1,675 matches
-
Amiciția se-ntemeiază pe stimă, prin urmare pe calități a sufletului. Amor pe calități a corpului. Pentru o persoană cu suflet frumos putem avea multă amiciție - amor nu. Sărutarea pe care regina Margareta de Scoția a dat-o învățatului însa urâtului Alain Chartier a fost numai o grimasă. [13] Nu esistă oameni mai nenduplecați și mai duri decât cei preocupați într-una de nefericirea lor. 1054 {EminescuOpXV 1055} [14] Spirite mari se nasc adesea prin nevoie. Țările cele mai neroditoare au
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de mult aș fi iubit o fată sau alta - mi-am dat seama, contrariat, că nu-mi mai aminteam deloc figura ei. Cum era posibil? Doar stătusem atâtea ore, zilnic, împreună... Așa că nici măcar nu-mi puteam cultiva, ca remediu pentru urât și plictiseală, imaginația erotică. Nu-mi rămâneau decât plimbările lungi, pe malul gârlelor pline de plăntuțe de orez, și cititul. De mai mulți ani citeam, mult și haotic, tot ce găseam. Tata-și făcuse o mică bibliotecă, de care era
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
spume murdare, bucăți delabrate de obiecte nerecognoscibile, oameni urâți și terni, care se plictisesc. Beckett, dacă vreți, dar un Beckett umed, mânjit, lipsit de măreția cenușii. Crescând larvar, întîi copil, apoi adolescent, în fine matur, omul e cuprins de același urât, pentru că urăște totul și totul e urât în jurul său. Este axa verticală, diacronică, a plictisului: plictisul existențial. Pe orizontală și încrucișîndu-se cu acesta, plictisul social, sincronizat la o întreagă populație și definind o epocă - Epoca Marelui Plictis - se întinde leneș
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
veselia tălâmbă de pe fața clovnului. Asemenea altor fantaști ai poeziei moderne, cu care nu îl compar valoric, ci doar taxinomic, precum Lautreamont sau (iarăși) Rimbaud, Gherguț pare uneori animat, sub glazura eroi-comică a versurilor, de o fioroasă nefericire, de un urât existențial ce se exprimă în coprolalie, necrofilie și alte perversități ale spiritului. Imagini dure, de o iluminată hidoșenie, răzbat uneori din carnavalul gherguțian: "scot limba mea prădalnică prin ceafă / copiii spun că-i dungă de girafă / scot limba mea zănatică
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și, din spate, să-i acopere ochii cu palmele. Savurând surpriza, avea s-o întrebe: Ghici, cine-i? încântat apoi de bucuria revederii. Dar câinele se îneca lătrând furios, mușcând în gol. - Cuțu-cuțu, fii cuminte! Eu sunt de-al casei urâtule! Adevărat, tu nici nu existai când am plecat de aici. Femeia se ridicase de deasupra covățelei în care spăla rufe, își șterse mâinile de șorțul din pânză de casă, privind spre poartă. - Marș, mâncate-ar lupii! Nu-ți fie frică
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ele. Dar nu aici. În locul ăsta n-aveai cum să nu-ți pese, să nu-i simți pustietatea scârboasă și omniprezentă, când te apropiai de el. Gardul ăla uriaș care-l Înconjura părea să se desfășoare pe toată lungimea golului urât format din cloacele de orașe, cartierele muncitorești, proprietăți industriale, fabrici și mine vechi, care se Întindeau Între Edinburgh și Glasgow. Înăuntru, mirosul. Dezinfectantul. Nu există alt miros ca el. Asemănător cu un spital, dar mai stătut și mai infect. Tremuram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
asupra valorilor pozitive ne apropiem și în realitate mai mult de ele. Să recunoaștem, însă, că nu am putea vorbi de bine decît prin contrapondere cu răul, de adevăr decît în opoziție cu minciuna, de frumos decît prin antiteză cu urîtul etc. O atare dualitate a valorilor a asociat minciunii cele mai diferite forme de expresie (lingvistică), subordonate principalelor paliere existențiale în care minciuna se poate manifesta. Așa cum am afirmat deja, limbajul reprezintă cel mai potrivit cadru prin și în care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din trecut. El se întreabă, în trecere, unde ar trebui plasate acele imagini deliberat urâte și violente apărute în siajul expresionismului german, ale lui Baselitz și Schönebeck sau chiar Nolde și Kieffer, care se vând atât de bine astăzi. Estetica urâtului, arta deșeului și bad-painting să nu mai fie oare artă? Primul moment: Frumosul este "un obiect al unei satisfacții lipsite de orice interes"*. Astfel frumosul se distinge de agreabil, care place simțurilor în senzație, și de bine, care se raportează
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Iacob, și iarăși: Limba noastră o vom mări, buzele noastre la noi sunt, cine este nouă Domn? și iarăși: Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Și iarăși: Zis-a cel nebun întru inima sa: nu este Dumnezeu, stricatu-sau și urâți s-au făcut întru meșteșugiri, și iarăși: Nu este frica lui Dumnezeu înaintea ochilor lui, că a viclenit înaintea lui, ca să afle fărădelegea lui și să urască (Ps., 93, 7; 11, 5; 9, 34; 13, 1; 35, 2. 3). Chiar
