1,632 matches
-
există puncte de sprijin decât în tine, adică vrei să ajungi acolo, în vârf, sau puncte de sprijin în celălalt care te cheamă, dar trebuie să fie în stare să te cheme într-un fel deosebit cât străbați acel anevoios urcuș cucerit de-a bușilea doar, dar nu-i nici o rușine din moment ce pe platoul piramidei, unde atât de puțini ajung, se află toate promisiunile lumii, inclusiv aceea că vei fi ars și vei arde, ca pe templele aztecilor, „Dar nu știai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
caz, în versiunea din amintirile mele, această viziune a paradisului ni se arăta întotdeauna în deplină izolare și intimitate. Căci era cu adevărat un paradis: apărând în fața ochilor când te așteptai mai puțin, după o serie de cotituri, coborâșuri și urcușuri care păreau să te ducă tot mai adânc în inima întunecată a pădurii, o îngrămădeală de șure și acareturi din cărămidă roșie și, în mijlocul lor, o casă de fermă îmbrăcată în iederă, de un farmec ireal. O parte a casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
liftul arăta sinistru: dar dacă urca pe jos până la etajul al unsprezecelea, ar fi ajuns transpirat și gâfâind și el era decis să facă o impresie cât mai bună. Deci strânse din dinți, își astupă nasul și spre ușurarea lui, urcușul a fost rapid și netraumatizant. Apoi, a trebuit să se confrunte cu un coridor întunecat, luminat doar de o serie de becuri slabe de 40 de wați care îl făcea să uite de soarele strălucitor al după-amiezii de sâmbătă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe care și-o scosese din blugi, suflecându-i mânecile. Cât despre mine, eram leoarcă de sudoare și gâfâiam zgomotos. În prima parte a călătoriei, nu crezusem că o să pot să merg până la capăt. Joan mă ținuse numai într-un urcuș, alegând drumul cel mai abrupt ori de câte ori ajungeam la o răspântie: uneori panta era atât de mare, că mai aveam un pic și leșinam, atât de greu mi-era să înaintez. (Inutil să menționez că bicicleta lui Graham nu avea viteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
uneori panta era atât de mare, că mai aveam un pic și leșinam, atât de greu mi-era să înaintez. (Inutil să menționez că bicicleta lui Graham nu avea viteze). Dar pe urmă am căpătat tot mai multă încredere și urcușul a fost mai ușor. În scurt timp, terenul a devenit neted și la un moment dat ne-am pomenit un drum nemaipomenit - cobora, dar nu prea brusc, doar atât cât să prinzi puțină viteză, să-ți iei picioarele de pe pedale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trei sferturi de oră irosite în lipicioasa harababură din sala de așteptare a clinicii. Presupun că îmi pierdusem exercițiul crizelor. Oricum, acum își revenise - ne reveniserăm amândoi - și iată-ne împreună, privind extaziați gardurile vii goale, casele de fermă transformate, urcușurile și coborâșurile timide ale câmpurilor de culoarea cailor murgi, ca doi copii dintr-un ghetou dinăuntrul orașului care nu fuseseră lăsați până atunci la țară. Am ajuns la Eastbourne pe la două. Mașina noastră era singura parcată pe chei și preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bătrâna mea Raleigh: uite, pot s-o ridic cu o mână. — Și cum o simțiți la mers? — Ciudat, dar nu e rapidă cum m-aș fi așteptat. Am făcut o bucată de drum până aici și am avut și un urcuș. Mi s-a părut că merge greu. — Ciudat. Fiona îngenunche și începu să examineze roata din spate. Eu priveam nedumerit. — Crezi că dacă așa avea șapte viteze n-aș avea nici o problemă? Ea se uită cu mai multă atenție la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și abuzat În toate chipurile de către superiorul direct În linie ierarhică, urmând să facă și el sau ea exact același lucru celor din subordine În clipa În care erau promovați. Și toate astea numai ca să poată spune, la capătul acestui urcuș lung și extenuant, că au stat În rândul Întâi la o paradă a modei de‑a lui Yves Saint‑Laurent și că s‑au ales cu câteva poșete Prada gratuite În drum? Era momentul să mă declar de acord și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și rămaseră ancorate multă vreme acolo. După trei luni de întuneric, soarele săruta iarăși ochișorii care îi erau atât de dragi. Trenul opri scrâșnind și gâfâind de efort. Coborâră, ținându-se strâns de mâini. Strada din fața lor se deschidea în urcuș, iar fetița zise: - Mai încet tăticule, ai sâ obosăști! El îi zâmbi și grăbi pasul. Nu mai simțea nicio povară. Primise puteri noi și bucuria îi dădea aripi. Fetița urca voiosă, săltând de pe un picior pe altul. Cu gândul la
