1,469 matches
-
departe și -ntr-un paltin vechiu s-a frânt. 65 „Acolo fi-va altarul - zice falnicul monarc Ce se-nchină și se pleacă pe războinicul său arc. „Să trăiască Domnul Ștefan! - Mii de glasuri îi urează. Și poporul jos, pe vale, umilit îngenunchează! De la rubrica Informațiuni se puteau afla și alte vești: că „Bucovina”, organul român-german pe anii 1849și 1850, redactată la timpul său de fericiții mari bărbați ai românilor bucovineni Hurmuzachi, se află de vânzare. Ambele colecții sunt complete, legate și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
poate fi proprie desfășurării adunărilor noastre parlamentare de astăzi, tot cu sălile fără auditoriu. Sau, cum spunea ziarul Adevărul din 23 decembrie 2003, redând ecouri la premiile naționale pentru teatru, luând ca moto spusele regizorului Felix Alexa „Ne-am simțit umiliți și jigniți”, a cărui spectacol „Vis al unei nopți de vară” de la Teatrul Național din București s-a desfășurat în prezența doar a vreo 40 de spectatori - tot atâția cât numărul premianților care așteptau la coadă să-și ridice banii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Scurtul istoric al propagandei prin poezie (Cursul scurt!), de la finele culegerii sale: "Așa cum, pentru a fi stăpînit și slugărit în voie, țăranului i s-a luat pămîntul spre a nu mai avea nici un punct de sprijin și a-și pierde umilit și obligat să fure sentimentul onoarei, poporului, în întregul lui, i s-a răpit Scriitorul, prin compromiterea imaginii lui. Scriitorul nu ca scriitor, ci ca simbol al onoarei naționale". Rămîne să ne deparazităm de această nouă mitologie propovăduită aproape cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
noapte cu călăii lîngă mine și am făcut păcate grave datorită incapacității mele de a rezista. Ce ai făcut, părinte, chiar așa de grav? Las la o parte bătăile la tălpi și pe tot corpul dezbrăcat la pielea goală și umilit alături de ceilalți 60 de oameni din cameră. Pînă aici, n-a fost nimic. Eram și eu umilit ca și ceilalți. Dar iată că mie, Țurcanu mi-a imaginat o tortură specială: sub lovituri amarnice de ciomag, am fost pus să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
risipă de timp, ci săracii care nici nu-i cunoșteau, refugiații mai ales, le aprindeau lumânările și le spuneau câte o rugăciune, sperând să le lumineze și să le ușureze calea. A văzut și femei luate cu forța, bătute și umilite și violate în colțuri întunecate de bărbați nespălați și beți, fie români, fie rusnaci, care la Huși o duceau bine mersi, scutiți de front prin minunea pilelor, în timp ce taică-su era în mijlocul războiu- lui, să-i salveze. A simțit cum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
energie și entuziasm nu îi mai putea ascunde neputințele și boala. Centrul ora- șului îl alunga pe fostul său rege. Periferiile erau singurele care îl doreau, dar s-a ferit de ele, de frică să nu fie înghi- țit și umilit de niște guri imense, cariate și pline de coji de semințe. Periferiile cu luminile lor stinse și cu mirosul putred de ratare, unde niciun reflector nu strălucea și un chiot înso- țit de un scuipat erau aplauzele. În octombrie 1940
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
măcar e viață, Cristi, măcar respirăm. Iar dacă nu erau morți, atunci cu siguranță erau închiși. Și torturați, cel mai probabil. Nu mulți ieșeau întregi de după gratii, batjocoriți în ultimul hal, bătuți până nu mai puteau să meargă, înfometați și umiliți, mințile luând-o razna de atâta durere și chin, oameni odată sănătoși care nici nu mai știau cine sunt, din cauza loviturilor zilnice primite în cap, violuri, boli care te urmăreau toată viața, odată cu întuneri- cul permanent și nenorociții de șobolani
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
monștri” amabili și seducători de hârtie, negați și calomniați, mulți dintre ei, de „stăpânii zilei”. Răzbunarea, când are țeluri ideologice, cum a fost lupta noastră, fii de burghezi sau de țărani ai căror părinți și a căror clasă fuseseră grav umiliți și umilite, grav decimate de cârmuirea comunistă, poate deveni o armă de temut à la longue, dacă are În vedere, tocmai, categoria primă, a tinerilor, poeților și a celor „lipsiți de simțul realității” - Posibilul; cei care nu cred În justețea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și seducători de hârtie, negați și calomniați, mulți dintre ei, de „stăpânii zilei”. Răzbunarea, când are țeluri ideologice, cum a fost lupta noastră, fii de burghezi sau de țărani ai căror părinți și a căror clasă fuseseră grav umiliți și umilite, grav decimate de cârmuirea comunistă, poate deveni o armă de temut à la longue, dacă are În vedere, tocmai, categoria primă, a tinerilor, poeților și a celor „lipsiți de simțul realității” - Posibilul; cei care nu cred În justețea și tirania
