5,770 matches
-
cu meticulozitate clientela, listele cu cei pro sau contra se știau pe dinafară, de nehotărâți nu se mai punea problema pentru că, nu-i așa, ei merg întotdeauna (s-a dovedit!) cu „turma” ... Strategiei ce putea face posibilă o „dictatură de uliță” nu-i erau străine „panoplii electorale”, pe care o sărăcie aproape endemică le putea pune la „dispoziție”: kilul de ulei, de „zacăr”, de „foină”, și nelipsitul întăritor, bei nu bei, trascăul ... La ultimele din 08 s-a „suplimentat” cu „coșuri
SERVI(R)TUŢI ELECTORALE ŞI LA ...LOCALE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360104_a_361433]
-
frate - nu Te lepezi! ...în miez de noapte - îngeri Te vor cere: voi fi părtașul Tău, la Înviere! *** PAȘTELE ORBILOR strigă orbii strop mărunt de cerșiri și jale - lumea-i luată de la fund iar pe Noua Cale! strigă orbii-n uliți largi că tot dau de garduri: capul poți să ți-l tot spargi când crezi doar în narduri! strigați - orbilor - că vine Hristul cel de Foc! ard pe cer numai albine fir de busuioc... strigați - orbilor - lumina vi s-a
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
mai sus, Constelații vin să vadă Cum din suflet se naște iisus. Alunecă sănii pe serile albastre Inelând cu doruri pământul străbun Copii aprind neliniști în aster Visând sub brazi daruri de Crăciun. Țara doarme în miez de noapte Pe ulițele satelor umblă visul cel bun Când dinspre luceafăr ne vin șoapte Că umblă cu daruri Crăciun. Aripi de lumină îmi intră în odaie Halebarda lunii nu știu unde s-a dus Căci în clipa aceasta, de văpaie, Dintr-o minune s-a
MINUNEA DIN SEARA DE CRĂCIUN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 711 din 11 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359848_a_361177]
-
fi aduce acasă pe cărări de coborâre, să fie adăpate în jgheaburi anume făcute pentru adăpat vite. Dar, cea mai mare plăcere a celor doi frați era ca în anumite zile de sărbătoare, să plece împreună spre Milet, să colinde ulițele întortocheate ale acestuia, să admire templele, areopagul, stadioanele, clădirile impozante, statuile din piețele orașului. Acolo, în mijlocul acestui oraș, orice om părea atât de mic și neînsemnat. Doar oamenii foarte bogați, în șaretele lor somptuoase, păreau a se impune în fața muritorilor
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
prispă cu luna și cu stelele și cu luceafărul în capul meu, în valea Bucovului cântau brotăceii, un adevărat concert în luncă, undeva prin vecini la o casă părăsită cânta o cucuvea care mă speria de câte ori o auzeam, iar pe ulițele satului flăcăii cântau doine din fluier sau din gură. Deși eram obosit de alergătura de peste zi, adormeam greu. Gândurile mele fugeau aiurea, explorând cerul cu minunățiile lui sau viața de noapte a naturii care parcă se deschidea misterelor... Într-un
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
Părinții nu aveau serviciu. Lucrau cu ziua pe la fermă și pe unde apucau. Cheltuieli erau mari și sărăcia pe măsură. Într-o zi eram împreună cu părinții în casă. S-a uitat tăticu pe geam și i-a văzut urcând pe uliță, spre noi, pe Giurcău și pe Nițu Paicu. Erau perceptori la primărie. Noi nu ne plătisem impozitele. Tăticu a căutat o soluție urgentă ca să scape și de data aceea. M-a învățat pe mine să ies pe scară când aveau
ARTIST RATAT de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359717_a_361046]
-
