2,785 matches
-
de represiune, ca „târfe” sau „curve”. Bărbaților, la rândul lor, li se inculca ideea că soțiile îi vor părăsi sau înșela, iar copiii le vor ajunge „orfani” sau „vagabonzi”. Anchetatorii pedalau în mod aparte pe această amenințare care deviriliza victimele, umilindu-i pe bărbați și proiectându-i în ipostaza unor încornorați. Iată o secvență amplă despre discursul unui astfel de anchetator: Închipuiește-ți, amice, vei lua pentru eroismul ăsta prostesc cu care ați vrut să vă acoperiți cam 10-15 anișori și să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sunt amenințați că, o dată puși în libertate, vor fi accidentați de mașini ale Securității. Un registru aparte în amenințările anchetatorilor a fost acela scatologic, victimele fiind proiectate ca deșeuri, rebuturi și avortoni ai societății. Prin prisma acestei proiecții, anchetații erau umiliți și batjocoriți, astfel încât să-și piardă respectul de sine. „Mai bine se pișa mă-ta decât să te facă pe tine! Mă, lepădătura societății!” (Arsene, 1997, p. 170) sau „fac pe tine și nu știe nimeni!” (Oprea și Olaru, 2002
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fost temeinice și legale și, respectiv, că a „expirat termenul legal”. Aceste disfuncții ni se par dezonorante pentru instituțiile statului de drept, ca și faptul că unii dintre cei care au sfidat adevărul și au încălcat legile țării, ne-au umilit și terorizat după bunul lor plac ne sfidează în continuare. Martie 2004 Ce mai este Meditația Transcendentală? (Genoveva Pogorilovschi) Ceva despre care aș prefera să comentez cu melancolie peste vreo treizeci de ani. Dar, cum nu sunt sigură că Dumnezeu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și pactul tăcerii din jurul meu. Perioada de detenție a fost grea, foarte grea, dar perioada postdetenție a fost mult mai grea. Să fii liber, să trăiești între oameni și totuși să fii singur, să fii ocolit, să fii marginalizat și umilit la tot pasul, să nu ai nici un drept, să nu te poți bucura de viață este prea mult. Încercam să duc o viață normală, să muncesc, să citesc, să învăț, să ascult muzică, să merg la teatru, la operă, la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nimic despre tine, aș putea comenta cam așa: ia te uită cine vorbește despre comunism, unul care i-a întors spatele! D.G. a fost însă anchetat și arestat în decembrie 1983 pentru 40 de zile, chiar trimis spre a fi umilit în închisoarea din Mândrești, satul său natal. Despre o anumită „trăire” tocmai a vorbit, fără a o numi direct. El este de părere că nu întotdeauna propozițiile reușesc să exprime dimensiunile unor emoții, structura prelucrării acestora și argumentele sale fiind
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
publicare a unui nou roman. An de an, ingratitudinea plată a autorităților - îi este refuzată angajarea la stat până și ca invalid de război -, precum și inaptitudinea sa funciară de a face din scris o ocupație lucrativă îi vor măcina și umili orgoliul, împingându-l către dispoziția sumbră din care s-a ivit George Demetru Ladima: „Ce să fac? Dacă mă ocup de studiile filosofice, mor de foame, dacă fac gazetărie nu pot s-o fac la altă gazetă decât a mea
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
era condus de Artemon Matveev. Cercurile din preajma Curții l-au întâmpinat cu dușmănie. Zvonurile, lansate și întreținute cu insistență de răuvoitori, făcuseră din el un ambasador abuziv și necinstit; la Nercinsk i s-a făcut o primire înjositoare, va fi umilit, percheziționat („au început să-l caute și pe sol prin buzunare, în carâmbul ciubotelor, în pantaloni și în sân, peste tot...”), i se vor citi și înregistra hârtiile și i se vor sechestra lucrurile. M. va reuși să-și refacă
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
citit la Europa Liberă în lunile aprilie și mai 1989 și tipărit în 1996. Cartea urmărește, în peste patruzeci de episoade, modul cum mizeria, deopotrivă materială și morală, pusese stăpânire pe o Românie devenită temnița unui popor. Terorizați de spaimă, umiliți la tot pasul de „băieții cu ochi albaștri”, îngroziți de amenințătoarea umbră a „Piticului”, oamenii nu mai luptă în nici un fel, preferând, din lașitate sau resemnare, să se supună unei cumplite „sărbători continue”. Se configurează astfel imaginea unei lumi obosite
NECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288394_a_289723]
-
poetic: „introspecția lucidă, aproape clinică, adevărată incizie pe epiderma sentimentului” (Nicolae Manolescu). Programatic, o atare pretenție se susține prin discreditarea „lumii de Dincolo” spre beneficiul realității fruste („Spun astăzi despre suferință: realitatea copleșește imaginația/ cum saloanele unui spital de rând/ umilesc Infernul” - Loc psihic I), precum și prin instrumentarea unor aluzii biografice care sapă tot mai adânc în galeriile conștiinței: „Nu-mi lipsește nici un organ// Augustin și Maria: la nașterea mea/ dragostea lor era o poveste de mult uitată/ colb colb// Între
