2,430 matches
-
pe loc, În timp ce Runa avea să-l scoată pe Krog din peșteră. - Și dacă pândarii te dădeau Umbrei? am Întrebat-o, În timp ce continuam să ne Îndepărtăm de satul uriașilor cu coarne de cerb. - Hm, făcu ea, crezi că ești singurul ucigaș de pe tărâmurile astea? Încă nu se crăpase de ziuă. Eram rupt de oboseală și de foame, dar Enkim și Runa nu mă slăbeau - Runa știa de o trecătoare Îndepărtată la care, zicea ea, trebuia să ajungem neapărat dacă doream să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Of, Îmi spuse Enkim, pruncul ăsta stă pe dos! - Las’ că aduce noroc! - i-am răspuns fără să mă gândesc deși, știi bine că nici un om sau femeie n-a avut această credință vreodată. Iar Runa: - Minți bine pentru un ucigaș. Am plecat și m-am apucat să ridic un adăpost. Am săpat cu pietrele de mână o gaură dreptunghiulară, lungă de aproape două staturi de om și lată de unul. Nu trebuia să fie adâncă, iar pământul era nisipos așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
așteptam cu nesaț la sfârșit de iarnă... Soarele nostru molcom care topea zăpezi și aducea roșu și albastru În florile mărunte din văi. Soarele care ne cocea merișorii și fragile și corcodușele. Soarele care trezea urșii din somnul de iarnă. Ucigașul de aici, din inima nisipului. Usca și ardea tot. Încingea praful. Prăjea păianjenii ce alergau de colo-colo, În căutare de ascunziș. Îi uscase lui Aban pășunile și Îi secase izvoarele. Era soarele ăsta totuna cu cel de acasă? Dacă da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pielea dindărătul ei. Mă atinse acolo, la fel cum o făcuse și Vinas, de parcă ar fi căutat un semn anume. - Of, of, făcu el, ce mai ucigaș ești. N-ai umflătura din spatele urechii, dar tot tu ești cel mai mare ucigaș, zise și deodată se trase În spate. Tu ești și nimeni altcineva. Dai voie la Enkim ăsta să batjocorească vorba de la Tatăl? Șarpe! Șarpe târâtor și șobolan ce era. Of, of, cum mă mai mințise, of, of. Ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de ticălosul ăsta blestemat ca să-i atrag tovarășii În cursă! Pe toți o să-i atrag În cursă! Las’ că știu eu cum! Logon dădu din cap. - Cred la tine, măi, Krog, măi. Minos spus la mine că nu e alt ucigaș precum Krog. Cică ăsta e cel mai puternic semn că tu ești cel așteptat. 26. Ajunsesem pe un tărâm cum nu se poate mai ciudat: ziua era la fel de lungă ca noaptea iar de plouat, ploua În fiecare zi, de ziceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rămase În urmă, lăsându-mă cu ale mele. Mda, uite că până și la luptă erau bune cuvintele, măi Moru, măi. Cu vorbe mă Îmbrobodise Enkim și tot cu vorbe Îl alungasem, fără să fie nevoie să-i arăt ce ucigaș eram Încă din pântecul maică-mi. Cu toată ciuda ce mă cuprinsese, Însă, nu izbuteam să-mi scot din minte nici cum mă smulsese Enkim din mâinile uriașilor cu coarne de cerb, și nici cum mă trecuse prima apă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
casele de pământ. - Haideți Înapoi de unde ați venit! Hai cu noi! ne Îndemnă unul. La miazăzi nu vă așteaptă decât Umbra, măi. Era una din clipele alea În care știam eu să mă sumețesc. Să le arăt celorlalți că sunt ucigașul mut, toiag al Tatălui și frate de sânge al lui Moru. - Mergeți unde vreți, am Început. Eu sunt Krog, scoborâtor din Tatăl, și caut puntea de pământ ce duce spre Apus, peste Marea cea mare, oriunde ar fi ea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să fie altfel. Așa e rămas de la Tatăl, Îmi zâmbi Bulut și le făcu semn să se apropie unor luptători din aceia sprinteni, dintre cei ce țopăiseră precum caprele negre. - El e Krog, nepotul de soră al Psarei. El e ucigașul de care v-am spus dintotdeauna, și pentru el v-au ales sorții când am fugit din calea Gerului. Știți ce aveți de făcut, așa că nu ne faceți neamul de râs. Prăpădiților li se lungiră fețele, cât erau ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se duce omul, trufaș, cu pieptul În față, răsuflând gros și râgâind sătul, s-o apuc de mână și s-o trag după mine... Așa trebuia să fi făcut, că unul nu i-ar fi stat În cale lui Krog, ucigașul... Toți mă știau de frică și toți mă ascultau când vorbeam cu glasul Tatălui și până și cu Siloa aș fi putut să fac ce vreau... De ce să aștept să văd ce are ea de gând? Cine mai pomenise așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de ani de cuvinte care o să te Învețe să te ascunzi În tine Însuți mai abitir decât În cea mai adâncă văgăună. Firește că, În clipa În care i-am văzut, n-am știut să rostesc În mintea mea de ucigaș nici cuvântul mii, nici cuvântul ani. Aveam să le aflu, la rândul meu, de la alți Vindecători. 