13,247 matches
-
uzul comun e consfințită în română de apariția unei forme de plural (neacceptate de DOOM): "au în cap numai demagogii și populisme" (intenzzia.16.forumer.com); "asta să explice cetățenilor, nu să vină cu populisme!" (infoportal, 25.10.2007); "iar umblă cu populisme, ca de obicei" (romanialibera.ro); "să nu mai bagi populisme de astea" (forum.softpedia.com). Pe lîngă construcțiile colocviale deja citate (a veni cu..., a umbla cu..., a băga populisme), se constată recursul frecvent la combinarea cu verbul
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
explice cetățenilor, nu să vină cu populisme!" (infoportal, 25.10.2007); "iar umblă cu populisme, ca de obicei" (romanialibera.ro); "să nu mai bagi populisme de astea" (forum.softpedia.com). Pe lîngă construcțiile colocviale deja citate (a veni cu..., a umbla cu..., a băga populisme), se constată recursul frecvent la combinarea cu verbul a face, care intră ușor în alcătuirea unor locuțiuni sau expresii, ca mijloc simplu, universal, lipsit de nuanțe, de a desemna o acțiune. Se vorbește, așadar, despre a
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
începe să împungă cu scheletul ei pielea imaginilor și poezia cade în alegorismul tipic". Ca și: " Norii de abstracțiuni și alegorii medievale se dau în lături și sublimul naturii cade sub ochi". Ca și: "Romanticul, în fond, nu iubește să umble, ci să stea. El nu scrie o lirică ambulatorie (cum ne-ar lăsa să credem motivele plimbării, ale ascensiunii etc.), ci una staționară". Ca și: De firul subțire al relatării atîrnă, ca niște ghiulele de tun, digresiunile istorice". Unele comparații
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
se orna cu cîteva nume de scriitori a căror valoare a fost nu o dată exagerată inclusiv din pricini de megalomanie oficială. Pour la bonne bouche, să mai dăm cîteva citate: "...să revin la Nichita; am citit la acest poet - îi umblau amețite și verbele - care ajunsese să scrie orice și oricum (și cu toate acestea curgeau fluvii de laudă spre El, iar El le primea ca o Sahară nesătulă, transfigurat de baia asta de lingușiri totale), versuri ca: " Viața s-a
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
ci sensul traseelor vorbea. Mi se părea că se narează despre o lume, un stil, despre o personalitate pe care am început să o descopăr, treptat, plecînd de la ce și cum se vede. Cînd am sosit cu ea acasă, am umblat cărînd-o de colo-colo, ca să-i găsesc locul cuvenit. Era grea. La propriu și la figurat. Ceva important din istoria teatrului românesc era în brațele mele. Cînd l-am cunoscut pe Paul Bortnovschi, nu am vorbit deloc despre teatru. Am făcut
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
le livrează în deplinătatea semanticii lor originare. Prin atitudinea-i discretă, altruistă și responsabilă, sunetul întărește cuvîntul, sporindu-i sensurile și semnificațiile ori congestionîndu-l în așa măsură încît să poată atrage atenția și chiar să monopolizeze interesul, pentru ca apoi să umble liber, nestingherit de propriul reazem sonor. în oratoriul Ecouri pentru solist, cor de femei, bandă magnetică și orchestră, Remus Georgescu cedează identificarea evenimentelor sonore din perspectiva unei consecuții liniare, ireversibile și ineluctabile unei perceperi a discursului muzical într-un mod
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
o întorsătură de frază pe care, trecându-i vremea, nu mai știi de unde s-o iei: "Casa ce nu troncănește pustie se socotește (Adică casa fără muiere, pustie se socotește, pentru că, din vechime, femeile purtau conduri în picere și cînd umblau troncăneau". Ultimul rînd de pilde, spre povățuire, include ziceri mai metaforice, apropiate, în elanul lor civilizator de început, de literatură. Unele dintre ele, nu puține, au o largă circulație folclorică, fiindu-ne bine cunoascute (de pildă, la pomul lăudat să
Cuvinte din bătrâni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9172_a_10497]
-
paisprezece. Pentru mai multă siguranță, am mai urlat o dată, însă acum tare de tot: - O urgență! Un caz de urgență! Atunci, și-a făcut apariția, în sfârșit, bătrânul domn Hobmeier. Cu o lupă în mână. De când se lăsase de fumat, umbla tot timpul cu o lupă în mână. M-am aruncat în brațele lui. - Domnule Hobmeier, am strigat eu, domnule Hobmeier, o urgență! Toate tranzacțiile și conversațiile din magazin au amuțit. Toți se uitau la mine și la urgența mea. - A
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