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
va trebui să ne schimbăm structura statală În mod radical și profund reacționar față de tradiția și credințele noastre care ne-au format și clădit; că vor trebui „revizuite”, adică anulate și calomniate, valorile naționale ale culturii și istoriei, spoliat și umilit țăranul gospodar, Înfricoșat și arestat orășeanul, târâte În pușcării elitele culturale, bisericești, politice și financiare. Și, cu un cinism victorios, anunțată „o altă lume”, alte valori, o nouă „auroră” a societății umane și, vai, ocuparea unor poziții importante pe aproape
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un gram din vechea sa putere de invenție și eficacitate!... Tatăl meu fiind preot, preot greco-catolic, slujind acelei Biserici românești care s-a unit cu Roma și a luptat pentru Ardealul românesc și pentru demnitatea celor născuți pe aceste plaiuri, umiliți netrebnic secole la rând de puterea discreționară austro-maghiară, a fost scutit de război, de „primul război” al jumătății de secol, dar fiul lui născut În ’34 a fost prins În vâltoarea celui „de-al doilea”, așa-zisul „război ideologic”, care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Cum poate o petrecere să-i schimbe culoarea? - Auzit c-a fost multă lume. Făcu o pauză. Poate vărsat băutură? M-am întors încet cu fața la ea. - Ce crezi că le-am dat de băut? Colorant verde? Rosa mă privea fix, umilită. Urmă o pauză care păru nesfârșită. Am încercat să îndulcesc asprimea tonului cu un gest firesc. Fără să gândesc am ridicat cana Slurpee spre buze, apoi la fel de firesc m-am abținut. - Miss Dennis - afară, a fost tot ce-a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Théâtre Počme din Bruxelles), înțoliți din cap până în picioare în sutane roșii, călugărești, aruncându-și unul altuia „bila fierbinte” a confruntărilor religioase, despre care glăsuiau în patru limbi diferite. Discursuri de amenințare, voci de stentor, priviri injectate de furie, frunți umilite. Femeia cu părul alb, cea mai în vârstă dintre actrițe: o luterană aspră, fire dominatoare - îi deduc apartenența canonică după vehemența cuvintelor limbii germane (niște rechizitorii) pe care le aruncă asistenței scriitoricești, ușor zăpăcite. Mi-a fost greu să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în R.L. de sub conducerea mea, Paleologu și alții, să transformăm „succesul nostru individual”, literar, dar și cu o clară nuanță politică, psihologică, într-un succes al „celor învinși”, al „fostei elite” și al principiilor ei, elită culturală, științifică și politică umilită și decimată în închisorile lui Dej, părăsită de luminatul Occident. Elită care a creat miraculosul „spațiu” dintre războaie, spațiu de creație, valoare și stabilitate națională ce părea că ne salvează în sfârșit de un provincialism etern, de o blestemată incapacitate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
forma un mic grup creștin în Knesset, după modelul celui islamic. Nivelul de trai și de libertate a cultului nu le prea dă ghes să devină iordanieni, egipteni sau, la o adică, palestinieni. Și totuși, ei continuă să se simtă umiliți, marginalizați. În această țară condusă de foști militari, cine n-a efectuat stagiul militar (cu excepția obiectorilor de conștiință și a călugărilor) n-are brevet de apartenență. Israelianul model e un soldat. Spre deosebire de druzi, arabii n-au dreptul la serviciul militar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care nu și-l permit decât cei puternici, dar care-i poate costa scump pe cei slabi. În epoca de argint numită Al-Andalus, islamul din Granada putea zâmbi tuturor pentru că-și domina rivalii. Astăzi, simțindu-se depășit, nesigur, învins, aservit, umilit, el flutură șaria și revolverul, își "înăsprește poziția". Fie. Ține de rasismul elementar să vezi în orice musulman un violent și în orice palestinian un potențial terorist. Dar nu e niciun rasism în a constata că în secolul XX, cel
