4,882 matches
-
pentru care voi lupta cu toată puterea ființei mele. Era o bună gospodină, harnică, modestă necerând niciodată nimic pentru ea decât Leon să o iubească. Nu a durat mult și casa lor a devenit de nerecunoscut, model pentru vecini și uimire pentru toți care i-au cunoscut înainte. Lea, fire veselă și comunicativă, s-a făcut repede recunoscută ca o femeie de treabă, intrată în rândul gospodarilor, alături și împreună cu Leon. Repede a intrat în uitare tot ce se vorbise cândva
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
create în ochii privitorilor - rozmarin de toate mărimile și soiurile, ciclamen radiind căldură și culoare din petalele lor strălucind aparte în lumina amurgului, cactuși și dracena dar și leandrii de toate felurile -ne-au întămpinat zâmbind ștrengărește și ne-au înțeles uimirea. Parcă pășisem în Grădina Raiului! La un moment dat aleea s-a îngustat considerabil și deodată, în fața noastră a apărut o stâncă de-o formă neobișnuită din care se scurgeau, limpezi precum cristalul, fire de apă îmbrățișate între ramurile tinere
CIPRU (2) – RELIGIE, ISTORIE ŞI MIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361200_a_362529]
-
Acasă > Stihuri > Cugetare > GÂNDURI ÎN VÂNT... Autor: Mădălina Siminea Publicat în: Ediția nr. 230 din 18 august 2011 Toate Articolele Autorului Gânduri în vânt Să faci ceva ce nu-ți mai place, Să vezi cum lumea cu uimire tace.. Să crezi că drumul tău e la-nceput Să simți că totul se începe de la punct... Nu e ușor să ai în fața idealuri În lumea noastră plină de amar și zaruri Nu poți să stai mereu cu fruntea sus
GANDURI IN VANT... de MĂDĂLINA SIMINEA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360814_a_362143]
-
valoare sentimentală, dacă nu poate fi posedată, luată în proprietate și izolată cu egoism de privirile vecinilor. Stai puțin, i-am zis; pauză! Tu ne condamni la moarte?! Eu vă condamn la neantizare, la dispariție pe cale pașnică și asist cu uimire cum vă autodistrugeți. Voi urmăriți regresul, nu progresul. Mi-am schimbat cămașa și am tras de ei, ca să plecăm la Lili. I-am tentat cu cîte o bere rece. Da' cine plătește? Cum cine, eu, ca de obicei! le-am
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
Gânduri în vantSa faci ceva ce nu-ți mai place,Să vezi cum lumea cu uimire tace.. Să crezi că drumul tău e la-nceputSa simți că totul se începe de la punct...Nu e ușor să ai în fața idealuriIn lumea noastră plină de amar și zaruriNu poți să stai mereu cu fruntea susCand jos e praf și
MĂDĂLINA SIMINEA [Corola-blog/BlogPost/360815_a_362144]
-
investise într-o casă superbă. O adevărată minunăție. Și o înzestrase cu de toate: rarități de tot felul, tablouri, mobilier, covoare... Se invitau prietenii, colegii, să i-o admire. Nu-i refuza. Îi plăcea să iasă din comun, să stârnească uimire, iar invidia cu neputință de ascuns a unora îi picura ca un balsam pe inimă. O băutură fină și o muzică bună. Asta le oferea de obicei. Și ce muzică!... Ce aparatură!... Ce acustică!... Laudele nu mai conteneau. Ba chiar
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
o evocare vibrantă a măreței figuri reprezentative a neamului românesc din Ardeal, la o apoteozare a luptelor pline de bărbăție și înfruntătoare de toate primejdiile pe care le-a purtat pentru neamul său tribunul Vasile Lucaciu. Dar P.S.Sa spre uimirea și indignarea tuturor - ortodocși și uniți deopotrivă- stăpânit și obsedat de cuvântul că testamentul lui Vasile Lucaciu n-a fost împlinit integral. Vasile Lucaciu, după afirmația P.S.Sale, a lăsat un testament dublu: politic și religios. S-a realizat numai
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
bine. Așadar, a îmbrăcat o rochie roșie, mulată pe corp și a încălțat pantofi negri. Poșeta era, de asemenea, neagră. Foarte important - rujul cadra cu nuanța de roșu a rochiei. Când a apărut în fața lui Mihai, acesta rămase mut de uimire. S-au derulat rapid, prin suflet, o sumedenie de ani, iar amintirea timpurilor în care frecventau diverse evenimente mondene l-au făcut pentru alte câteva momente statuie. Era la fel ca altădată, frumoasă și plină de lumină, dar mai ales
PROMISIUNEA DE JOI (XX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364153_a_365482]
-
