449,235 matches
-
omorî și nu pățesc nimic... O variantă mai modernă ar fi: "sînt minor, vă omor și nu pățesc nimic...". Asasinul este oribil, indiferent de vîrsta cînd ucide și nu-l voi absolvi niciodată de monstruozitatea comisă, indiferent de evoluția sa ulterioară. Bietul băiat Zilele trecute am citit o știre care m-a zdruncinat puternic. Un deținut de 21 de ani, condamnat pentru viol, a fost violat de un grup de colegi de celulă. În afară de violul propriu-zis, violatorul a fost maltratat fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să le conducă pe femei la reducerea numărului de descendenți. După cum subliniază Palomba (2004), femeile și bărbații sunt din ce în ce mai puțin dornici să ia decizii ce au consecințe pe termen lung și care le limitează în mod clar libertatea de alegere ulterioară. Este problema economică a reversibilității sau a ireversibilității preferințelor. Un agent care optează pentru amânarea unei decizii speră să aibă în viitor o mai bună cunoaștere a împrejurărilor cutărui sau cutărui eveniment. În acest context, reporturile în timpul perioadelor de maternitate
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
vindecarea cu absolvirea de păcat, nicăieri boala nu este redusă ori identificată cu o deficiență de ordin moral. Este așadar ilegitim și nejustificat să presupunem că, prin indicația posesiunii, Luca ar fi denunțat viciul carnal. Acest clivaj aparține exclusiv tradiției ulterioare, deși, așa cum voi arăta îndată, el se poate întemeia pe câteva aluzii evanghelice semiinocente. În plus, statutul de prostituată al Mariei Magdalena intră în contradicție pe toată linia cu informațiile furnizate de restul fragmentului: apartenența la burghezia sau, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mai puțin la o prostituată silită să-și ducă traiul de azi pe mâine. Oricum ar sta lucrurile, cert este că Luca nu produce vreun element de ordin biografic care să meargă în sensul ce va fi impus de tradiția ulterioară. Să mai amintesc doar că sub Irod Antipa Magdala trece printr-o perioadă fastă din punct de vedere economic. Atitudinea lui Isus intra în rezonanță cu atitudinea critică a aristocrației galileene față de stăpânii de la Ierusalim, din Iudeea. * Maria Magdalena este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la o vârstă foarte fragedă. Autorul apocrifei încearcă să răspundă narativ la două întrebări: cum a devenit Iuda ucenic al lui Isus și de ce L-a trădat? Vindecarea timpurie (dar relativă) de Satana poate furniza răspunsul la prima întrebare; reposedarea ulterioară răspunde la a doua. Trăia acolo (în Betleem) o femeie care avea un fiu muncit de diavol. Acesta, pe nume Iuda, când punea diavolul stăpânire pe el, mușca pe toți cei ce se întâmpla a-i sta în preajmă. Iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
respectiv conținea patru texte, printre care două inedite (Evanghelia noastră și o Carte a lui Allogenes, despre care însă nu se vorbește aproape deloc). Nu voi intra în amănuntele acestui story științifico-negustoresc reconstituit în parte de Kasser în volumul publicat ulterior și tradus, profesionist sau amator, în mai toate limbile de circulație 56. Vreau să fac doar câteva remarci. Setea de bani și lipsa de scrupule ale unor negustori incalificabili, combinate cu egoismul carieristic al unor savanți care n-au suportat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Iuda, e mai sănătos să ne abținem de la orice verdict „definitiv”. În loc de încheiere Romantismul german, cu un puternic pigment naționalist, l-a transformat pe Iuda într-un fel de erou-patriot neînțeles de ceilalți apostoli și nici de tradiția creștină ulterioară. Pe filieră germană, această reconfigurare a „trădătorului” a ajuns și în Anglia, unde, în 1857, Thomas de Quincey, autorul celebrelor Confesiuni ale unui opioman, publică un eseu strălucit, Judas Iscariot. Pentru De Quincey, Iuda nu poate fi în nici un caz
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
despre o lectură „cu acompaniament”, făcută prin alăturarea Apocalipsei de alte texte, anterioare sau contemporane. Scopul fixat a delimitat, într-un fel, compartimentele studiului: în primele pagini voi circumscrie genul apocaliptic, operațiune fără de care n-ar fi posibilă nici o apreciere ulterioară, de ordin filozofic sau teologic. Sprijinindu-mă pe criteriile definiției, voi purcede, în etapa a doua, la descrierea câtorva texte apocaliptice intertestamentare, încercând să scot în evidență, pe de o parte, ineditul relatărilor, iar pe de altă parte, recurența unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