lucru, ascult muzică sau schimb un disc... Trebuie să rup puțin ritmul elaborării, tocmai pentru a-l amplifica. Am un ritual banal, de om care caută să-și reîncarce bateriile, făcînd diversiuni minime. De obicei, e bine să nu se umble pe hîrtiile mele, care, într-o anumită dezordine, stabilesc totuși o ordine a redactării, mai cu seamă pentru eseuri, pentru că acolo există o anumită ordine a fișelor. Dar eu nu cred că trebuie să depindem foarte mult de un anumit
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
din nou, din memorie, - și dacă greșim ceva, să fim iertați. ..." Am luat ocara și torcând ușure, Am pus-o când să-mbie, când să-njure..." ș.a.m.d. Arghezi e buncu uitucii. Inversăm drumul acelei ure, făcând-o să umble după...mure... în voia ei, pentru că nicicând nu știm unde poate să ajungă. * Dar să lăsăm Constituția pe seama juriștilor, lipsiți de imaginațiune, buni doar de preciziunile necesare ale dreptului. Restul să-l așezăm în raftul literaturii, al marii literaturi. La
Fatali României... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9311_a_10636]
-
de cleștii racilor/ Fără să se sperie de zvîcnetul peștilor/ ș...ț Așa trece cum trecuse racul meu visător/ peste jăratec/ Iar eu mă întreb cît mai pot să visez/ Că țin în brațe o femeie tînără/ Că zbor că umblu pe apă că țin în palme un bulgăre de jar" (Celălalt rac, p. 43). La antipodul spiritului religios, ultimul ciclu, cel al Didascaliilor, propune ipostaza eului social. Retragerea din scenă a poetului-actor e acum anticipată, numai sufleurul menținând aparențele vieții
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
jos de scărița arătată înainte, aruncându-se lejer în căușul aparatului, în dreapta celui în care urma să se așeze pilotul... Vol, îi zise în gând ea, scurtând numele aceluia ce avea să ducă poșta aeriană la București. Pilotul controlă aparatele. Umblă pe la ele. Puse contactul, și întrebă dacă mai zburase... Ea negă cu vioiciune. Ca și cum ar fi aprobat. Reieși că, în orice caz, nu mai zburase cu un asemenea avion. Dar că era mândră, emoționată și recunoscătoare că o luase. Pilotul
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
tanti Zoe, draga de ea. A doua soră. Prima soră în ordinea nașterii. A treia era Elvira, nașa Elvirei, sora mea. Tanti Zoe, după moartea soțului ei, a trăit ca o sfântă. N-a scos doliul până la moartea ei. A umblat în negru. Drumurile ei erau la biserică, unde se întâlnea cu prietenele ei, tot așa femei distinse și credincioase. Și mi-aduc aminte cum veneau duminică de la biserică, în trăsură - așa era pe vremea aceea - își aducea prietenele acasă și
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
fi putut face cu tatăl meu și nici chiar cu mama mea, care era fiică de preot. Voi reveni, după aceea la bunicul dinspre mamă, pe care l-am iubit, iarăși, foarte mult. Tata era un voltairian "a outrance", a umblat până la sfârșitul vieții, era bătrân de tot, se ducea în parc, la Herăstrău, stătea pe bancă și-și lua pe Rousseau, Les reveries d'un promeneur solitaire, în buzunar. (Râde) Nu se dezicea. El rămânea cu iluminiștii. T. S. - Era
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
rostite până la sațietate în public) și pentru uzura morală, venită ca o consecință necruțătoare în urma oficializării oricărui scriitor. De vină e și supralicitarea romanului Desculț (1948, amplificat în edițiile ulterioare), tradus și difuzat la comandă, despre care se spunea că umblă prin lume în sandale de aur, un roman care nu și-a meritat faima universală, transformată într-o falsă legendă, dăunătoare pentru autor când mistificarea a devenit evidentă. Dar din așa-zisul ciclu memorialistic al lui Darie, delegatul autorului în
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
am avut în 1958, în vacanța de vară, cînd, student la Medicină, între anul III și anul IV, am fost pentru prima oară, după refugiu, în Basarabia, în Fundurii Vechi, sat în care se născuse taică-meu. Era fabulos! Toți umblau îmbibați de smahoncă, un fel de rachiu tare, bestial, vînăt, fabricat din sfeclă. Verișoarele mele pieptoase și curoase mîncau prune, delicat, din farfurie, cu furculița, și se hlizeau erotic. Apoi se luau de talie și, pășind mărunțel, cîntau melodii înflăcărate
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
m-am dus la fix, fiindcă la Spitalul Rural Mixt din Dolhasca lucra o fostă colegă de grupă, de care mă lega o prietenie destul de înfierbîntată pe parcurs, de prin anul II, ea stînd în gazdă la un preot (dînsa umbla goală pușcă sub un capoțel verde, lucios, scurt și picta trandafiri cu o pensulă muiată lasciv în acuarelele diluate; devoram împreună conserve iugoslave și felii de parizer, beam vinuri roșii; îmi divulga zburdălniciile maică-sii, viitoarea mea soacră; se lăuda