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
lirica. Metaforă plurivalenta, umbră este duhul lucrurilor și al ființelor, „Scoasă-n afară, sângerează, / Ruptă de ele, dizolva, ucide”, sub stăpânirea ei „Trandafirii devin schelete triste, iar muzică / Putrezește lângă cenușă lor”. Umbră „crește singură, unde-i lumină / Și poate umili lumină”, „călătorește ușor și repede, măsura a timpului, dar și a curajului inutil, a speranței vane, a tristeții unui gând” (Poem în picioare), o oglindă a egolatriei distrugătoare (Narcis orb, încă o dată). În poezia 33. O umbră dinspre tata, metaforă
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
în fața cuiva, este mai bine să evit să revăd acea persoană, deoarece este din ce în ce mai rău de fiecare dată”. Dacă nu mă detașez rapid de situațiile în care încep să roșesc, voi fi în stare să fac cine știe ce și să mă umilesc grav în ochii celorlalți”. Comportamente Isabelle prezintă numeroase evitări situaționale: ea a ales o meserie pe care poate s-o exercite acasă, are puține activități sociale, nu este înscrisă la cluburi sau în asociații. Pe stradă, evită privirile; în magazine
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în timpul pauzelor acolo unde există în mod clar găști dominante și subordonate. Băieții mai slabi îi vor hărțui constant pe cei mai puternici, în ciuda faptului că, drept răspuns, ar putea să o încaseze, căci dacă ar accepta subordonarea, ar fi umiliți. Băieții mai puternici atrag atacurile din cauza superiorității lor în ciuda faptului că pot cu ușurință să le tranșeze. Jocul continuă astfel în acest punct de criză fără deznodământ, cu excepția cazurilor când puterea dominantă se hotărăște să termine jocul cu totul și
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
alături de vameși, gusta din acadelele mirenești, iubea copiii și plângea alături de păcătoși. Fără a face din canoane o literă moartă de lege, nici din iconomie o iresponsabilă obișnuință, duhovnicul de la Sâmbăta are acel tip de prezență care impune fără să umilească. Figura sa molcomă ne cheamă întrucât nu iscodește, ne luminează pentru că nu răscolește. Părintele Teofil personifică harul bucuriei (nulla dies sine laetitia). Senin, spontan și uneori ironic, părintele Teofil e un zoon gelastikon slujindu-și aproapele. Surâsul îi este de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Sfântului Siluan Atonitul, zelul mărturisitor al Părinților apostolici și toată precizia descrierilor antropologice evagriene compun portretul livresc și spiritual al autorului. Mărturia părintelui Emilianos este exigentă și, de aceea, rară și prețioasă. Se ascunde în cuvintele autorului acea limpezime care umilește sterpăciunea erudiției teologice de duzină. Cuvântările arhimandritului - „totdeauna plăcute și drese cu sare” (Coloseni 4, 6) - nu sunt prelegeri academice, iar dacă posedă o atât de rară fluență, e pentru că respectă ritmul firesc al conversației între două inimi. Încercat duhovnic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
era mai mare ca oricînd. Gabriel declara acum sus și tare că „ciuma“ - cum o numea el - bîntuia din porunca lui și că avea să bîntuie atîta cît o să vrea el. Marinarii, în marea lor majoritate niște ageamii nenorociți, se umileau, ba chiar se tîrau în fața lui și i se închinau ca unui zeu, cînd le poruncea el. Asemenea lucruri pot să pară de necrezut, dar, oricît ar fi de uimitoare, sînt adevărate. Iar istoria acestor fanatici ilustrează nu atît capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
financiar generos, dezvoltarea cuprinzătoare, În avalanșă, În campanie a culturii devenită o „problemă de Partid și de Stat”, având pecetea creației libere și Înfloritoare, diferită de viața culturală burgheză aflată „În cea mai deplină anarhie” și de arta „aservită, Înfeudată, umilită” din trecut, când Înflorea doar „cultura oamenilor de casă, a lacheilor, literatura osanalelor fascisto-monarhice”. Dar să citim argumentația autorului: „Nu e multă vreme de când Scânteia, organul Partidului Muncitoresc Român, apreciind stările de lucruri din câmpul creației literare, Înregistra un Început
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Însemnătate politică deosebită. El constituie o armă de preț În lupta pentru construirea socialismului. Burghezia a muncit stăruitor prin lacheii ei culturali să convingă massele muncitoare că trecutul nostru e rușinos, că În fața «culturii apusene», noi trebuie să Îngenunchiem smeriți, umiliți de sărăcia noastră culturală. (Ă). A așeza pe soclul care li se cuvine pe marii noștri poeți, oameni de știință sau artiști, Înseamnă a Întoarce Împotriva exploatatorilor arma manevrată de secole de ei, Înseamnă a Întări patriotismul socialist al masselor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
