2,982 matches
-
saturat de însăși substanța și cazuistica tuturor frământărilor. O vizibilă schimbare tematică și tehnică aduce romanul Vijelie, apărut în 1947, care se vrea și o cronică socială a perioadei 1936-1946, restrânsă la urmărirea destinului unei familii. Dezbinată o vreme de vârtejul întâmplărilor vieții, între care și războiul, familia se reunește în final parcă verificând adevărul că, în pofida tuturor disensiunilor, rudenia de sânge rămâne unul dintre reperele stabile ale existenței umane. Dar puterea de observație și de analiză a autoarei nu este
COTOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286451_a_287780]
-
Markov, Tatăl și fiul, București, 1965 (în colaborare cu Eleonora Mircea); J. M. Barrie, Peter Pan sau Băiatul care nu vrea să crească mare, București, 1966; Kuzma Ciornâi, Generația a treia, București, 1967 (în colaborare cu Nicolae Gumă); Timofei Dmitriev, Vârtejul verde, București, 1970 (în colaborare cu Ion Porumbaru); William Shakespeare, Comedii, II, pref. Dan Grigorescu, București, 1981 (în colaborare cu Virgil Teodorescu). Repere bibliografice: Octav Șuluțiu, Vlaicu Bârna, „Cabane albe”, F, 1936, 9-10; Emil Giurgiuca, Poeții tineri ardeleni, București, 1940
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
fac farmece. Locul rău influențează omul și animalele prin îmbolnăviri sau întâmplări neobișnuite, sinistre. O bogată tradiție alcătuită din credințe definește locul rău. Potrivit lor, locul rău este cel unde s-a ridicat volbura, adică unde s-a iscat un vârtej de praf, unde s-a tăvălit un cal, unde a fost îngropat un strigoi, unde s-a săvârșit un păcat, unde a avut loc o dragoste nelegiuită, unde s-a pus la cale o faptă rea, unde s-a făptuit
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
înseamnă că toate elementele universului sunt, în mod esențial, imateriale, lipsite de formă materială concretă și că toate lucrurile materiale sunt așadar efemere și iluzorii și, în cele din urmă, „ireale”. Astfel, corpul fizic este, în esența sa, doar un vârtej rapid de energie organizată, temporar stabilă în spațiu și timp și așadar, asemenea tuturor formelor de materie compozită, asemenea corpului din carne și oase, se va dizolva, în cele din urmă, și va dispărea. Doar spiritul, care este imaterial, e
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
devenea unicul timp din viața Charlottei. Timpul acela (“în timpul războiului”, scriau ziarele) semăna cu o după-amiază cenușie, o duminică pe străzile pustii ale unui oraș de provincie: o rafală de vânt apare pe neașteptate pe după colțul unei case, ridică un vârtej de praf, un oblon se zbate în liniște, omul se mistuie ușor în atmosfera incoloră, dispare fără motiv. Așa a dispărut unchiul Charlottei - „căzut pe câmpul de onoare”, „mort pentru Franța”, potrivit formulei din ziare. Și expresia aceea îi făcea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acum teama fericită care o făcea să tresară pe tânăra servitoare smulsă din vană și dusă pe sus, încă udă, spre pat. Simțeam gâdilarea picăturilor care șiroiau pe pieptul ei generos, greutatea șoldurilor ei în brațele bărbatului, vedeam chiar și vârtejurile ritmice ale apei în vana din care tocmai fusese scoasă. Apa se liniștea încetul cu încetul... Iar cealaltă, mondena inaccesibilă, care altădată îmi amintea de o floare uscată între paginile unei cărți, mi-a dezvăluit o senzualitate secretă, opacă. Trupul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nuanța doar la lumina zilei. Sub proiectoarele de pe Munte sau în nimbul albăstrui al felinarelor părea pur și simplu blondă. Descoperisem practica aceea amoroasă doar de câteva zile. În furnicarul uman de pe pista de dans, vedeam formându-se grupuri - un vârtej de adolescenți lua naștere, zvârcolindu-se tot mai surescitat, și roia, plecând să se inițieze în ceea ce îmi părea când prostesc de simplu, când miraculos de tainic și de profund: dragostea. Probabil că s-a pomenit în plus într-una
