — Te bate Dumnezeu, spătare! - șopti de sub plapumă Barzovie-Vodă. — Măria-ta, dac-ai zis că dormi, apăi dormi! Ce te tot foiești atâta? - făcu spătarul și se aplecă supărat la picioarele patului, luă de jos o lulea, o umplu de tutun, se mai aplecă o dată, scăpară amnarul și după o vreme slobozi primul fum. — Mda... - zise el mulțumit, uitându-se pe sub gene la copilă. Și ia spune-mi, drăguță, cum a fost pe la voi orzu’ anu’ ăsta? Că am auzit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ies! - strigă creștinul din barcă. — Păi ce să-ți dăm atunci? - urlă Vulture. Creștinul se scărpină din nou la ceafă: Mahorci aveți? Sau votki. Sau asta, cum îi zice, făinî. — Măria-Ta - șopti repede spătarul - mai avem punga aia cu tutun? — O mai am - răspunse Barzovie-Vodă - dar voiam să i-o duc vistiernicului, că iară-mi scoate ochii că nu i-am adus nimic de la Stambul. Lasă-l dracului de vistiernic că-i dăm niște halva - zise spătarul Vulture. Apoi, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
eu mâna pe ceva înainte de bătrânețe, auzisem că sunt orașe mari, pline de sfeșnice, de cruci... Aiurea! Câmpie și iar câmpie! — Cred că vă este foarte dor de casă - zise Metodiu. — Păi!... - făcu turcul. Am patru femei, opt pogoane cu tutun, catâri, tată. S-alege praful de toate dacă nu sunt eu acolo. — Nu vă e deloc ușor - spuse Metodiu. — Măcar dacă aș putea să beau, ca ăștia - zise turcul arătând cu mâna peste umăr, spre tranșee, de unde se auzeau lălăiturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acum te duci acasă în Moldova? - întrebă ienicerul. — Cu voia dumneavoastră, acolo m-aș duce - răspunse Metodiu. — Ei, ce m-aș mai duce și eu!... - oftă turcul. Parcă mă și văd strecurându-mă noaptea prin spatele casei, printre straturile de tutun, ocolind catârii și apărând deodată în prag. „Am venit!” Ce-ar mai țipa nevestele! Cum s-ar speria tata! M-am întors o dată așa pe neașteptate dintr-o campanie în Pocuția și i-am luat ca din oală, nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am luat ca din oală, nici n-au avut timp să treacă în camerele lor. M-am gândit: Tu, Kemale băiete, te lupți la dracu-n praznic pentru țară și sultan și ăștia o țin tot într-un zaiafet, nici tutunul nu l-au strâns”. Mi s-a făcut negru înaintea ochilor, dar eram frânt de drum, călărisem două zile și două nopți, și nu le-am făcut nimic. Pe undeva l-am înțeles și pe tata, la vârsta lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ar putea să-mi fie frați, căci tata e încă verde. Bineînțeles, ele spun că sunt ai mei, dar poți să le crezi? E și normal să spună așa, fiindcă de la tata n-au la ce să se aștepte, catârii, tutunul și tot ce-avem sunt pe numele meu. — Și care din ele a născut mai mulți? - întrebă Metodiu. — Nici asta nu știu - zise turcul - pentru că sunt foarte șmechere, aruncă vina una pe alta; au aflat că dacă se-ntâmplă cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a celor ce-i cumpără ziarul o fac datorită publicității pe care i-o oferă clienții mei. Cred că în nici o țară civilizată nu există vreun mijloc de comunicare dispus să se înfrunte cu lumea automobilului, care, împreună cu cele ale tutunului și răcoritoarelor, investește cei mai mulți bani în publicitate. Și este știut că în ziua de azi fără publicitate nimeni nu rezistă. — Înțeleg. — Mă bucur că înțelegeți, și sper să vă fie de învățătură. La vârsta dumneavoastră nu este indicat să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