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
au numit lupi și de singur Domnul Iisus Hristos și de Sfinții Apostoli și nu numai lupi s au numit, ci și stricători și păgâni și potrivnici și vrăjmași și vicleni și hulitori și fățarnici și furi și tâlhari și urâți și prooroci mincinoși și dascăli mincinoși și povățuitori orbi și înșelători și vicleni și antihriști și învrăjbitori și fiii celui viclean și nebuni și fără de Dumnezeu și luptători de duh, care au hulit Duhul Darului, cărora nu li se va
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
viața pulsează cu patimă, ca un flux nestăvilit care 50 bate în țărmul de piatră al Soartei. Până și războiul, ca prilej de desfășurare a forței, apare preferabil lâncezelii și inacțiunii. Câtă vreme nu luptă, mirmidonii lui Ahile tânjesc de urât și, când nu umblă de ici colo, își omoară plictisul aruncând cu lancea sau cu discul, trăgând cu arcul. Iar când Ahile îi trimite iarăși la război, le spune că vor merge să facă ceea ce le este drag să facă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cruzimii, viața pulsează cu patimă, ca un flux nestăvilit care bate în țărmul de piatră al Soartei. Până și războiul, ca prilej de desfășurare a forței, apare preferabil lâncezelii și inacțiunii. Câtă vreme nu luptă, mirmidonii lui Ahile tânjesc de urât și, când nu umblă de ici colo, își omoară plictisul aruncând cu lancea sau cu discul, trăgând cu arcul. Iar când Ahile îi trimite iarăși la război, le spune că vor merge să facă ceea ce le este drag să facă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
acea zonă a inconștientului, respectiv, cea mai mare parte a sufletului, ca să vedem și ce va emite ulterior, cum va emite sau cum se va manifesta la exterior persoana sau poporul. Orice se poate transforma și modifica, din frumos în urât și urâtul în frumos, iar liberul arbitru fiind emisia deciziei conștientului prin ceea ce hotărâm. Dacă vom lăsa să intre mai multă lumină în noi, cu atât vom fi mai frumoși și mai benefici. Cu cât nu ne interesează acest aspect
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
a inconștientului, respectiv, cea mai mare parte a sufletului, ca să vedem și ce va emite ulterior, cum va emite sau cum se va manifesta la exterior persoana sau poporul. Orice se poate transforma și modifica, din frumos în urât și urâtul în frumos, iar liberul arbitru fiind emisia deciziei conștientului prin ceea ce hotărâm. Dacă vom lăsa să intre mai multă lumină în noi, cu atât vom fi mai frumoși și mai benefici. Cu cât nu ne interesează acest aspect, cu atât
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
capitolul I, lucrarea conținea și o examinare a comediei. Din păcate, nu avem decât o definiție succintă a ei: Comedia este, cum am spus, reprezentarea omului inferior, totuși ea nu acoperă orice inferioritate: comicul nu este decât o parte a urâtului; într-adevăr, comicul constă într-un defect sau o urâțenie ce nu cauzează nici durere, nici distrugere; un exemplu evident este masca comică: ea este urâtă și diformă fără să exprime durerea" (cap.5). Aristotel dezvolta cu siguranță mult mai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
obtuzitate, etc. sunt ținte permanente ale râsului său câteodată caustic, cel mai adesea ironic. Se verifică astfel și viziunea lui Tudor Vianu, pentru care comicul este o impostură demascată și făcută, o dată cu aceasta neprimejdioasă 55. Chiar și formula aristotelică a ,,urâtului fără durere" poate evidenția un aspect asupra căruia critica a insistat îndelung: faptul că toate situațiile aberante, ridicole incriminate rămân totuși fără consecințe grave, aparțin unui univers fix, cu un coeficient de variabilitate nul, cu o mișcare de rotație caracteristică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
astfel de lectură. 3.9. Modul grotesc Grotescul justifică cel mai adecvat încadrarea comicului în categoria amestecului, încadrare despre care am amintit în partea introductivă. Pe axa înnegurării comicului dinspre formele vesele, bonome înspre cele amare, triste sau subsumate esteticii urâtului, grotescul, îndeaproape înrudit cu umorul negru și cu cel absurd, se află în zona de frontieră cu tragicul pe care îl găzduiește adeseori, atunci când îl parodiază, îl caricaturizează sau îl minimalizează, și la care găsește refugiu atunci când devine cauchemardesque, iar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