merite sau doar medalii și ordine. Împăratul și împărăteasa se apropiară de grupul sacerdoților, îngenuncheară, iar Marele Preot le puse pe cap coroanele. Cei doi, conform protocolului, se întoarseră spre participanți pentru a primi binemeritatul Ave Imperator. Asistența observă cu uimire că împăratul avea ochii în lacrimi. - Ce om minunat, un bărbat atât de puternic și atât de sensibil va aduce, cu siguranță, fericirea popoarelor noastre, gândi pupincuristul nelipsit la asemenea manifestări. - Io-ti-te bă, plânge ca o babă, acu
SCURTA DOMNIE A ÎMPĂRATULUI FURNICĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364186_a_365515]
-
scăr- pinatul sau, Doamne, iartă-ne, datul panta- lonilor jos, bietul om devenise sclavul ighemonicului, iar furnica îl tortura cu o evidentă plăcere de parcă ar fi știut ce se întâmplă. Disperat, după ce se termină de intonat Marele Imn, împăratul, spre uimirea tuturor, fugi către o încăpere secretă a catedralei, încercând să nu urle de durere. Marele Medic împreună cu Marele Șambelan îl urmară. În cameră îl găsiră pe împărat fără pantaloni, fără izmene, având însă coroana și tunica de ceremonie, scărpinându-se
SCURTA DOMNIE A ÎMPĂRATULUI FURNICĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364186_a_365515]
-
cu aceeași căldură și dragoste părintească? Și poate că Domnul i-a adus aici pe acești cotropitori cu un scop anume pe care doar El îl știe... Baraba făcu ochii mari. Își trecu mâna prin barbă și spuse cu prefăcută uimire și indignare. -Aaa! Cum poți crede că Dumnezeul lui Avraam îi poate iubi pe păgânii ăștia cu idolii lor și cu toate crimele pe care le-au săvârșit și de care nici rabi al vostru n-a scăpat? Cum? tună
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
în pumn, cunoști legile după care clepsidra devine necruțătoare”( O.Paler). Să fi traversat poetul acest deșert al întrupării, încercând să se apropie de adevărul ultim, fără ca rănile să înflorească în fiecare gând, fiecare întrebare? “ascuns în strigătul meu de uimire/ am nevoie de un glas al greierilor/ pentru a mă elibera de gând / „... Asta o veți spune d-voastră, cititorul... Cine are curajul să privească în inima unui vulcan care erupe? Poetul este cel care se lasă „devorat” de adâncuri
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
și preoțești, a echilibrului și înțelepciunii sale, a preocupărilor sale teologice și cărturărești, a dragostei sale față de Dumnezeu și (de) oamneni, a atașamentului său față de țara aceasta și de Biserica strămoșească!... Parcurgând viața și biografia acestui părinte duhovnicesc constat, cu uimire și admirație, tăria lui de caracter și verticalitatea cu care a fost înzestrat acest contemporan al nostru în fața căruia noi nu suntem altceva decât niște oameni supuși vremurilor acestei lumi și acestui veac!... Se cuvine așadar, să-i aducem prinos
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT CLEOPA ILIE CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie [Corola-blog/BlogPost/363067_a_364396]
-
se reconstruiește la nesfârșit spațiul covorului de iarbă pentru o promisă așternere întru meditație în forma rugăciunii simple se spune Numele Domnului șoptit în fața frontierelor umanului apoi Numele Domnului în plinul inimii dincolo de hotarul dintre pas și plutire deasupra apelor uimire frică iubire renăscute într-un bol de pământ cu palmele rămase deschise spre cer nu spre a cere ci spre a aștepta darul firii: tăcerea și pacea inimii în tabloul universal al bucuriei de a fi Referință Bibliografică: covorul de
COVORUL DE IARBĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363182_a_364511]
-
piept populațiilor migratoare. Zilnic plecam singură spre școala care era la distanța de aproximativ un kilometru. Distanța îmi părea enormă. Pe atunci, fiecare potecă avea mărimea unei străzi, pe care pașii mărunți și mici o străbăteau în continuă căutare și uimire. Iernile erau blânde în această parte a țării, verile călduroase, toamnele lungi. Și totuși, de câte ori mă întorceam de la școală, întunericul parcă mă ajungea din urmă. Mă cuprindea o teamă că trebuia să trec prin poarta cetății de piatră, cu liniștea
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
cu aceeași căldură și dragoste părintească? Și poate că Domnul i-a adus aici pe acești cotropitori cu un scop anume pe care doar El îl știe... Baraba făcu ochii mari. Își trecu mâna prin barbă și rosti cu prefăcută uimire și indignare: -Aha! Dar cum poți crede că Dumnezeul lui Avraam îi poate iubi pe păgânii ăștia cu idolii lor și cu toate crimele pe care le-au săvârșit și de care nici rabi al vostru n-a scăpat? Cum
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