răcoritoare de la capătul liniei au cu schimbul același anunț „Gestionar În concediu de boală“ doctorul Cernea mi-a spus să Încerc să fumez pipă colecția lui de lulele expusă pe birou În serile cînd e de gardă și parfumul de tutun olandez asistentele intră și ies ca-n transă cu nările dilatate cu caserolele sclipind În mîini ca Într-un serial științifico-fantastic țigarea asta o fumez pînă la capăt că nu mă vede nimeni Ce-o fi făcînd de Întîrzie atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cutiile de tablă În care se țineau În timpul războiului măștile de gaze se umpluseră de monede mărunte de 1 leu și zornăiau pe umerii noștri terminasem colecta pentru Crucea Roșie pe ușa de lemn ieșeau aburi de țuică și de tutun Înăuntru era cald glasul lăutarului schelălăia Săbărelu-i cu dulceață trece iarna și nu-ngheață cîntecul preferat al bunicului ce chefuri trăgeau ei pe vremuri cu fudulii și momițe de berbec pe Griviții În dosul gării aveam nouă ani cînd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
duceam pe Tiberiu la ea cînd aveam bilete la film sau ședință de cenaclu Bucur Obor aici Îmi dădeam Întîlnire cu Nino au trecut douăzeci și șase de ani la cinematograful Moșilor i-am văzut prima oară mîinile Îngălbenite de tutun Îi tremurau cînd Își apropia flacăra chibritului de țigară rîdea ca un copil la Stan și Bran și emoția lui ridicolă cînd ne-am cumpărat primul aparat de radio Îmi făcea daruri pisoi mici schilozi culeși de pe străzi pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a fost eliberat cu scuzele de rigoare: Ne pare rău, dar ați fost victima unei erori judiciare. CÎnd m-am mai obișnuit cu Întunericul din cameră, am observat că era nebărbierit de multă vreme, avea buzele crăpate și Îngălbenite de tutunul ordinar al țigărilor naționale, Își ducea simultan mîna stîngă la frunte și pe cea dreaptă la ceafă. Am crezut că e un tic, dar omul acesta care nu Împlinise Încă cincizeci de ani Îți lăsa impresia că joacă impecabil rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fără prea mare valoare, totuși marfă, chiar dacă mă doare sufletul să fac bani din ele. Dar din asta trăiesc. Și atunci el le scoate din vitrină și le bagă în buzunar. - Le iau împrumut - îmi spune de parcă ar fi fost tutun. Așa i-a luat data trecută și lui Igor cea mai frumoasă piatră, pe care a adus-o de pe Lună. - Le iei împrumut? - l-am întrebat eu pe Baár. - Și vaza aia grecească? - Ce-i cu ea? Îmi ceri socoteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
se așezau pe vine sau stăteau pe podea și le citeau. Când toată lumea citise benzile noastre desenate nimeni nu mai voia să le cumpere, așa că acolo mergeam în pierdere. Pe domnul Williams nu îl deranja însă. În timp ce le citeau cumpărau tutun și din asta scoteam profit, fiindcă nu-l creșteau departe, așa că domnul Williams îl lua ieftin. Singurul lucru care nu-mi plăcea la slujba de la drogherie era că oamenii întrebau tot timpul de mama. Întrebau chiar și cei care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de programe EastEnders și după ce s-a terminat am ținut televizorul deschis pentru emisiunea Clothes Show ca să avem ocazia să aruncăm insulte legate de vestimentația prezentatorilor. Pe la șase eram gata să mă duc acasă; camera era plină de fum de tutun și alte ierburi și lumea nu prea mai avea nimic de spus. Sperasem să vorbesc cu Paul, dar plecase de dimineață, iar Claire nu știa unde s-a dus sau când se întoarce. Tom m-a condus până la stația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mereu la fel, nu-i așa? a spus mai mult pentru el. —Ce nu e? — Să o lăsăm baltă, a spus repede. M-am săturat să vorbesc despre asta. Ți-am adus ceva de fumat. A scos o pungă de tutun din buzunar. —Rulez una dacă vrei. —OK, am spus holbându-mă la el, simțind că ceva foarte important rămâne nerezolvat. Dar... Și-a tras mâna și a început să mărunțească iarba printre degete. —Las-o așa, OK? a spus fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