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acela efemer... Balconul devenea minuscul - ca și cum l-aș fi privit de la o distanță foarte mare -, da, minuscul și fără apărare. A doua zi, un vânt fierbinte și uscat a invadat Saranza. La colțul străzilor bătătorite de soare se iscau mici vârtejuri de praf. Și apariția lor era urmată de o detunătură sonoră - o orchestră militară răsuna în piața centrală, iar suflul fierbinte aducea până la casa Charlottei frânturi de zarvă de vitejie. Apoi, liniștea revenea brusc și se auzea scrâșnetul nisipului lovindu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
s-a-ntîmplat astăzi în câmpul lui Dragoș? RINGALA Îmi dai voie, Măria Ta, să te-ntreb de ce mă-ntrebi? ALEX[ANDRU] (tare ) Ringala!... RING[ALA] A! ALEX[ANDRU] Nu, nu! A fost o clipă. Iartă-mă, regină... cunoști din nenorocire acel vârtej de sânge care întunecă câteodată mintea // și ochii neamului nostru. Și nu știi nimic despre minunea cu vulturul! RINGALA Tu zici. ALEX[ANDRU] Să vestească crainicii Adunarea Direptății. (s-aud zgomote de trâmbițe. Alexandru iese. {EminescuOpVIII 148} RINGALA (singură) O
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
însă eu nu le cânt, pentru că-l adâncesc din ce în ce mai mult în răul ce l-a coprins. ARBORE Sărman copil! MAIO Da, sărman și copil totodată! O, boierii cei tineri... pare că l-ar fi prins cu lanțuri de fier în vârtejul desfrânărilor lor... și-apoi vorbesc... șoptesc... îl umplu de nencredere... Nu știu zău de unde-or fi-nvățat boierii cei tineri obiceiurile fațarnice... Cei bătrâni era altfel. ARB[ORE] Și n-ai putut afla... MAIO Afla, nu! Ghici, poate. În apropiere
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
artea noastră efectele ce le producea într-un timp când starea lumei nu se înstrăinase încă așa cu desăvârșire de acest stadiu. Neci Werther, neci Briganzii nu mai răpesc în lumea cea poetă a Germaniei pe cititori și auditori în vârtejul acestor pasiuni, pentru că întreagă starea lumei s-a schimbat și a lăsat în urmă-i aceste puteri conjurate (acolo) în ele. De aceea tocmai așa cum gustarea acelor creațiuni mari în felul lor nu e, neci în cei asupra cărora influințează
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
până în nervii săi cei mai delicați, pe când cea dentîi în același timp o traduce mereu în nemijlocirea vieței, astfel încît totul are aparința inspirațiunei și e cu toate astea totodată productul spiritului celui mai precugetat, daca actorul se poate abandona vârtejului pasiunei fără frică ca el îl va duce într-adevăr peste marginele artei și l-ar arunca în brațele naturei, daca el în momentele cele mai zguduitoare, în puntele cardinale a destinului omenesc, în care sufletul amenință de-a zbucni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asasina pe regele Serbiei, Alexandru Obrenovici. Consecințele internaționale ale acestor prime atentate ale secolului au fost practic nule. În schimb, uciderea la Sarajevo a arhiducelui Franz Ferdinand de Austria (28 iulie 1914) avea să declanșeze primul război mondial. Născut din vârtejul existenței sociale și politice a unor indivizi, terorismul a rămas până astăzi un act mai degrabă individual sau ce ține de un grup foarte restrâns. Violența politică a determinat reacția dură a autorităților constituite, indiferent de locul unde apărea și
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
de probe după ce traversează „apele morții”, în căutarea nemuririi, la „Utnapiștim cel de departe” : „Vino, să nu te culci și să nu dormi șase zile și șapte nopți” (Epopeea lui Ghilgameș, XI, 199). Dar pentru că „somnul îl năpădi ca un vârtej de vânt”, eroul trebuie trezit „ca să se înapoieze teafăr pe calea pe care a venit” (XI, 200-208). Evident, somnul lui Ghilgameș nu este unul firesc, biologic, ci un somn asemănat cu moartea și datorat unui demon : „Ce am de făcut
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
