2,898 matches
-
întreb: este el oare acuma pregătit Să plece în călătoria promisă-n infinit? - Desprinde-te de toate de câte-ai fost legat Atunci ai să vezi că ești un om bogat, Se vor deschide ochii ascunși ai sufletului Vei contempla uimit splendoarea cerului! Gândește! cu ce rămâi tu omule, din toate Când ceasul veșniciei grăbit la ușă bate? Hrănește-ți sufletul cu ciorchinii luminii Ispite, patimi, pofte, lasă-le deșertăciunii! Când știi câtă pierzare-i în astă lume frate, Salvarea este
INVAȚĂ-MĂ DOAMNE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371697_a_373026]
-
misticul, răspunse cineva. -Nu vă mai spun ce impresionați erau clienții lui, reluă magistrul Simbinacus. Amintea dacă era nevoie clienților săi un episod neplăcut din trecutul acestora, prezentat însă de multe ori ca o povestioară în care aceia se recunoșteau uimiți, în propria lor persoană. Dar, departe de a se simți deranjați de admonestări de genul acesta, vă spun că clienții plăteau sume grele cu un sentiment de teamă amestecată cu respect. -Hm! Ce pierdere pentru sistemul polițienesc! remarcă din nou
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]
-
strecuram în frigider. - Mai este un borcan cu sarmale și unul cu ciorbă de perișoare, mă anunțase Ovidiu la final. - Putem să botezăm copilul! am zis eu în glumă. - Pe bune?! Ești însărcinată?! a întrebat, în egală măsură bucuros și uimit. - Nu, am glumit, sunt doar impresionată de bagajul tău, am răspuns râzând, căci aveam chef de șotii, mă simțeam excelent știindu-l lângă mine. Următoarele zile am rămas la mine în apartament, Ovidiu trecând pe la el doar să ia haine
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
să observ, magazinul părea să fie un culoar destul de lat, dar fără sfârșit, așa că mi-am întors privirea la vitrinele imense de pe cei doi pereți laterali, în care tronau flăcări multicolore, de altfel, singurele surse de lumină din magazin. Eram uimită și înspăimântată când cineva s-a apropiat de mine, zicându-mi: - Dorești să cumperi sau să vinzi? Ființa aceea atât de bătrână avea o voce comună și temperată pe care nu reușeam să o atribui unui bărbat sau unei femei
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
-Gânduri la doi ani- La cină Anna frământa un gând, Când se-nfrupta senină din bucate: „Doamne-Doamne oare nu-i flămând La pieptul Maicii Lui îndurerate?” Și cu mânuța tremurând s-a dus Înspre icoana izvorând lumină, De unde îi privea uimit Iisus Făptura ei cu Dragoste deplină. Și aerul ofta ca mielul blând Când i-a atins pe buzele divine Bucata ei de pâine murmurând: „Primește-o, Doamne-Doamne de la mine...” Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Doamne-Doamne oare nu-i flămând... / Nicolae Nicoară
DOAMNE-DOAMNE OARE NU-I FLĂMÂND... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371726_a_373055]
-
ori în foc...ajută-l de ai putință !" "-Cerul ajută pe acela, care cere cu Credință ! Duh mut și surd, îți poruncesc, să ieși din acest băiat !" S-a zvârcolit, rămas ca mort...dar IISUS, l-a ridicat ! Ucenicii Săi, uimiți : "-De ce nu l-am vindecat ?" DOMNU' le-a spus : "-Deoarece, n-ați Postit, nu v-ațiRugat".. Bartimeu, fiul lui Timeu "-IISUSE, Fiul lui David, ai Milă Te Rog, de mine !" "-Ce vrei Să-ți fac ?" l-a zis ; -Fă
DE LA VAMEȘUL ȘI FARISEUL, LA CĂRTURARII de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371748_a_373077]
-
din „Târgul Ieșilor”. - Ce faci, Miru’ ? Îl privi surprinsă și temătoare. - Bi... binișor ! se bâlbâi ea. După câteva cuvinte de curtoazie schimbate, i-a pus dintr-odată: - Îmi pare rău că nu te-am crezut. - Când ? a întrebat-o Silviu uimit. - Atunci când mi-ai povestit de experiența ta din timpul morții clinice. - Păi ? Ce te-a făcut să te răzgândești ? Astfel a aflat că, după ce s-au despărțit (pentru a doua oară), bătută de cel care l-a spintecat pe Silviu
SE CAUTĂ MESERIAŞI PENTRU TENCUIELI DE INIMI ÎN AGONIE ŞI SUFLETE NEFLAUŞATE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375599_a_376928]
-
mi se-adresă brutal de sincer: -Știi, l-au găsit pe Arthur! -Cuuum? mă săltai cu întrebarea de pe loc, vrând parcă să mă las purtată de nacela Speranza pe combustie de surpriză. Cine să mai fi sperat că trăia?! gunguream uimită ca un copil căruia nu-i vine a crede că Ileana Cosânzeana e colea după colț, gata s-apară... -Da! De altfel, era găsit de mult, dar nu se găsise el pe sine! De-asta nu ți-am zis, mi-
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