sufletul la gură supraviețuitorii ori scrisorile autorităților cu privire la soarta celor care nu s-au mai întors. Mulți au trebuit să-și jelească morții, sau să-și hrănească speranța că dispărutul va apărea cândva, ca o nălucă ce avea să tulbure ulițele satului. Cu unii s-a întâmplat așa, cu unii nu. Casa lui Gheorghe Dinvale a rămas pentru totdeauna bântuită de fantasma oșteanului neîntors de la război. Dar dacă te ei după gura lumii, peste ani, din când în când, pe ulița
FANTASMA SOLDATULUI NEÎNTORS DE LA RĂZBOI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359725_a_361054]
-
ulițele satului. Cu unii s-a întâmplat așa, cu unii nu. Casa lui Gheorghe Dinvale a rămas pentru totdeauna bântuită de fantasma oșteanului neîntors de la război. Dar dacă te ei după gura lumii, peste ani, din când în când, pe ulița satului în care-și avea gospodărie miroslăveșteanul de demult dispărut, un bătrân căldărar, singur și tăcut, purtând, doar ca pretext, vreun cazan sau vreun ceaun în spinare, zăbovea prin preajma unei case anume și arunca priviri ascunse și încețoșate de lacrimi
FANTASMA SOLDATULUI NEÎNTORS DE LA RĂZBOI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359725_a_361054]
-
catrene scrise cu năduf. Frigul n-a dispărut din casele românilor: „S-a așternut din plin zăpada/ Și frigul intră pân’la oase/ Că iarna s-a ivit pe stradă.../ Pesemne c-a scăpat din case”. (Nicolae Bunduri, Iarna pe uliță, p. 46). Din nefericire suntem puși să alegem între două rele de parcă asta ne-ar fi mereu soarta, așa că pentru Laurențiu Ghiță frigul pare acceptabil în comparație cu frica trăită sub dictatură. Iată această tristă alternativă: „Zăcând prin case, strânși covrig/Ne
CÂTEVA CONSIDERAŢII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ŞI EPIGRAME DE LA AGONIE LA EXT(H)AZ , EDITURA EDO, BUCUREŞTI, 2012 de SORIN OLARIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359681_a_361010]
-
Babilonul cel mare. Zăngănitul armelor tale se aude de departe, vistieria ta este mereu plină dar, în zadar alergi și după pălăria de cardinal că nu vei mai ajunge la ea. Și vai ție, când nu vor mai răsuna pe ulițele tale, cântece de goarnă iar căderea ta va fi mare. Am înlocuit cuvântul goarnă cu trompetă și am ajuns la jazz. Și mai departe îmi amintesc de cuvintele pe care le reproduc din memorie: Și va veni o vreme când
MOŞ CULAIE de ION UNTARU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359746_a_361075]
-
zilnică a trudei, pe unde ne apucă înserarea, ne lipim, ca fluturii pe lampă, de ecranul televizorului. Ogici, ciumaci, pitici sexoși, dame de companie, de consumație și de bordel, violatori, bătăuși, criminali, indivizi care, dacă ar fi să treacă pe ulița satului, lumea s-ar speria, și-ar lua copiii de la porți și i-ar bagă în casa rușinata, ei bine, ... Citește mai mult Marile dureri sunt mute.Moartea celui scump și drag sapă șanțuri pentru lacrimi și împietrește.Nici în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
zilnică a trudei, pe unde ne apucă înserarea, ne lipim, ca fluturii pe lampă, de ecranul televizorului.Ogici, ciumaci, pitici sexoși, dame de companie, de consumație și de bordel, violatori, bătăuși, criminali, indivizi care, dacă ar fi să treacă pe ulița satului, lumea s-ar speria, și-ar lua copiii de la porți și i-ar bagă în casa rușinata, ei bine, ... XVIII. PLEAȘLCA PE SCĂFÂRLIE, de Dona Tudor, publicat în Ediția nr. 328 din 24 noiembrie 2011. Cum-necum, ne văzurăm și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
de-abia acum făceau cunoștință. Erau prea mulți pentru un sat așa de mic. Începea procesul de eliminare a celor mai slabi, de către cei mai puternici. Acest Ionică Mitroi pe care l-am cunoscut mai bine că locuiam pe aceeași uliță, era un tip de haiduc, în stare să ridice singur căruța de jos și să plece cu ea în spate. Cred că ar fi putut să bea singur o damigeană de vin și pe urmă să se apuce de treabă
