22,953 matches
-
în urmă cu 4,6 miliarde de ani, când gazele și praful cosmic se roteau în jurul Soarelui, au început să se adune formând bucăți mari de rocă incandescentă care, atrase între ele de propria lor forță de gravitație s-au unit formând Pământul, o sferă de foc care în o sută de milioane de ani metalele dense, fierul, nichelul, etc., au coborît în centrul sferei formând nucleul incandescent al Pământului pe care l-a acoperit cu o crustă de 3000 Km
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
telepatie sau gănd încăt nu avem de ce să ne deplasăm, să mergem sau să fugim. Profesorul: Apoi, ce a urmat? Evelin: Omul a început să folosească măinile pentru vănat, agricultură, procurarea măncării și a adăpostului. Triburile nomade se opresc, se unesc și formează comunități mari, stabile, cu reguli de conviețuire. Lucrul care ne-a deranjat a fost momentul în care oamenii au fost făcuți sclavi. A fost foarte trist. Dar sclavia a durat căteva sute de ani în care unii dintre
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
nemurirea ta cu nemurirea morții?! Vezi, tu ai speranța să rămăi nemuritor, iar noi speranța că viața de pămăntean, cu tiparele ei, să fie poate căt mai lungă. Deci și pe tine și pe noi, acum, în această clipă, ne unește ceva supranatural: speranța! Să nu uiți asta niciodată, Evelin. Evelin: Speranța?! Inseamnă să-ți dorești ceva... Chiar am început să visez ca voi?! Aurora: ~sta-i începutul. Să visezi cu ochii deschiși este cea mai frumoasă clipă omenească. Este ca
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
emite teorii care au devenit în timp legi. Mai întăi Kepler stabilește că orbita unei planete nu-i rotundă ci eliptică și că viteza de rotație este mai mare în funcție de apropierea de Soare. Evelin: Domnule Kepler, teoriile dumneavoastră au fost unite, prima și a doua lege, publicate în 1609! Profesorul: Cu legile domnului Kepler s-a putut definitiva legea gravitației, și le-a folosit pentru a calcula masa planetelor. Evelin: De 200 de ani legile sunt folosite pentru a se calcula
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și îi insuflă verbul poetic. Voltaire afirma: "Creezi când îți comandă entuziasmul, trebuie să primești inspirația, niciodată să nu o cauți." Misteriosul dicteu determină uimire și o încântare indefinisabile. În poezia Spiritul lui Dumnezeu, Alphonse de Lamartine afirmă că inspirația unește imanentul cu transcendentul și ea acționează în poet ca un instrument muzical care așteaptă să fie atinsă de degetele "cerești": "Nu eu sunt cel care gândește. ideile sunt cele care mă gândesc pe mine." Shelley scria: Atunci când creează, mintea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
anulând haosul; platonicianul kalonka gathon unirea Frumosului cu Binele văzute în proiecție universală, concept care va constitui cultura matricială a Europei; Binele, înțeles ca ordinea universală cea dreaptă, constituia suprema valoare, astfel încât, cultura elenă trebuie receptată în termeni de etică unită cu frumosul, baza și năzuința întregii ei gândiri și înfăptuiri. "Cunoaște-te pe tine și vei cunoaște pe zei" exprimă conștiința unității cosmice, cer-pământ. Pe de altă parte, amintim expresia cosmicității în artă: secțiunea divină sau proporțiile de aur, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
armoniei materiale în arhitectură, sculptură, ceramică. Prin această formulă, frumosul a devenit sublima înfăptuire, neîntrecută ulterior, a grecilor antici. Frumosul devine logosul ideal al formelor, al finitudinii materiale, condiția ontologică în lumea umană. Coloanele grecești suișul lor constituie arhitectura spirituală unind lumea zeilor cu lumea omului. * Odată inițiată nașterea cosmosului din chaos, cele două stări rămân concomitente, existând un schimb continuu în dublu sens: chaosul devine ordine, sinteză armonioasă, ordinea se dizolvă și redevine chaos. Arta este organizarea unui chaos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de legendă. Căci în viziunea populară integrarea cosmică este posibilă sub semnul miticului. Numai în mit este cu putință comuniunea cu lumea, numai așa lucrurile dobândesc același limbaj spiritual, numai așa păstorul poate vorbi cu oaia năzdrăvană și se poate uni cu "mireasa" lumii. Viziunea din Miorița cuprinde planuri multiple: macrocosmosul și microcosmosul, realul și legendarul. Măreția unică a acestei creații privind concepția asupra morții, reiese perfect în evidență, de pildă, alături de Cântecul nocturn al unui păstor nomad din Asia, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al unei lumi absurde tensiuni extreme ale unei gândiri generând bucuria