prevală, și fiindcă am auzit dis-de- dimineață, vorbele înțelepte ale acestui tânăr, spunându-mi: -Azi mergeți la Festival, pe rând le veți soluționa și pe celelalte. I-am răspuns, că îi mulțumesc pentru această binecuvântare și am plecat nespus de uimită.Știam eu, că eram acum în pielea a doua doamne deosebite: Poeta Renata Verejanu și Directoarea Liceului Ion Liceul Teoretic Ion Creangă, Lia Păscări. Și eram fericită, ca bucuria era de partea noastră, a tuturor! Suflet trecător Într-un oraș
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE RENATA VEREJANU, UNICUL PRODUS SĂNĂTOS AL POEZIEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379233_a_380562]
-
s-a întâmplat! săriră gândurile lui moș Ion, într-un singur glas. Ți s-a întâmplat de mai multe ori cu mine. De fiecare dată ți-am spus să mă lași în pace, că eu nu plec când vrei tu! Uimită, Moartea-i spuse: - Și totuși, trebuie să te iau! Astăzi, acum! Ce vrei, să mă rog de tine? Mai repezi o dată coasa. Gândurile lui moș Ion, tot cremene, dar dădură puțin înapoi, descurajate. Sufletul său, cu bagajele făcute, se opintea
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
mai des - agonia, cu toate variantele în limbi străine. Dar și site-urile de haiku ale lui Cornel Atanasiu sunt multe. Apar apoi revistele și ziarele cu variantă electronică, începând cu Conexiunile lui Laurențiu Orășanu și terminând cu ziarele constănțene. Uimit, constat că, în câteva bloguri particulare, îmi fuseseră preluate diverse texte. Într-unul din ele am găsit o rubrică intitulată “Umor cu Dan Norea”, unde mi-am recitit cu plăcere câteva poezii. În altul am găsit o epigramă comentată. “Qui
ACCELERAREA TIMPULUI de DAN NOREA în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369158_a_370487]
-
creadă... Luă ranița și se așeză având ochii ațintiți la locul pe care stătuse. Nu mai pățise așa ceva... piatră caldă ... cum și ce putea să o încălzească atât de mult ?! Mijind ochii, mai trase încă un fum cu sete privind uimit, zâmbind... Ce bună ar fi fost la iarnă căldura gratuită... O glumă desigur, știind că piatra cântărește destul de mult. Ce prostie îi trecea prin cap... Triluri de păsărele umpleau pădurea cu veselie și parcă o simfonie a locului te îndemna
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
câțiva drumeți, Privesc pătruns de gânduri, având în colțul gurii, Un zâmbet ce străluce ca roua-n dimineți. În unda cristalină, în tremuru-i, se naște Speranța liniștirii, ce am visat cândva, Acompaniat de harfe, transcend în zi de Paște Și-uimit revăd tabloul, creat în Golgota. Foșnește frunza salciei ce-și plânge nemișcarea Și mă opresc din zborul visării, consternat, Scrutând cu ochii minții, caut cu emoție zarea, De care prin cădere, atât m-am depărtat. E-acolo, ea există! A
ARMONII DIVINE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369203_a_370532]
-
umărul stâng. Copiii ei și însoțitorii lor au părăsit sala, manifestându-și gălăgios bucuria. Instanța de judecată și-a urmat cursul. S-a anunțat următorul dosar și s-au strigat părțile. Când s-a declarat procedura îndeplinită, judecătorul a rămas uimit să vadă bătrâna pe scaunul său, singură, în mijlocul sălii. S-a uitat la grefierul de ședință, întrebător. Fata a ridicat din umeri, la fel de contrariată ca și el. Ușor iritat de situația creată, președintele instanței s-a adresat jandarmilor prezenți în
PARTAJUL (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369263_a_370592]
-
total îl interiorizasem, încât acum poeziile mele nu ieșeau din tiparul poeziilor lui. În anii care au urmat, am umplut zeci de caiete de dictando cu poezii. Multe din acesta caiete le mai am și astăzi. De exemplu, am rămas uimit ce poezii frumoase și profunde, care rezistă și azi, am scris pe când aveam 13, 14, 15 ani. Îmi face mare plăcere să vă împărtășesc una dintre ele : Visătoare „Visătoare plângea seara Până dincolo de mare, Visătoare plângea marea Visătoare. Visător stătea
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
care se ridicase în mintea lui acum câțiva ani. Chiar în acel moment însă, ieși furtunos din cabinetul lui Eduardo, Ricco Zara. Zgomotul ușii trântite de la intrare și pașii repezi ai lui Eduardo, îi făcu pe cei doi să privească uimiți înapoi. - Repede, repede!, spuse Eduardo precipitat. Făceți-vă bagajele! Acum! - Cine?, întrebă Alfonsina uluită. - Toată lumea! Mișcați-vă! Fabrizio observă că tatăl său ținea în mâna stângă acea geantă neagră cu care intrase mai devreme Ricco și se întrebă în sinea
CEEA CE NE APARŢINE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362170_a_363499]
-