29. Pe noul venit Îl chema Barra. - Soarele o să apună de atâtea ori, Îmi arătă el trei degete de la mâna moale până să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu mai știam dacă așa auzisem de la Moru, sau din legămintele neamului meu, sau dacă așa mă gândisem fără să-mi fi spus nimeni. Of, of, ce pacoste cu vorbele astea, că simțeam deja cum dintr-un singur Krog, un ucigaș și un mut, apăreau ușor-ușor doi Krog, dintre care unul era dat la iveală numai și numai de vorbe. - Îți pare rău că nu i-am Înfruntat pe vrăjmași aici? - l-am Întrebat pe Barra deodată. Se fâstâci. I-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a Împins la drum. La fel ca tine, sunt și alți Vindecători. Mulți au făcut ceea ce le era lăsat, numai pentru că au auzit că am pornit În călătorie. Dyas căscă ochii și țuguie buzele. - E adevărat că ești un mare ucigaș? Întrebă el deodată. - Te văd om zdravăn. Vrei să mă Încerci? Mă privi lung. Apoi, ochii Îi luciră deodată și izbucni În râs: - Dar tu vrei să vezi ce pățești dacă nu te trec Marea cea mare? Am râs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de urare. M-am apropiat de Nunatuk. Zâmbea În felul acela al ei, pe care-l deprinsese de când rămăsese grea. - Sunt Întregi? Întrebă. - Da’ tu cum ai vrea? se răsti bătrâna. Sunt Întregi și zdraveni, ca și tine. Ca și ucigașul ăsta mut care e tatăl lor, scrâșni ea. Am simțit cum mă trece un fior de răcoare prin măruntaie. - Îl placi pe Dupna, i-am spus bătrânei. - Cum să nu, că doar e fiul meu. Dar, una și cu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
erau vrăjmași și pentru că mie mi se Încrețea carnea când aflam de asemenea Însoțiri, mi-am pus În minte să fac și pentru ei un legământ, chit că nu era treaba mea. Numai că eu, Krog, aveam puterea vorbei. Fusesem ucigaș de oameni, acum vroiam să fiu ucigașul a tot ceea ce era altfel decât Krog. Of, of, măi Moru, măi... De ce mi-ai dat tocmai mie călătoria asta, căci nu eu eram cel mai bun om, și tu știai asta! Dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încrețea carnea când aflam de asemenea Însoțiri, mi-am pus În minte să fac și pentru ei un legământ, chit că nu era treaba mea. Numai că eu, Krog, aveam puterea vorbei. Fusesem ucigaș de oameni, acum vroiam să fiu ucigașul a tot ceea ce era altfel decât Krog. Of, of, măi Moru, măi... De ce mi-ai dat tocmai mie călătoria asta, căci nu eu eram cel mai bun om, și tu știai asta! Dinspre Miazănoapte se stârni un vânt tăios care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ești! L-am mușcat de mână cu toată puterea, dar el tot Își abătu toporul asupra mea. Abia dacă am apucat să-mi acopăr fața cu celălalt braț, că durerea mă făcu să urlu gros. Of, of, eram un mare ucigaș, așa că mi-am repezit genunchiul În vintrele lui pe cât am putut de repede, după care l-am văzut cum cască ochii, Înțepenind. Strânsoarea lui se slăbi și atunci, mi-am Înfipt dinții În beregata lui, mușcând precum pisicile cele mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dacă-i pe-așa, de ce ți-ai bătut joc de Logon, câine spurcat ce ești? - Tot nu pricepi? Krog nu are Încotro, i-am spus și i-am Împlântat piatra ascuțită În beregată, că doar pentru asta alesese Moru un ucigaș să plece la drum. Și, În acea clipă, am auzit un tunet care s-a rostogolit peste tot cerul, după care deodată Începu să ningă cu fulgi deși, mari și grei. 41. Era pentru prima oară când am văzut asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nihiliștii intelectuali. Îi prefer pe cei care trăiesc deschis cu infamiile lor. Nihiliștii naturali. - Céline recomanda ca evreii să fie exterminați ca bacteriile. Vorbea medicul din el, presupun. În romane, influența artistică Îl Înfrânează, dar