crearea unui tip puternic, un personaj - care să susțină Întreaga nuvelă. Ana Roșculeț se transformă. Devine un om nou. Ajutată de Comitetul de fabrică să-și găsească o locuință, izbutește să se despartă de bărbatul care o chinuia și o umilea, «bocsierul Tomiță». Învață carte, sprijinită de șefa de birou Ierulescu. Îi arată tinerei Aurica Muscan cum trebuie să lucreze la război. Ia cuvântul În mijlocul muncitorilor și vorbește despre o nouă atitudine față de muncă. E aleasă În sfârșit În delegația care
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
aprecieri, bazate pe supoziția că filosoful german ar fi elaborat „un model rigorist al moralității absolute”, se citează un fragment dintr-un cunoscut pasaj al Crp. Iată acest pasaj, în întregime: Dar ceea ce dăunează îngâmfării noastre, în propria noastră judecată, umilește. Aici legea morală umilește inevitabil pe fiecare om, când acesta compară cu ea tendința sensibilă a naturii lui. Reprezentarea a ceea ce, ca principiu determinant al voinței noastre, ne umilește în propria noastră conștiință, întrucât este pozitiv și principiu determinant, trezește
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
că filosoful german ar fi elaborat „un model rigorist al moralității absolute”, se citează un fragment dintr-un cunoscut pasaj al Crp. Iată acest pasaj, în întregime: Dar ceea ce dăunează îngâmfării noastre, în propria noastră judecată, umilește. Aici legea morală umilește inevitabil pe fiecare om, când acesta compară cu ea tendința sensibilă a naturii lui. Reprezentarea a ceea ce, ca principiu determinant al voinței noastre, ne umilește în propria noastră conștiință, întrucât este pozitiv și principiu determinant, trezește pentru sine respect. Deci
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în întregime: Dar ceea ce dăunează îngâmfării noastre, în propria noastră judecată, umilește. Aici legea morală umilește inevitabil pe fiecare om, când acesta compară cu ea tendința sensibilă a naturii lui. Reprezentarea a ceea ce, ca principiu determinant al voinței noastre, ne umilește în propria noastră conștiință, întrucât este pozitiv și principiu determinant, trezește pentru sine respect. Deci legea morală este și subiectiv un temei al respectului. Cum tot ce se întâlnește în iubirea de sine aparține înclinației, iar orice înclinație se bazează
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
universal și în aces sens a priori, de către ființele raționale pe care Kant le caracterizează drept scopuri in sine, drept persoane. Acțiunile oamenilor au valoare morală dacă și numai dacă ele sunt înfăptuite din respect pentru lege. Respectul pentru lege „umilește” și, în acelaș timp, „înalță”. Este sensul în care Kant apreciază influența pe care o exercită respectul față de lege asupra naturii sensibile a omului ca fiind în același timp negativă și pozitivă. Iată pentru ce caracterizarea „umilirii” naturii sensibile a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
satisfăcut de sine, fără a trăi chiar un sentiment de amară insatisfacție de sine, fiindcă este conștient de acele maxime care nu concordă cu legea morală din el”8. O observație convergentă cu alta, din Crp, observația că „legea morală umilește inevitabil pe fiecare om, când acesta compară cu ea tendința sensibilă a naturii lui”9. Pornind de la asemenea premise, se poate aprecia că filosoful din Königsberg a propus o concepție austeră, chiar eroică asupra vieții bune. Este îndeobște recunoscut că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
asasin-surpriză, falsifici personajele, ceea ce mă scoate cel mai tare din sărite, pentru că ele mă interesează în cel mai înalt grad (Chandler, 1977, p. 48). Or, pentru vârsta romanului polițist reprezentată de generația hard-boiled, excesul de artificialitate și obsesia de a umili cititorul nu reprezintă o prioritate. Școala britanică transformase traficul de cadavre într-o ocupație la fel de superficială precum jocul de cuvinte încrucișate. Pentru noua direcție, lucrurile sunt nu doar mai brutale, ci și mai lipsite de sofisticare: Hammett a scos crima
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un moment dat, fisurată. Dacă misterul nu poate fi dezlegat pe parcursul lecturii, fie și doar pe mici porțiuni, el riscă să rămână un corp străin, parte a unei farse cu gust sălciu. O minimă prudență te îndeamnă să nu-l umilești pe cititor, ci să-l stimulezi să intre în sfera de complicități și inevitabil amuzament stârnit de orice triumf al spiritului rațional asupra încifrării realității. Invocarea lui R. Austin Freeman drept posibil model pentru știința destrămării treptate a misterului nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]