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
trecea la cîțiva metri, cumva singur (în sensul că nu mă mai pisa maică-mea și taică-meu), împrejmuit sufletește de garduri cu leațuri fine, ademenitoare întru pipăit noduri și fibre tari, îmbujorat de răsuflarea lacomă a fîntînilor adînci, absorbante, umblînd nonstop și liric prin cămeruța mea cam pustie ziua, cu asupra de măsură de amoroasă noaptea, da, am reînceput să scriu în neștire. Versurile deveniseră proaspete, șiroiau de pofte, le simțeam ale mele, parcă aș fi ținut în brațe o
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Dumnezeu s-a făcut om și a pătimit pentru mîntuirea păcatelor tuturor i se pare musulmanului o aberație fără margini. Cum poți spune că Dumnezeu, parcă neavînd altceva mai bun de făcut, a intrat în pielea unui om și a umblat o vreme pe pămînt, într-un impuls de dragoste care a culminat cu încuviințarea masochistă de a se lăsa biciuit și răstignit? Ce fel de oameni pot fi aceea care pot înghiți asemenea gogoși doctrinare, dîn-du-le numele de minuni și
Lumi paralele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9381_a_10706]
-
incen--diu-lui. Plutea în aer, în roiuri dese de fulgi ca de zăpadă, dar se oprea în pragul caselor. O cenușă care se oprea în prag ar fi trebuit să dea de bănuit. Cine a mai văzut o simplă cenușă să umble cu astfel de viclenii și pru--dențe, de manevre, de calcule? Pe când ginandrele... Erau în stare de orice ca să ne țină închiși în casele noastre. Planul era subtil. Iar noi, orbi. Orbi erau ochii pe care se depunea în straturi groase
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
acest anotimp pentru că este multă culoare în jurul meu, este cald și pot merge la mare. O VIAȚĂ NOUĂ Crăiasa Primăvara, cu penelul ei vrăjit a pictat copacii, florile, câmpul. Cu bagheta fermecată a făcut albinele să zboare și gâzele să umble. Din depărtări se aude tânguirea ostenită a cocorilor. Se vor odihni și apoi vor începe să-și facă cuibul. Vor cloci ouțele mici și vor scoate puișori. Iarba a prins colț fraged și nou. Livezile s-au împodobit cu flori
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
nu exiști? Ce am să fac, toată viața, dacă tu nu exiști? Am să aștept? Poate... Am să fac un compromis? Problema este, abia acum înțeleg, cât de repede suntem dispuși să facem compromisuri. Desigur voi continua să respir, să umblu, să-mi fac datoria... să te aștept. Da, asta voi face. În rest, vreme trece, vreme vine. 1983 Treapta a XIV-a Iartă-mă! Iartă-mi cuvintele grăbite, privirile reci, respirația obosită. Nu sunt ale mele! Sunt ale neodihnei care
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
grădină pe care-i purta, însă totul la ea era atât de natural și fermecător, încât ar fi fost același lucru să fi purtat un sac de pânză, mie tot mi s-ar fi părut întocmai minunat... o și vedeam umblând liberă prin livadă, sau pe câmp, ocupându-se de plante și de vietățile naturii... chiar familiaritatea și neformalismul apariției ei mi-au confirmat că era o adevărată zeiță a naturii, o apariție deghizată în ținută modestă, pentru a merge nestingherită
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
sub stăpânirea turcilor, avea învoieli de pace cu Lehia. După aceea însă, când Moldova a început să plătească haraci turcilor, leșii nici nu s-au gândit măcar să o silească să treacă sub ascultarea lor, cu toate că unii crai ai lor au umblat în câteva rânduri ca s-o aducă la slobozenia ei de odinioară. A doua republică, dar mai mică, din Moldova este Vrancea, din ținutul Putnei, la hotarul Valahiei, înconjurat din toate părțile de munții cei mai sălbatici. Aici sunt douăsprezece
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
manifestă simultan: vechilii, reprezentanții care luptaseră în procesul pentru apărarea Vrancei, ridică pretenția pentru avantaje personale sub formă de donații din averea devălmașă a Vrancei către persoane ca posesiuni individuale (30 lei munte „se lasă” „pentru ostenelile sfinției sale părintelui Șerban, umblând pentru noi, pentru giudecate moșiei a toată Vrancea” în Năruja; satului Spinești i se lasă 30 lei „pentru moș Toder Țârde, umblând și el pentru giudecăți”, satului Negrilești, alți 12 lei „pentru ostenelile lui Taftă, ce și el au fost
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]