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Întinși pe spate pe sub copaci, ca doi oameni căzuți În transă. Nu ne vorbesc, nu le vorbim. De vină e locul, În care ai vrea să fii singur, iar eu sunt pradă acelorași sentimente. O conving pe soție să pornească urcușul greu de Întoarcere. O voi prinde din urmă. Mă Îndrept singur spre cea mai detașată și izolată dintre dumbrăvi, ultima și cea mai Înaltă, spre nord. Crește Într-un amfiteatru natural mic și se dovedește a fi cea mai luxuriantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Pe noi, cui ne lași, stăpâne!? De la marginea Goldanei, drumul începe pieptiș, tăind pe la mijloc dealul teșit și scobit în cline nenumărate, al Baisei, stând în fața cuprinsului, ca o îmbrățișare semirotundă, de pâlnie uriașă, despicată la jumătate. Fornăind, caii pregătiră urcușul, serioși și solemni, ca în alte dăți, când vânjosul Petre Păun ducea, din Goldana, spre piețele marilor orașe, castraveți scurți și încordați de semeții interioare (cărora în Moldova și în Ardeal, li se zice pepeni), falnici harbuji de smalț albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sine însuși decât pentru auditoriu: Cred că m-am întâlnit cu o Fată nemaivăzut de frumoasă și cu tatăl ei, Vânătorul, care poartă numele O'Piatră. Dacă nu mă înșeală intuiția mea naturală, Vânătorul s-a furișat după mine în timpul urcușului. Poate că și acum o fi încă prezent, pe aici, prin preajma noastră. După un scurt moment de cugetare, în timpul căruia își pipăi inelul de platină din ureche, ghidul-șofer o porni cu un mers agil de prepelicar, înapoi, prin tunelul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sunt înecate în fumul nenumăratelor explozii. Noii sosiți sunt optimiști. Impresia generală este că nimic nu poate supraviețui acolo. De jos, pare că distanța până la creste este scurtă. Imagine amăgitoare. Veteranii știu că pe munte câteva sute de metri de urcuș fac cât câțiva kilometri de mers pe șosea. Asta dacă nu luai în calcul că se mai și trage în tine. Pare destul de lung drumul până la munții ăia, domn' locotenent. Așa o fi, Mâțule, dar vom ajunge mai repede acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
românilor. Înainte! Înainte! Soldații pornesc zoriți, aplecați înainte, cu un vânt puternic în față care-i taie până la oase. Deasupra lor trec neîntrerupt proiectilele artileriei. Căpitanul Apostol mărește pasul și face semne grăbite. Batalionul trece printr-un defileu și începe urcușul. Terenul accidentat, plin de stânci, le face mersul extrem de anevoios. Sub picioarele lor, grohotișul umed alunecă mai rău ca gheața. Zgomotul împușcăturilor îi învăluie din toate părțile. Se opresc pentru menținerea contactului cu unitățile din dreapta lor. Pe flancul stâng atacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că nu doream prețuirea unei proaste, care nu înțelege nimic, în timp ce se laudă cu tine peste tot, în mod ridicol, cum se întîmplă cu unele soții. Matilda însă nu era o proastă, avea gândirea vie, chiar dacă incertă în manifestări, cu urcușuri și coborâșuri spectaculoase, de la prostie la intuiții și adâncimi care te uluiau. Mă adâncii în reflecție și hotărâi ca niciodată să nu-i dau Matildei să citească ceea ce aveam să scriu, sau să abordez vreodată în vreo discuție cu ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
șoaptă? Ceilalți membri ai echipei nu-mi spuneau nimic. Vermorelul pe care îl duceau în spate sau scările erau parcă semnul etern al destinului, care îi apăsa să ducă tot timpul ceva în spate. Doar scările care puteau simboliza un urcuș dădeau chipurilor lor o noblețe: sîntem oameni, mergem la muncă, oricare ar fi ea, e necesară, și după ce o facem, sîntem liberi, avem muieri, copii, îi hrănim, pe urmă mergem cu prietenii la un pahar... bem, ne distrăm... Fără să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ai (schiorii pasionați o capătă cu timpul și în mersul obișnuit). Revenirăm în deal. "Cum era înainte fără telescaune?" o întrebai pe Suzy. "Era istovitor, zise. Făceai cel puțin o oră până sus. Eu mă opream la jumătatea pârtiei, fiindcă urcușul e mult mai greu în a doua jumătate. Alții însă mergeau până jos, mai hoinăreau pe acolo, se întorceau pe urmă gâfâind și mai coborau o dată, cel mult de două ori, mai mult nu făcea nimeni. E adevărat, râse ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