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la o pădure mare domnească unde a făcut o fântână în mijlocul unei poiene. Acolo se petrece drama de dragoste identică cu cea din Neculcea (O samă de cuvinte); Povestitorul un fel de sfânt balan cu barba rară. Povestește timid și umilit, ca cel mai mititel dintre toți." Cu suita de povestiri din Hanu-Ancuței, anul literar 1928 înregistra o operă de patrimoniu. Prozatorul era la apogeul realizatorilor lui: "Cea mai înaltă conștiință estetică a neamului în momentul de față și, desigur, alături de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de fier ale cismelor. La pod la Dumbrăvița: moartea unui țigan. Un vechil care are la câmp o nevastă pe care a bătut-o și a alungat-o după ce l-a înșelat, și care o primește după aceia supusă și umilită. Se poartă sălbatic cu dânsa. Ea e foarte frumoasă; i-i foarte supusă, dar e rea de muscă, după cum zice poporul, și în umilința și în iubirea ei cătră bărbatu-său, mărunt și slab, i s-aprinde în ochi dorința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
secetoase și despre negrele umbre ale holerei; se închină apoi liniștiți cu fața cătră răsărit în palidul soare de început de toamnă. Acest soare blând luminează frumoasa noastră țară pe care ei au ridicat-o ș-au mărit-o, ei, umiliții și obijduiții de totdeauna, ei, flămânzii și nedreptățiții, vrednicii și vitejii soldați cari au mers într-un marș fulgerător până la porțile Sofiei. Aceștia vor purta cu drept și cu vrednicie semnul bărbăției pe piept dar numai aceștia, căci foarte mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la o pădure mare domnească unde a făcut o fântână în mijlocul unei poene. Acolo se petrece drama de dragoste identică cu acea din Neculcea (O samă de cuvinte), Povestitorul un fel de sfânt balan cu barba rară. Povestește timid și umilit, ca cel mai mititel dintre toți. Întăiul amurg: al porumbeilor. Al doilea amurg: al corbilor. Cel întăiu ține de ziuă. Al doilea de noapte. Iorgu Doftoru, cretin care obișnuiește să se ducă la toate înmormântările "boierilor". Cineva îl pâcâlește c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sunt judecători; La popasul de un sfert de ceas pe care l-am făcut în Charlottemburg am găsit cărțile poștale ilustrate, cu fotografiile noastre luate în clipa plecării. Cățeii au botniți și legători și sunt, din astă pricină, triști și umiliți. Balconul istoric de la palatul imperial de unde a vorbit Kaiserul la declararea războiului și de unde s-a proclamat și republica. Pe aleea Victoriei, 32 de nișe de marmoră de Italia ridicate de Wilhelm în amintirea strămoșilor săi. La sfârșitul parcului, societatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acest punct de vedere nu e ținut în samă, consider rupt contractul de editură încheiat cu "Societatea pentru Răspândirea Științei și Culturei". Autorul lui Mitrea Cocor vreme de jumătate de veac s-a întristat alăturea de eroii săi de predilecție, umiliții și obijduiții vieții, până ce în sfârșit, iată, a putut ajunge să se bucure cu Mitrea Cocor și frații lui plugarii de viața nouă ce li s-a deschis. Autorul lui Mitrea Cocor e un vechi luptător pentru eliberarea umiliților și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
predilecție, umiliții și obijduiții vieții, până ce în sfârșit, iată, a putut ajunge să se bucure cu Mitrea Cocor și frații lui plugarii de viața nouă ce li s-a deschis. Autorul lui Mitrea Cocor e un vechi luptător pentru eliberarea umiliților și objduiților vieții; realizarea omului nou care e Mitrea Cocor nu se putea săvârși însă decât în împrejurările nouă de care vorbesc. Poporul însuși mi-a fost călăuz și colaborator. Pentru participarea mea într-o nobilă lucrare colectivă cu experiența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ale lumii vechi? Toate cresc și se impun ca o realitate covârșitoare. După vizitarea palatului cultural al uzinei de tractoare, întorcându-mă spre centrul orașului, am putut vedea destule colțuri încă purtând urmele distrugerii fasciste, căsuțe improvizate din dărâmături, gospodării umilite ale celor care încă n-au la dispoziție blocuri moderne. După ce m-am îmbarcat, la ora 6 pe parahod, orașul s-a dezvoltat dintr-o dată pe înălțimile lui ca o vedenie a viitorului. Rămășițele trecutului dispăreau subt măreția palatelor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și în ce măsură se îndeplinesc prognosticurile vremii acestei mări capricioase. Nu pot fi oare prevăzute aceste schimbări ce par adevărate salturi de tigru? Acum două zile am intrat pe Sütghiol, într-un cuter elegant cu aripi sprintene, la pescuit cel mai umilit și mai țigănos pește din aceste locuri. Pescuitul cu râmă sau bucățele de pește nu cere deosebită dibăcie. Amiralul M. îmi făcea cunoscut că nu cu multe zile în urmă a prins, în locul stâncos unde ancorasem, câțiva bibani mari de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]