În publicistică e un curat ucigaș. Aici discuția noastră s‑a Întrerupt, pentru că din nou o ambulanță silențioasă a tras la poarta lui Ravelstein și sanitarii, familiarizați cu locul, au apăsat pe butonul liftului de serviciu. Ravelstein intrase și ieșise de atâtea ori din spital, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Încuraja să vorbesc. Era Îngrozitor de speriată. - Omul a murit În toiul acțiunii - În timp ce se ușura. L‑au Împușcat de la mică distanță. Ravelstein considera că poziția mea față de Grielescu constituie una dintre erorile mele tipice... - Credea că Grielescu avusese relații cu ucigașii? - Exact. Susținea că ar fi trebuit să‑mi dau seama. - Dar crima asta a avut loc după moartea lui Ravelstein. - Da. Și totuși a intuit just. Savantul ăsta faimos, Grielescu, spunea el, a fost, la urma urmei, un nazist. Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
corectată de informata emisiune radiofonică „Bună dimineața, Tel Aviv!” și de serviciul său complementar online. 13 „Vela” e inspirată de Alexandra Bagdasar, om de știință de origine română, fostă soție a „soțului În serie” - trimitere autoironică a lui „Chick” la „ucigaș În serie” - Bellow (au existat două doamne Bellow cu prenumele Alexandra!), care o cunoscuse În 1975‑1976 În casa Eliade și o imortalizase deja În The Dean's December (foarte pozitiv, sub numele „Minna”). Alexandra Bagdasar, fiica doctorilor Florica și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pâine la mine, da, care e a mea! Și ce dacă am? Nu e pentru câine, e pentru mine. Da! Am pâine la mine tot timpul, da! Așa mi se întâmplă mie tot timpul, da. BĂRBATUL CU BASTON: Minți! Minți, ucigaș de câini! Minți! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ucigaș de câini și hingher ești dumneata! BĂRBATUL CU BASTON: Hoț de fântâni ce ești! Jefuitor! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Jefuitor de fântâni ești dumneata! (Câinele încetează să mai urle și liniștea cade sufocantă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mea! Și ce dacă am? Nu e pentru câine, e pentru mine. Da! Am pâine la mine tot timpul, da! Așa mi se întâmplă mie tot timpul, da. BĂRBATUL CU BASTON: Minți! Minți, ucigaș de câini! Minți! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ucigaș de câini și hingher ești dumneata! BĂRBATUL CU BASTON: Hoț de fântâni ce ești! Jefuitor! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Jefuitor de fântâni ești dumneata! (Câinele încetează să mai urle și liniștea cade sufocantă peste cei doi. Pauză lungă.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Poate că ne-au luat-o mai înainte... Mârșavul acela de Bruno... Ne-a luat-o înainte... IOANA: Ce i-a făcut Bruno lui tata? De ce l-ai lăsat pe Bruno să meargă cu tata, după apă? Bruno e un ucigaș! Mi-a ucis un sâmbure de mac! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Poate c-or să vină... Să-i așteptăm... (O învelește pe IOANA într-o pătură, o așează în fotoliul-leagăn.) Așază-te aici... Așază-te... Mai e puțin și plecăm... IOANA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Aaaa... (Reverberații.) Aaaa... Auzi? Auzi ce frumos sună? CASIERUL: Aaaa... (Nu se aude nimic.) Aaaa... (Nimic.) La mine nu sună! ȘEFUL GĂRII: Nu? Hm! Ha, ha, ha... (Râde în hohote largi.) Păi... de aia nu sună... Ești un criminal, un ucigaș împuțit, n-are cum să sune... La păcătoși nu sună... Fii atent! Aaaa... (Nu se aude nimic.) Aaaa... (Nimic.) CASIERUL (Izbucnește în hohote grotești.): Ho, ho, ho... Nici la tine nu se mai aude... S-a oprit... Ho, ho, ho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Cash. Capitolul patrutc " Capitolul patru" Hugo făcu o glumă asemănătoare când trecu pe la teatru câteva zile mai târziu. Prin ochelarii de sudură abia dacă puteam distinge că cineva coborâse pe scări - lentilele verzi îmi aduceau tot timpul aminte de ochelarii ucigașului nocturn din Tăcerea mieilor. Totuși, identificarea oamenilor într-un subsol mare și aglomerat era peste puterile lor și, în plus, mă concentram prea mult pe ce făceam ca să mijesc ochii. — Credeam că bateți ouă pe aici, spuse Hugo, când îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]