e nucul meu din bătătură? și prispa mea cea plină de ulcele și nopțile dormite prin vâlcele? unde-i fântâna noastră cu izvoare, din care-au curs legende milenare? pe bolta naltă îmi ridic privirea, se cuibărește-n suflet iar uimirea, atâtea stele sunt pe cerul sfânt și-atâta dragoste e pe pământ. mătasea lunii-mi cade pe covor și vraja ei de-acum îmi dă fior, în jurul meu plutesc ca niște ape doar amintirile ce-mi cad pe pleoape... vineri
AMINTIRI FUGARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368423_a_369752]
-
Aleargă să vezi codri de aramă/ Pe dealuri de iubire și de dor/ Ascultă-ți simțurile care cheamă/ Să reaprinzi tăciunii de amor// Chiar de-i sădi fire de fericire/ Fie în piatră sau pământ arid/ Vei intui - cuprinsă de uimire/ Că dragostea nu-i sentiment sordid// Nu contempla fantome în oglindă/ Privește-n zbor de pasăre măiastră/ Lasă iubitul tău să te surprindă/ Cu serenadele de la fereastră” (Nu-i prea târziu). De aici rezultă că pentru poet, dragostea e un
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
căutare, dar este și un rai în care amurgul este veșnic: „Dedic această carte bunicilor mei: Ioana și Ion Mureș, cei care mi-au transformat copilăria într-un vis etern” Poemele doamnei Emilia Țuțuianu, delicate și gingașe, sunt imnurile, lamentațiile, uimirile, interogațiile sufletului îngerului care se întoarce acasă, în copilărie , unde o așteaptă casa bunicilor ei, dar și Acasă, la Domnul. Căci ce este viața omului decât o întoarcere acasă, în lumea din care am venit, la Domnul? Întoarcerea este în
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
-i bate cineva în poartă, ieși bucuros și îl pofti pe călător în casa sa. Mare le fu bucuria și copiilor și soției acestuia care nu mai știa ce să facă pentru ca oaspetele să se simtă bine. Mare fu și uimirea Soarelui când văzu sărăcia lucie în care trăiau aceștia și se tot întreba ce îi făcea totuși atât de fericiți. Păși sfios și călcă lin Pe rogojina cea de paie, Și întreba, cu glas duios: -Atât aveți, doar o odaie
OM SĂRAC ȘI OM BOGAT de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368519_a_369848]
-
Observ cu uimire perpetuă comportamentul acestei făpturi minuscule, aparent inofensive, ba chiar înduioșător de vulnerabile, care la prima vedere inspiră în cei ce nu au cunoscut-o încă, o pornire impetuoasă de protecție, de încredere și bunătate. M-am împotmolit în urzelile ei
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
trează și-a adunat forțele și i-a ars în plin o lovitură într-un punct foarte vulnerabil pentru el și în același timp un pumn în plină figură luându-l complet pe nepregătite, trântindu-l la pământ, mut de uimire și de șoc. Fernando era prea absorbit de ai smulge sărmanei Diana veșmintele ca să mai observe și altceva în jurul lui și când așa cum era aplecat, ea s-a apropiat surprinzându-l și pe el cu o lovitură teribilă în același
PETRECERE NEFASTĂ(5) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368499_a_369828]
-
cum cânta și dansa [15] Doamnă, nu mai ajungem o dată trebuia să fiu a doua zi într-un loc mă grăbesc și de aceea te rog oprește-ți trupul din acest joc [16] Doamna se opri și-l privi cu uimire o, tu ești, dragul meu, o, tu ești sânt obosită mă voi culca în cenușă cât o să dorm tu să mă iubești [17] Se trezi frumoasa doamnă din somn luminată el tot o mai iubea în neștire îl bătu cu
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
plângând pe această lume doamnă, nu mai pot îmi e greu de cât timp călătorim noi așa de miliarde de ani dragul meu [24] Păsări treceau întruna pe cer o cetate părăsită se vedea la răsărit sufletul o privi cu uimire și zise doamnă, dar acesta e drumul pe care-am venit. ANA, STRIGAM ! [1] Ningea cu vieți peste o lume în care nimeni nu venise ningea cu roșu peste-o mare adâncă de atâtea vise [2] Și tu stăteai atât
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
pe dumneavoastră să... - Laura?! Vocea gâtuită de emoție a lui Iustin a întrerupt-o și a făcut ca toate privirile să se îndrepte spre el. - Laura? Tu ești aici?! a întrebat el, ridicând tonul în strigăt plin de surpriză și uimire, încercând să se ridice de pe scaun. O liniște adâncă s-a instaurat pentru câteva clipe în salon. Toate privirile s-au întors contrariate de la el către ea. Laura înlemnise. Fața i se albise și ochii ei frumoși se dilataseră de parcă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]