apucă barele inferioare ale scării încastrate în perete. Cu o mână lovi comanda de siguranță a ușii interne a sasului; panourile porniră imediat să se închidă uruind, aidoma unor fălci de oțel, exact deasupra ei. Ripley își reluă cu repeziciune urcușul. Sub ea, acidul își continua lucrarea și găurile se lărgiră, se împreunară. Suflul de aer scăpând în spațiu se făcea și mai violent și-i încetinea ascensiunea. Newt plecase din rețeaua de canalizare din podea și se ascunsese în pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dinamicii mișcărilor naționale se potrivește în mare cazului românesc, însă doar dacă acesta din urmă este forțat înăuntrul Patului lui Procust reprezentat de tipologia lui Hroch. Ideea națională românească a parcurs un traseu istoric mult mai sinuos, cu coborâșuri și urcușuri succesive. Simplificând la maximum, evoluția naționalismului românesc poate fi transpusă în următoarea cascadă: a) patriotism civic pre-naționalist, specific luminismului românesc, localizat temporal de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până spre revoluțiile pașoptiste. În cadrul acestei matrici a luat naștere ideologia națională
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fiecare zi În Postul Sfintelor Paști, prăznuim Sfânta Cruce exact la jumătatea postului, ea Înfățișându‑se nouă ca reazem și ajutor Împotriva diverselor uneltiri și tentații ce ne asal‑ tează, pe această cale a postului care este pentru noi un urcuș neîncetat spre Lumina Învierii. „Oricine voiește să vină după Mine - spune Mântuitorul -, să se lepede de sine, să‑și ia crucea sa și să‑Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Deci o primă condiție pe care o reco‑ mandă Domnul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ca timp desfășurat. Și ea e baza lui"35. S-ar putea spune că eternitatea este timp înfășurat, iar timpul este eternitate desfășurată în eonul actualizat. Spre a nu aluneca în panteism, Părintele Stăniloae imaginează desfășurarea ca pe o scară. Urcușul pe această scară a fost numit de Eminescu încercare, căci scara aceasta urcă, într-adevăr, în cerc. Și e mișcare. Michel Foucault, și cu el solidari filosofii diferenței, considera că omul este ființa care nu mai este niciodată contemporană cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Ceresc, Marele Ciclu Ceresc continuă În partea inferioară a trupului. Iată care este traseul Marelui Ciclu Ceresc: În loc să se Încheie În perineu, el continuă coborârea pe două linii paralele de pe picioare, până ajunge În tălpi. Apoi, când inspirați, Își Începe urcușul Întâi pe aceleași linii paralele de pe picioare, până ce ramurile se unesc În perineu, și apoi continuă să urce pe meridianul „de guvernare”, până ce ajunge În Baihui, aflat pe creștet, la capătul inspirației, Încheind un ciclul de sine stătător. Trebuie să
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
sportive distincte, perfect încadrabile în matricea unor sporturi moderne, consacrate. Au apărut astfel: escalada sportivă; cursele montane: întreceri de cros desfășurate într-un teren muntos, cu numeroase porțiuni stâncoase, în cadrul căreia sportivii parcurg în alergare trasee de lungime dată, cu urcușuri și coborâșuri, însumând diferențe de nivel semnificative; schi-alpinismul: consta din parcurgerea in principal pe schiuri (minim 80% din traseu) a unei rute din zona montană. Dintre toate acestea, escalada sportivă este însă cea mai variată disciplină (ca probe, stiluri și
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]
-
cu care am fost în excursii și tabere. Dacă buna mea colegă, excepționala profesoară și dirigintă, doamna Georgeta Chiorpec va citi aceste rânduri, cu siguranță va lăsa câteva lacrimi amintire în paginile revistei de față. Vom uita vreodată cabana Negoiu, urcușul pe crestele Munților Făgăraș, aventurile din Bucegi, cărările tăinuite ale Ceahlăului sau popasul odihnitor de la Izvorul Muntelui? Dar primejdioasele treceri pe acele punți suspendate sau prin Strunga Ciobanului? Elevii cu care am fost acolo, oameni azi cu responsabilități majore, trăiesc
O VIAȚĂ DE OM AŞA CUM A FOST EA. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Maria Marin () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1733]
-
timpul pare că zboară, avem clipe de bucurie maximă și apoi cădem În stări de depresie, nesiguranță, disperare că lucrurile nu se Întâmplă așa cum ne-am dori, viitorul devine amenințător pentru că nu știm la ce să ne așteptăm după următorul urcuș, sau ne imaginăm că ceea ce e mai rău abia urmează și astfel nu mai avem putere să ne bucurăm de peisaj, de călătorie, Într-un cuvânt nu mai știm cum să trăim clipa prezentă. Ori tocmai În acest AICI ȘI
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]