History of Caricature and Grotesque in Literature and Art, 1865) sau J.A. Symonds (The Caricature, the Fantastic, the Grotesque, 1890) insistă asupra identității dintre grotesc și caricatură. Aceeași înglobare și sinonimizare rezultă și din studiul Aesthetik des Häßlichen (Estetica urâtului), în care filosoful german Karl Rosenkrantz definește noțiunea de urât ca medie între cea de frumos și cea de comic și dezvoltă cosmosul urâtului de la incipientele sale nebuloase haotice, de la amorfie și asimetrie, până la formațiunile sale intensive, în diversitatea dezmembrării
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau J.A. Symonds (The Caricature, the Fantastic, the Grotesque, 1890) insistă asupra identității dintre grotesc și caricatură. Aceeași înglobare și sinonimizare rezultă și din studiul Aesthetik des Häßlichen (Estetica urâtului), în care filosoful german Karl Rosenkrantz definește noțiunea de urât ca medie între cea de frumos și cea de comic și dezvoltă cosmosul urâtului de la incipientele sale nebuloase haotice, de la amorfie și asimetrie, până la formațiunile sale intensive, în diversitatea dezmembrării frumosului prin caricatură 179. Spre deosebire însă de comic, pentru
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dintre grotesc și caricatură. Aceeași înglobare și sinonimizare rezultă și din studiul Aesthetik des Häßlichen (Estetica urâtului), în care filosoful german Karl Rosenkrantz definește noțiunea de urât ca medie între cea de frumos și cea de comic și dezvoltă cosmosul urâtului de la incipientele sale nebuloase haotice, de la amorfie și asimetrie, până la formațiunile sale intensive, în diversitatea dezmembrării frumosului prin caricatură 179. Spre deosebire însă de comic, pentru care esențial este caracterul deliberat al nepotrivirii sau al dizarmoniei dintre lucrurile alăturate, în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
izbutește prin exagerările caricaturale să scoată în evidență erorile de comportament și de mentalitate, care se vor corecta practic de la sine pe temeiul ridicolului făcut astfel vizibil. 3.11. Modul grotesc postcaragialian Deși se afirmă îndeobște că Arghezi inaugurează estetica urâtului în literatura română prin grotescul din poeziile sale din ciclurile Florile de mucigai, Blesteme, etc. sau din romanele cu tentă satirică Poarta neagră, Icoane de lemn (1930), Cimitirul Buna-Vestire, (1936), Lina (1943) și în special din Tabletele din Țara de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
documentară a acestui inedit text caragialian, datorată notațiilor ce configurează topografia periferiei bucureștene, este dublată de cea estetică, incontestabilă nu doar prin elementele caracteristice stilului caragialian, în special prin ironia ca antifrază, ci și printr-o remarcabilă aspectualizare artistică a urâtului. Drumul spre Căldărușani, înregistrat cu acuitate cinematografică de naratorul-reporter, departe de a fi o simplă "plimbare", dobândește semnificația unei călătorii spre cetatea sfântă, inevitabil și implacabil marcată de suferințe, probe, dificultăți, piedici. Accesul spre lăcașul spiritual de la marginea Bucureștiului presupune
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Univers, București, 1976. Munteanu, Romul, Farsa tragică, Editura Pro-Humanitate, București, 1997. Vianu, Tudor, Estetica, Editura Orizonturi, București, 1996. Nilsen, Don, Humor Scholarship A Research Bibliography Greenwood Press, 1993. Popa, Marian, Comicologia, Editura Univers, București, 1975. Rosenkrantz, Karl, O estetică a urâtului, traducere, studiu introductiv și note de Victor Ernest Mașek, Editura Meridiane, Bucuresti, 1984. Sartre, Jean-Paul, Situations, vol. I, Gallimard, Paris, 1947. 6. Lucrări teoretice despre intertextualitate, stilistică, pragmatică, estetică, naratologie Barthes, Roland, S/Z, în Romanul scriiturii, Antologie, Editura Univers
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
2002, p. 9. 174 Idem, p. 7. 175 Idem, p. 19. 176 Ibidem. 177 Mircea Horia Simionescu, op. cit., p. 241. 178 Philip Thomson, The Grotesque, 1972, apud. Marian Popa, Comicologia, ed. cit., p. 180. 179 Karl Rosenkrantz, O estetică a urâtului, Editura Meridiane, Bucuresti, 1984, p. 26. 180 Eugène Ionesco, Note și contranote, Editura Humanitas, București, 1992, p. 53. 181 Interesantă este preluarea și prelucrarea în registrul sinistrului a motivului răzbunării din scrierea caragialiană, în sadismul demențial al vendetei din nuvela
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care venea, din când în când, s-o vadă. Dar, de la o vreme, un gând o tot muncea, o tot muncea și nu îndrăznea să-i spuie nici măcar bunicului. Când venea vremea să se culce, bunicu Toma îi ținea de urât... de obicei, îi spunea o poveste, mereu aceeași, de care nu se sătura niciodată, poate, pentru că semăna cu povestea vieții ei... Era vorba, se înțelege, de un moșneag care avea o fată și trăiau în pădure. Alteori, se juca cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]