petrecute odinioară va fi aplicată sistematic de către autorii apocalipselor. Plecând de la Cartea lui Daniel, se poate încerca o definire minimalistă a genului. Acest lucru este extrem de important, întrucât, prin stabilirea criteriilor definitorii, se defrișează și, implicit, se delimitează teritoriul cercetării ulterioare. Ce vom alege din masa de texte intertestamentare pentru a ilustra genul respectiv: de exemplu, toate textele referitoare la sfârșitul lumii trebuie considerate „apocaliptice”? De fapt, ce este o apocalipsă? Iată prima chestiune care trebuie lămurită. Noi folosim astăzi cuvântul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ediția numită sixtină (după numele Papei Sixt Quintul), publicată la Roma în 1587, cu intenția mărturisită de a sluji studierii adâncite a Părinților Bisericii. Ediția sixtină consacră într-un fel codicele Vaticanus. Acesta devine manuscrisul de referință pentru toate edițiile ulterioare, până la cea mai recentă, în curs de realizare la Göttingen. Amintind doar numele lui Homes și Parsons și al lui Swete, autorii unor ediții din secolele imediat următoare, ajungem la celebra ediție a lui Alfred Rahlfs, publicată pentru întâia oară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Origen pentru concluziile gravelor erori pe care le-ar fi tras alții din opera lui, De principiis. Dar ei recunosc, implicit, că cel puțin admiterea de către Origen a acestor erori, ca alternative ipotetice, a încurajat alegerea lor de către origeniștii ulteriori. și oare admiterea, măcar ca alternative ipotetice, a unor asemenea posibilități contradictorii, față de învățăturile ferme ale credinței, nu ne arată o oscilare chiar în sufletul lui Origen între credința Bisericii și aceste posibilități contradictorii? Pentru Stăniloae, existența unui corpus de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
teologia catolică, fie pentru că aceasta era influențată de raționalismul scolastic simplificator, fie pentru că opoziția față de doctrina palamită, inaugurată de Varlaam poate cu prea puțină reflexiune, a întărit teologia catolică în atitudinea ei scolastică intelectualistă față de Palamas. Din această cauză, adversarii ulteriori ai lui Palamas dintre greci au fost mai întotdeauna catolicizanți sau catolicizați, pentru că teologia catolică îi încuraja la această opoziție. Acesta a fost încă un motiv pentru care sfântul Grigore a fost considerat de Biserica ortodoxă un apărător al învățăturii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
epuizat toate argumentele! El mai avea un as în mânecă, anume acela că putea apela oricând la serviciile Consulatului pe care-l are la îndemână. De aceea am încheiat prin a-i accepta în principiu măsurile întreprinse sub rezerva analizării ulterioare a situației. Voi ce părere aveți? S-ar părea că și cei de la București sunt cam pe ducă, pe drojdie, cum se spune, sau pe făraș... Până una-alta, vom analiza posibilitatea promovării tovarășei Leibovici Sidonia pe un post de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
analizat de psihiatrul american René Spitz) încă din perioada alăptării, încrederea poate chiar să nu existe. Pentru Erik H. Erikson, primul stadiu al dezvoltării copilului (cu aproximație primul an de viață) corespunde exact stadiului încrederii de fond, basic trust. Cercetări ulterioare au demonstrat că mama (sau altă persoană ce o înlocuiește) constituie întocmai baza încrederii ce permite copilului explorarea tuturor celorlalte aspecte și situații ale lumii înconjurătoare. Nu sunt necesari un frate și cinci surori mai mici, ca în situația mea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
anul 1978 lucrurile încă stăteau astfel, prietenii ruși au riscat mult. Ne-am fi putut aștepta ca Roma și episcopii germani să recunoască această carte ca pe un serviciu adus cauzei lui Dumnezeu și să o accepte ca pe o ulterioră clarificare a atitudinii constructive pe care mi-am asumat-o față de dogmele cristologice, atitudine care a condus și la această carte. Însă acei oameni ai lui Dumnezeu nu erau interesați, cum este evident din documente, de "răspunsul la problema lui
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fiind un termen umbrelă ce poate include, pe un continuum, aranjamente care presupun de la simplul schimb de informații până la vizite frecvente între familia adoptivă și familia biologică 24. De altfel adopția deschisă nu este o garanție pentru o relație continuă ulterioară între membrii triadei, ci mai degrabă trebuie văzută ca un proces de lungă durată ce poate cunoaște în timp diferite transformări pentru care toți cei implicați trebuie pregătiți 25. Al doilea război mondial a provocat schimbări importante în practica adopției
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
care au adoptat copii cu dizabilități. Factori care prezic adaptarea: nivelul funcțional al copilului, depresia mamei în momentul plasării copilului, statusul marital, vârsta mamei, nivelul de educație a mamei, venitul familiei, etnia mamei, vârsta copilului Variabile care definesc adaptarea: depresia ulterioară a mamei, bunăstarea subiectivă a copilului, dizarmonia familială, lipsa satisfacției personale, sentimentul de a fi copleșit de probleme, acordul familial, satisfacția familiei 123 de familii adoptive chestionare standardizate: Inventarul de depresie Beck, Chestionarul de resurse și stres, Chestionar de măsurare