zborului ultim in apex intellectu. Melancolia este stare poetică, iar orice stare poetică este o încântare a sufletului și a spiritului. Aceasta pentru că este o meditație asupra valorii existenței, unită cu nostalgia unui alte formule de viață, așa cum apare expresiv în Melancolie. Poezia Strigoii, deși pune în temă moartea, biruitoare până la urmă, cosmicitatea viziunii, forța intelectivă a acestei viziuni: învingerea morții de către sublimitatea iubirii de dincolo, din postviață totul ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de aici, cât și cea din spațiul morții, înțeleasă ca șansă a eternității alături de Unul. Volume precum Grădinarul dragostei, Fugitiva, Lebăda, Coșul cu fructe sunt catehisme ale exaltării vieții, iar Jertfa lirică o laudă a morții unică în literatura universală. Unind viața cu moartea într-un monism al bucuriei, Tagore contracarează ideea indiană pesimistă a lumii ca aparență creată de Brahma împreună cu Maya, iluzia: Dacă nemurirea nu ar fi cucerită în inima adâncă a morții, ... Atunci de ce ar mai fi aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
creatoare cosmică a omului. Prin geniu, arta este a doua creație a lumii, afirmă Kant și Eminescu. Îngerii însăși se uimesc de operele noastre de artă, scrie Rainer Maria Rilke. Cât de utopică este ideea, potrivit căreia, de s-ar uni întru poezie inima și intelectul "eroice" ale milioanelor de oameni, acel cor universal nu ar putea produce o schimbare radicală a vieții ? Viața filozofică, viața poetică La grecii antici filozofia nu constituia doar o formă de activitate a minții, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ea este irepetabilă și astfel, intransmisibilă, incomunicabilă în adevărul ei originar. Așa fiind, aceste multiple unicități sunt chemate să instituie un nou prim moment al Creației. Momentul inspirației este o stare-limită a spiritului, constând din deschidere absolută și înțelegere nemijlocită, unite cu enstatica ascultării unei insuflări, care se aude cu cea mai mare claritate și puritate de ton, neștiind de unde vine, dar despre care ai sentimentul că tu erai cel căutat, cel chemat să dai o nouă față lucrurilor, o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
radicalei libertății spirituale, a transposibilului această extremă a tensiunii metafizice a dorului. Revelația trans-posibilului nu a fost un hazard. A fost în logica metafizică a dorului românesc. Nu hazardul, ci necesitatea unei logici a ecourilor a creat curcubeul care a unit balada genialului păstor vrâncean cu Luceafărul din Țara de Sus. Și ce rol magic al corespunderilor va fi avut în această armonizare, la mare distanță în timp, muntele sfânt Peon Ceahlăul așezat median între cele două stări cerești ? Noi, pozitiviștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
unei zeițe, care se răzbună pentru faptul că i-a fost respinsă dragostea și, mai presus de toate, viziunea prieteniei care înfruntă destinul fatal al omului trecând peste pragul morții, de unde Enkidu vorbește cu Ghilgamesh, despre oroarea lumii de dincolo. Unind astfel, pe de o parte, eroarea umană și moartea ca destin ineluctabil, cu răutatea cerului, cu intervenția nefastă a șarpelui, iar pe de altă parte, sacralitatea prieteniei și catharsisul cântului epopeea sumero-babiloniană dezvoltă parametrii esențiali ai răspunsului omului de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
moarte conștientă de sine, așa cum afirmă în finalul poemului În albastru adorabil, referindu-se la cumplitele suferințe îndurate prin ce nedrept destin ? de Oedip: "A trăi este o moarte, iar moartea este ea însăși o viață". Pentru Schiller cultivarea frumosului unit cu eticul, kalokaghatia, este sensul poeziei vieții, iar pentru Novalis, cufundarea mistică în misterul infinit al nopții. Baudelaire consideră că sensul vieții este confundarea cu natura prin multiplele corespunderi ale senzațiilor culori, cânt, parfumuri, voci tainice. Poezia purifică o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lumină, acest nimb, această ceață strălucitoare, Această frumoasă energie creatoare a frumosului ? Este Bucuria, virtuoasă Doamnă, bucuria care nu a fost Niciodată dăruită decât inimilor pure în ora lor cel mai pură. Bucuria, Doamnă, acest spirit și această putere Care, unindu-ne cu natura, ne dă drept zestre Un nou pământ și un nou Cer. Bucuria este acea voce melodioasă, acea ceață strălucitoare Prin care noi suntem propriul nostru izvor de bucurie ! Orice melodie este ecoul acestei voci, Orice culoare este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu atât din pricina nopții de demult, petrecută dincolo de draperiile lui (în timp, devenise o amintire întrucâtva duioasă - fuseserăm împreună și am puține imagini cu noi patru împreună; doi copii și două femei care nu semănau deloc și pe care îi uneau atât de multe), cât din pricina întunericului greu din jurul lui, inexplicabil pentru cineva care iubea atât de mult lumina și aerul proaspăt, ca ea. S-a întâmplat pe undeva pe Marea Okhotsk. Cel mai mare clinician al timpurilor moderne, care înconjurase