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
Naval din Severin. Cărțile din acea bibliotecă cu acoperișul de tablă murdară m-au salvat, pentru că mi-au oferit o altă perspectivă și un drum în viață diferit față de ceea ce îmi era deja scris. În drumul meu prin cartier pe ulițele copilăriei am descoperit că, în 12 ani, oamenii au decăzut într-o stare de indiferență față de tot și toate, iar tinerii copiază, generație după generație, obiceiurile părinților. Cum ar putea tinerii să știe ce este democrația dacă părinții se gândesc
„N-am discutat cu fiul meu de asta... e prea mult pentru un copil”. Am încercat să le spunem liceenilor ce nu le spun părinții lor, iar rezultatul ne-a copleșit () [Corola-blog/BlogPost/338694_a_340023]
-
zilele, la patria noastră, limba română (vorba lui Nichita), sperând totuși că secolul nostru va mai rămâne unul și al cuvântului. Constatând că, precum într-un stat ne bucurăm toți de oarecari bunuri, care sunt alte tuturor și ale nimănui, uliți, grădini, piețe, tot astfel și în republica limbelor sunt drumuri bătute cari sunt a tuturor - adevărata avere proprie o are însă cineva acasă la sine; iar acasă la dânsa limba românească e o bună gospodină și are multe de toate
Mai mare atenție la „penal”! () [Corola-blog/BlogPost/338718_a_340047]
-
Ionuț Comuna Mărăcineni, satul Mărăcineni, str. Gropeni nr. 499 Argeș 10.000 6 Manole Vasile Ferdinand Municipiul Pitești, bd. Nicolae Bălcescu nr. 6, bl. L3, sc. A, et. 3, ap. 13 Argeș 7.000 7 Mihăilescu Vasile Dan Comuna Lerești, satul Lerești, ulița Axintescu nr. 669 Argeș 7.000 8 Neacsu Elena Lucretia Municipiul Pitești, str. Gheorghe Doja nr. 56A, bl. 5A, sc. A, et. 1, ap. 7 Argeș 20.000 9 Neneștean Ecaterina Comuna Coșești, satul Jupânești Argeș 10.000 10 Petre Mariana Municipiul Pitești
HOTĂRÂRE nr. 63 din 20 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/294874]
-
autorizată în domeniul cadastrului, geodeziei și cartografiei, în calitate de Prestator sau reprezentant al Prestatorului, și de reprezentantul Primăriei. ... 14. La articolul 28, alineatele (3) și (4) se modifică și vor avea următorul cuprins: (3) Lățimea străzilor, drumurilor comunale și ulițelor se stabilește între limitele imobilelor, identificate conform realității din teren, respectiv conform detaliilor fixe identificate în teren. Detaliile liniare (drumuri, străzi, ulițe, căi ferate, diguri, ape, etc.) constituie imobile și primesc un singur identificator pe toată lungimea lor, cu excepția
ANEXĂ din 16 decembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/293131]
-
28, alineatele (3) și (4) se modifică și vor avea următorul cuprins: (3) Lățimea străzilor, drumurilor comunale și ulițelor se stabilește între limitele imobilelor, identificate conform realității din teren, respectiv conform detaliilor fixe identificate în teren. Detaliile liniare (drumuri, străzi, ulițe, căi ferate, diguri, ape, etc.) constituie imobile și primesc un singur identificator pe toată lungimea lor, cu excepția subtraversărilor, iar dacă sunt intersectate cu alte detalii liniare se respectă ierarhia: ape curgătoare, canale, diguri, căi ferate, drumuri clasificate. Intersecția imobilelor
ANEXĂ din 16 decembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/293131]
-