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
77% dintre părinți au declarat că, copiii adoptați au prezentat manifestări comportamentale și emoționale îngrijorătoare. Ancheta pe baza de chestionar, Tan, Tony Xing, 2006 și-au propus să examineze influența neglijării în copilăria mică asupra dezvoltării competențelor sociale în perioadele ulterioare 115 fete din China, adoptate de 110 familii americane, împărțite în două grupuri: un grup de control, format din 84 de fete și un grup format din 31 de fete cu istoric de neglijare. părinții adoptatori au completat 2 chestionare
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
copil și iubirea față de copii". Referitor la relația cu părinții, Simon și Altstein 206 semnalau că, în perioada adolescenței, copiii adoptați au prezentat o relație mai rece cu părinții adoptatori, decât copiii biologici, relație care însă a cunoscut o îmbunătățire ulterioară, astfel că, peste 80% dintre copiii adoptați și copiii biologici au raportat o relație apropiată, respectiv foarte apropiată în raport cu părinții. De altfel și relația dintre frați a cunoscut o îmbunătățire după perioada adolescenței. Majoritatea copiilor adoptați transrasial (90%) nu au
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
timp Etapa III: majoritatea părinților sunt satisfăcuți de adopție și ar recomanda-o și altora în perioada de adolescență, copiii adoptați au prezentat o relație mai rece cu părinții adoptatori, decât copiii biologici, relație care însă a cunoscut o îmbunătățire ulterioară majoritatea copiilor adoptați transrasial nu au semnalat diferențieri făcute între ei și copiii biologici din cauza apartenenței rasiale. 38% dintre copiii adoptați declarau că au făcut sau urmează să facă demersuri pentru a-și găsi familiile biologice, iar 25% au și
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
al asistenței sociale din dorința de a înțelege mai bine procesul adaptativ al actorilor implicați în adopție. 3.1 Teoria rolului social Teoria rolului social, al cărei inițiator este David Kirk, poate fi considerată o piatră de temelie pentru dezvoltarea ulterioară a teoriilor moderne în domeniul adopției copiilor. Rezultatul unei intense munci de teren, desfășurată pe o perioadă de timp de aproximativ 10 ani, teoria a fost considerată de mulți specialiști ca fiind prima încercare sistematică de a explica adaptarea la
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
separarea celor doi factori, ereditatea și mediul, ca factori determinanți ai dezvoltării 266; pe de altă parte, teoria biologică a dezvoltării a fost preluată și utilizată de numeroși specialiști în domeniul adopției copiilor, pentru a explica influența eredității asupra dezvoltării ulterioare a copiilor adoptați și posibilele riscuri ereditare pe care aceștia le pot dobândi. Principala asumpție a acestei teorii este aceea potrivit căreia, dezvoltarea și adaptarea individului sunt, în mod esențial, determinate de moștenirea genetică. Înfățișarea fizică este determinată genetic, la
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
geneticii în aproape toate ariile psihologice. De exemplu, cercetările genetice, au demonstrat, în mod consistent, influența eredității asupra dezvoltării personalității și mai ales a temperamentului 270, asupra abilităților cognitive 271, asupra declanșării și manifestării unor tulburări psihopatologice 272, asupra declanșării ulterioare a unor comportamente antisociale 273 și a abuzului de substanțe 274. Surprinzătoare au fost influențele genetice asupra randamentului școlar, al stimei de sine, al intereselor și al atitudinilor 275. Cu toate că rezultatele studiilor susțin influența eredității asupra diferitelor dimensiuni ale dezvoltării
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
adopția ca proces pozitiv, atunci când cuplul a eșuat în încercarea de a avea un copil biologic chiar și prin metode de procreare artificială. Prin urmare sunt valorizate relațiile biologice, de sânge în interiorul familiei și importanța background-ului genetic în dezvoltarea ulterioară a copilului, în special din punct de vedere social. Același aspect reiese și din percepția insatisfacției copiilor adoptați în relația cu familia adoptivă, deși modul de manifestare a parentalității adoptive este perceput ca fiind similar modului de manifestare a parentalității
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Cum reușesc unele DGASPC-uri să stimuleze adopțiile din rândul copiilor "cu nevoi speciale", în timp ce altele nu? sunt câteva întrebări la care, analiza documentelor sociale nu a fost suficientă pentru a oferi un răspuns, dar pot constitui întrebări pentru cercetările ulterioare. Din acest demers practicienii trebuie să rețină că, în condițiile în care, doresc extinderea și cuprinderea în ecuația adopției a copiilor "cu nevoi speciale", este necesar să-și construiască strategii de recrutare adecvate motivației și particularităților specifice adoptatorilor care acceptă
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]