18 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Îmi iau în sfârșit zborul plutind odată cu toamna ce-i de-o seamă cu trupul meu sfredelit de clipa pribeagă, părăsesc fantomatica gară cu flori așezate haotic în ierbarul vremii de plumb, apoi, ascult uimită șoaptele sufletului ce a rămas copil. Pentru o clipă uit să mă iubesc și asta îmi fură surâsul fără păcat, găsesc, însă, o pajiște albastră străjuită de ultima frunză verde și devin melc, mă retrag în cochilia cu lumină albă
FLUTURE-CURCUBEU de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378735_a_380064]
-
Acasă > Manuscris > Povestiri > DOR Autor: Mirela Penu Publicat în: Ediția nr. 1396 din 27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Anne îl privea puțin uimită, cautînd apoi adînc în ochii lui să vadă izvorul acestei hotărîri. Când ceva nu înțelegea la bărbatul ei ,îi privea ochii și aștepta răspunsuri.Avea mereu încredere în judecată lui și în ceea ce el făcea. -Anne, vreau sa ma intorc
DOR de MIRELA PENU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377729_a_379058]
-
iubirea lor , de acolo ,de sus... Fiecare pas către ușa bisericii era ca un pas către Lumină .O Lumină care îi învăluia încet ,încet mai întâi inima și creștea apoi spre creștet și spre tălpi. Femeia de la lumânări îi privea uimită, mirata ca niște străini intra ziua -n amiaza-mare tocmai aici. -Am venit,Doamne! Sunt eu, eu Petru a lui Simion, de la marginea satului.! De la casa aceea mică și mereu văruita, cu salcâm în curte! Mă mai știi,Doamne ?.Eu, Petruș
DOR de MIRELA PENU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377729_a_379058]
-
a dilatat, gând creat datorită fricii: „Trecuseră numai câteva minute, dar lui Manuilă i se păru că a trecut infinit mai multe“. Dacă el are senzația că timpul s-a dilatat, Liza are sentimentul că timpul a trecut prea repede, uimită că a crescut: „Când am crescut atât de mare, fără să știu, fără să-mi spună nimeni“21. În mărturisirile cu caracter autobiografic, Mircea Eliade, deși recunoaște influența cunoștințelor savante asupra orientării literaturii, „ține să precizeze libertatea artistică pe care
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
o predilecție pentru lucrurile oculte. Adeseori ei petrec nopțile la Serampore, unde un prieten de al lui Van Manen, Budge, avea bungalovul. Într una din seri, Budge mărturisește că l-a văzut pe Suren Bose la marginea pădurii. Toți rămân uimiți, pentru că Suren Bose nu putea fi văzut decât la Universitate. Se vorbea de el că studia Tantra (o serie de ritualuri secrete pe care nimeni nu îndrăznea să le dezvăluie). Întâlnindu-l întâmplător pe Suren Bose în curtea Universității, îi
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
surd și orb: Un cântec fără arpă, o rază fără soare, Un murmur fără ape, e suflet fără corp, Dar înăuntru-i este o lume-ntinsă mare, Aevea-i pentru dânsul. Cum picături ce sorb Toate razele lumii într-un grăunte uimit , În el îs toate, dânsul e 'n toate ce-a gândit." (Povestea magului călător în stele) Nu altfel citește Gerard de Nerval interiorul bulgărului de lut cu "sâmburele" lumii: "Adonai așeză o scânteie imperceptibilă în centrul mulajului de pământ din
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
chin de ale ei iubite degete, ea numărắ fiece nerv, Fiece vină și limfatic vas9, trecîndu-le prin Pînza-i de teroare. Înfricoșata și bînd lacrimi de durere Ea tremurînd țesu nouă zile și nopți, fără somn; hrană-i erau lacrimile. 80 Uimită azări cum pînză prindea viață și nu Aidoma unor Vesminte țesute ascultînd de-ale ei mîini, ci o voință-avînd A sa, perversa și capricioasa. Enion iubea și plîngea. Nouă zile trudi la lucrarea să și nouă-ntunecate albe nopți; Dar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în șapte mii de ani cu multă grijă și durere Și multe lacrimi, și-n fiecare an făcu ferestre înspre Răi. Ea lua și un atom de spațiu și îi deschise centru-n Infinit și îl împodobi cu minunată măiestrie. Uimite stăteau surorile lui Beula văzînd tandrețea-i 220 Pentru Enion și copiii săi, si cumpăneau aceste lucruri minunîndu-se, Și-asupra Tinerelor groaze vegheau pe Rînd. Ele nu vedeau încă Mîna cea Divină, căci încă nu se revelase 21, Dar nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
numite după numele celor doisprezece fii ai ei, 200 Și fost-a Înălțat la cea dinții intrare-a sălii lui Urizen. Cînd Urizen se-ntoarse de la nemăsuratele-i călătorii și trude, Coborînd, ea lîngă el se așeza, în mantiile-i83 Luminoase-nfășurîndu-l. Uimit și Încurcat privi Întunecoasa-i silueta care acum de el fusese despărțita; se-nfioră și amuțit rămase 205 Pînă ce mîngîierile și lacrimile ei îl readuseră la viață și la bucurie. Două voințe-aveau, două intelecte, iar nu ca-n vremurile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]