se simte Supraom și are febră fiziologică. Și poate și El se agață de spițele imaginației mele feminine și încearcă să guste din dulcegăriile androginice din lăuntrul meu. Și poate și dungiile acelor sale în loc de Tic-Tac ,fac stopul pe la colțul ulițelor Sinelui. Și poate și degetele lui cu unghii late și date cu lac mă zoresc spre deusul absconditus din măruntaiele mele. Se făcea periculos de târziu în tâmpla lui bolnavă. Se făcea că miroase a somn și căsca după bucățica
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
martie 2017 Toate Articolele Autorului PE O STRADĂ LUMINOASĂ „Pe o stradă luminoasă, Bezna nu se ridicase... Am trecut de dimineață - Până când nu se-nserase Liniște era deplină... Când asfaltul se spărgea: Un picamer și-o drezină Muzica o-ntreținea. Iar ulița lunecoasă... Numai praf era pe ea; Mă duceam încet... acasă, Sau plecam, cine știa? Cerul presărat cu stele Da un farmec inedit... Numai picioarele mele Multe gropi au nimerit. Cred că toți ați înțeles Că veneam, când mă duceam, Drept
PE O STRADĂ LUMINOASĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340444_a_341773]
-
singur, ci cu răpciuga aia de Crapu, câinele... Aici putem vorbi de un adevărat miracol! Acela că oamenii nu l-au făcut bucăți pe nemernicul de Schinu ci s-au limitat doar la unele ironii specifice terminate cu aruncarea în mijlocul uliței. Păi, cum este posibil să fii atât de orbit de trufie, tu un simplu muritor, și să denigrezi un mit, singurul mit al acestor locuri... Rușine! O rușine pe care acești oameni demni și iubitori de tradiție nu o vor
SFÂNTU BIBĂNEL PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340452_a_341781]
-
au tras imediat apă. La bolta, un cioban mi-a făcut cinste o bere. Am băut-o sec, am refuzat-o pe a doua, am intrat acasă și mi-am schimbat ciorapii (alte încălțări nu aveam). M-am intors pe ulița, în pas de maraton. Am ajuns la timp. În curte, Tușa punea desagi pe trei măgari gata înșeuați. Am așezat și pâinea pe unul din ei, cu regretul subit că nu cumpărasem bolovăni. Tușa mi-a mulțumit. Era mulțumită. Eu
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
Tata le zicea să-l arunce că le dă altul de la slujba de azi. „Las, parintie, zicea nea Nelu, că doar îi vin sfințât!” Știam de acasă că slujba s-a terminat, căci îl auzeam pe nea Nelu cântând pe uliță Maramureș, plai cu flori. Dar în copilăria tatei, de sărbătorile mari, tunau Bătrânii jieni de la stâni și colibi, încălțați cu opinci, cu straie înverigate, cu părul rătezat la umere, cu bituști din piei de mioare. După slujbă, lumea pleca, ei
Povestea ca viață. Oameni și catedrale () [Corola-blog/BlogPost/338397_a_339726]
-
se vedea. Ea pândea prin gard, o vedeai, dar pentru că ea se simțea dincolo de gard era la adăpost. Partea amuzantă era că bărbac-su stătea pe prispă la zece metri mai încolo, iar ea de după gard îi punea ce vede pe uliță. Se auzea perfect. Asta este esența internetului și a reacțiilor de pe net acum, în care bunele practici, bunele maniere dispar brusc la niște oameni care aparent sunt civilizați. Au apă caldă în casă, toaletă tot în casă și vin peste
Cum s-a vindecat de nefericire Răzvan Exarhu () [Corola-blog/BlogPost/338801_a_340130]
-
de 2 ani. Ce să mai mănânce lupii? Că iarba n-au cu ce-o mesteca. Dacă în anii trecuți dădeam de lupi sus, în munte, acum pe acolo nici urmă de ei. S-au mutat lângă sat, umblă pe ulițe nestingheriți, prin ogrăzi. Doar acolo mai au ce vâna. Astă-seară, plecând din Arsuri spre târlă, am tăiat cea mai grasă oaie pe care o aveam și am lăsat-o într-un părău, s-o mănânce lupii. Peste o săptămână le
Am tăiat cea mai grasă oaie pe care o aveam și am lăsat-o într-un părău, s-o mănânce lupii () [Corola-blog/BlogPost/338918_a_340247]