brad ce cădeau de pe crengi tulbura tăcerea. Peste el, venind dinspre zona scăldată în lumină, se suprapunea bâzâitul slab al insectelor. Voia să-și aprindă o țigară dar renunță, nu-l lăsa inima să întineze locul acela cu fum de tutun. Până acum nu văzuse nimic care să-i atragă atenția. Dacă cineva ascunsese ceva pe muntele acela, atunci în nici un caz nu o făcuse acolo. Se uită la ceas, trecuseră două ore de când plecase de lângă mașină. Porni din nou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că ușa era închisă după care își aprinse o țigară din care trase cu sete. Profit de vizita ta, se justifică el zâmbind, pot fuma și eu în liniște fără să mă dăscălească nimeni. Toată lumea va crede că mirosul de tutun e din cauza ta. No, ce faci? Aprinde-ți și tu o țigară ca să fie mai plauzibil! Cristi se conformă după care sorbi o gură din cana aburindă. Nu era rea deloc, unguroaica se pricepea să prepare cafeaua. Se lăsă apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că se află Burcilă. Se opri și își încordă toate simțurile doar, doar, va percepe ceva. Știa că vărul său e un fumător înveterat și spera ca acesta să-și fi aprins o țigară. Se aștepta să simtă mirosul de tutun ori să vadă jarul aprins din vârful acesteia. Nimic, acum liniștea pădurii nu mai era tulburată de nici un sunet. Se ridică în picioare și își roti privirile în jur. Lumina focului abia se mai zărea licărind printre copaci. Era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se mișcă tăcută, fără să fie simțită de nimeni, adăugă moșul cu glas scăzut. Toma se mulțumea să asculte fără prea mult interes. Lua numai act de spusele lui Moș Calistrat fără să-și facă nici o grijă. Gustul iute de tutun prost îi irita mucoasa bucală. Strivi țigara de bușteanul pe care stăteau așezați, ștergându-și firișoarele de tutun care i se lipiseră de buze. Bătrânul fuma mai departe liniștit, suflând fumul albăstrui în sus. Soarele se ascunsese de acum sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asculte fără prea mult interes. Lua numai act de spusele lui Moș Calistrat fără să-și facă nici o grijă. Gustul iute de tutun prost îi irita mucoasa bucală. Strivi țigara de bușteanul pe care stăteau așezați, ștergându-și firișoarele de tutun care i se lipiseră de buze. Bătrânul fuma mai departe liniștit, suflând fumul albăstrui în sus. Soarele se ascunsese de acum sub linia orizontului, întunericul încă nu se lăsase deplin. În lumina scăzută a amurgului Toma zări o pâclă subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bună asupra obiectivului. Se așeză comod, rezemându-se cu spinarea de tulpina groasă, pregătindu-se de o așteptare lungă. Ar fi fumat o țigară, ca să treacă timpul mai ușor, dar se abținu. Atât jarul încins, dar și mirosul fumului de tutun l-ar fi dat de gol. Căldura zilei se risipise de mult. Cerul fiind senin, se răcorise binișor dar nu era frig. Tăcerea nopții nu era tulburată decât de țârâitul greierilor. Din când în când, concertul cicadelor înceta pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
legendelor de familie. De aceea, ca ultimă dorință care i se rezervase prin protocolul caritabil, nu va cere un pahar de apă, cu toate că-l ardeau măruntaiele, ci o țigară, așa cum pe vremuri unul din strămoșii săi ceruse cîteva fire de tutun pe care, după ce le amestecase, le scuipase În față, călăului. Ofițerul bătu din călcîie și Îi oferi tabachera sa de argint. („Domnilor, vă dau cuvîntul meu de onoare, nu-i tremura mîna mai mult decît Îmi tremură mie, cînd țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
al III-lea, i-ar fi expus politica sa oribilă“. Dialog În infern Între Montesquieu și Machiavelli va junge În Franța cu o șaretă, sub o claie de fîn (un țăran contrabandist fusese Încredințat că În cutia de carton dosea tutun de contrabandă), ca pe filiera celor care disprețuiau tirania să se propage În Întreaga țară. Dar cum oamenii iubesc mai degrabă siguranța nelibertății decît nesiguranța datorată schimbărilor, primul om care va deschide cartea (și se parte că ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]