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
eu. Eu am protestat anemic. M-am lăsat în voia ta. Iată-mă, brusc, devenit personaj. Posesorul unui destin. Tu te-ai căpătuit cu un dram de divinitate la comandă. Dumnezeul unei biografii. A mea. A ta. Unde s-au unit poveștile? Și când? Și cum? Vezi tu... până atunci, eu știam cum se termină capitolul meu. În virgule și detalii. În întâlniri cu fabuloasa Circe și rătăciri pe marea-mormânt. Numai că Oceanul nu m-a vrut. Nu. Nu m-a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
întinderi? Nu cotrobăiseră ei fiecare colțișor al pădurii, nu cunoșteau ei fiecare potecă, fiecare izvor? Nu-și crescuseră aici copiii, nepoții, nu-și lăsaseră aici înaintașii, nu era asta lumea lor? ...Și atunci au pornit lupii la luptă. Și-au unit forțele și au hotărît să treacă împreună prin marea încercare. Au ales fără ezitare: aveau să lupte pînă la capăt. Așa au înfruntat forța de nestăvilit a urșilor, agerimea rîșilor, istețimea vulpilor. Așa au băgat spaima, pentru totdeauna, în căprioare
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dacă n-ar fi fost adoptat de haită. Dar, între a salva un lup, cînd numărul celor din tagma lor se împuținase dramatic și orice exemplar sălbatic era un bun neprețuit, într-un moment în care lupii trebuiau să-și unească forțele și să recucerească poziția pe care au avut-o dintotdeauna și asumarea responsabilității de a accept un străin care avea să însemne o gură de hrănit, un copil de educat, un tînăr de îndrumat în plus, Arus a trebuit
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
așteptat. Și cum altfel decît așa, încercînd iar și iar, greșind, de multe ori, dar corectînd de fiecare dată, înveți atîtea cîte sînt de învățat în viață? Și cum altfel se clădește o prietenie adevărată? Pentru că, înainte de toate, asta îi unea pe Hana și pe Lupino: cea mai trainică prietenie care legase vreodată doi lupi. Așadar, degeaba încercau lupii tineri să-i capteze atenția Hanei, atîta vreme cît în comportamentul lor nu se schimba ceva în bine. Și, trebuie spus, invidia
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se topea de tot și, oricum, nu mai era mult pînă atunci. Sub strălucirea binefăcătoare a soarelui, omătul se risipea văzînd cu ochii; pîraie nenumărate, la început subțiri precum firul de iarbă, căpătau curaj pe măsură ce se întîlneau unele cu altele, unindu-și forțele; uite-așa, întreaga pădure era acoperită de zăpadă și de ape. Pe întuneric, Lupino avea să înainteze greu. Vroia să evite cît putea de mult contactul cu apa înghețată. Asta i-ar fi îngreunat călătoria, și avînd în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dintre voi! M-au așteptat la granița teritoriului nostru. Erau mulți. Îi cunoșteam pe toți. Pe unii îi înfruntasem în trecut, în luptă dreaptă, și-i învinsesem. Alții nu avuseseră curaj să încerce măcar să-mi țină piept. Dar acum se uniseră toți. Din trei haite diferite se adunaseră, nemernicii. Pentru o cauză dreaptă nu s-ar fi putut pune de acord. Dar, ca să mă înfrunte pe mine, să mă atace mișelește, fără să-mi lase demnitatea de a mă apăra, s-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mai sînt un copil, tată! Orice vei fi avînd de gînd să faci, trebuie să știu și să te ajut. Vreau la fel de mult ca și tine să o găsim. Și nu crezi că ar fi o greșeală să nu ne unim forțele pentru asta? Tînărul lup avea dreptate. Oricît de revigorat s-ar fi simțit, înțeleptul trebuia să recunoască adevărul: fără vedere, nu mai avea aceeași putere. Pe de altă parte, pe lîngă forță, Lupino vădea o maturitate a gîndului pe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
alta din cele trei mari unități naturale, la contactul cărora se află: Câmpia Moldovei, Podișul Sucevei și Podișul Central Moldovenesc. În partea de nord-vest se află extremitatea sud-estică a Dealului Mare Hârlău, iar la vest de o linie ce ar uni localitățile Dădești și Strunga, se desfășoară Șaua Ruginoasa-Strunga. Altitudinile medii cresc de la 170200 metri în zona Dădești-Balș la 200-250 metri în zona Giurgești - Coasta Măgurii, iar la nord de satul Giurgești înălțimea maximă depășește 320 metri. Cea mai mare parte
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]