arderea de tot, vărsare magică a apei, rugă) și-au atins scopul. „Cerul s-a întunecat de nouri și s-a pornit furtună și ploaie mare” (I Regi, XVIII, 45). Ulterior, profetul Eliah s-a ridicat la cer „într-un vârtej de vânt”, având ca vehicul „un car de foc, cu cai de foc” (II Regi, II, 11). Pe pământ a rămas discipolul său, Eliseu. d) Rămânând în cadrul tradiției ebraice, nu pot să nu-l amintesc pe „vrăjitorul total”, regele iudeu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
58). Despre stări de intoxicare involuntară cu cânepă, atestate la țăranii francezi și ruși, amintește și poetul Charles Baudelaire, în Les Paradis artificiels (1860). „în timpul secerișului cânepii”, spune el, secerătorii „au adesea amețeli ciudate”. „Capul seceră- torului e cuprins de vârtejuri, uneori purtătoare de reverii. În unele momente membrele le slăbesc și nu-i mai ascultă. Am auzit vorbindu-se de crize de somnambulism destul de frecvente la țăranii ruși, a căror cauză, se zice, trebuie atribuită folosirii uleiului de cânepă în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
viitorului dorințele sale ca ținte luminoase, uneori pe de-apururea neajunse. Și anul trecut e greu de izolat din cei ce-l preced și din cei ce-l vor urma, căci din ziua lui întîia ne aruncă in medias res, în vârtejul împrejurărilor și ne 'ncarcă memoria cu reminiscențele rușinoase ale răscumpărării drumului de fier, cu cele odioase ale atentatului Pietraru. Spiritul rău al demagogiei române își alesese de jertfă pe unul din chiar părinții demagogiei. Mulțumită lui Dumnezeu și prezenței de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Cât despre Rusia, unele indicațiuni vor ajunge a determina starea în care se află. Din banii ei de hârtie se afirmă că a șasea parte ar fi bani falși, pentru că funcționarii emit și cheltuiesc din nou biletele confiscate. Astfel, în vârtejul luptei de control, probitatea nu poate exista. Chiar Petru cel Mare, cu energia lui estraordinară, n-a putut să-i puie capăt corupțiunii administrative, cum n-a putut cuceritorul Bizanțului. Mohamed II, când se convinse de venalitatea unui cadiu, puse
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
defel potrivit însă pentru asta și, pentru un moment, se gândi chiar că Rim, trimisul împăratului, așa rudimentar și violent cum era, ar fi putut fi persoana cea mai bună cu care să se sfătuiască, de vreme ce chiar de la el pornea vârtejul de care se temea. Își alungă însă repede acest gând. ― Mi-e frică de sfârșit, Aloim, spuse Abatele deodată, surprinzîndu-l până și pe tânărul său amant. Mi-e teamă că ne apropiem de Armaghedon, bătălia în care va trebui să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pumnalele rituale se ridică. Căută disperat să vadă cine încearcă să le controleze. Undeva în spatele său, Elek, o femeie bătrână, încerca să pună în aplicare îndemnul Preotului ei. Acționând fulgerător, Xtyn ridică toate cele cincisprezece pumnale rituale și stârni un vârtej de metal asupra bătrânei, care rămase la rândul ei despuiată. În jurul ei se formă imediat un gol și, fără să vrea, gloata o împinse pe Elek în centrul arenei de consacrări. - Ai crezut că are vreo importanță faptul că am
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
umbră și ochii celorlalți îl zăriră abia când își reluase locul în vârful randului, de parcă nimic nu se întîmplase. Formația Ulanni porni spre ei cu pași hotărâți. Fiecare rand avea simbolul său de luptă. Tribul Ulanni își trăgea numele de la vârtejul sfâșietor pe care îl închipuiau războinicii săi atunci când urcau în rand, Oamenii Kyrallului înțeleseseră cu multă vreme în urmă că modul cel mai eficient de luptă era să participe cu toții la o imagine mentală a unui animal sau fenomen distrugător
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Mintea fiecărui luptător Omenori se topea acum în vocea ly, din care creștea apărătorul lor. Încordarea era atât de mare încît inamicii ezitară prelung când ajunseră destul de aproape pentru a percepe proiecția mentală a tribului lui Xtyn. În așteptarea temutului vârtej Ulanni, mâinile tovarășilor lui Xtyn strângeau lemnul negru și lustruit al randului, care gemea surd. Dragonul întruchipat de mințile tovarășilor lui Styn se înțepeni pe mulțimea sa de picioare, așteptând ca războinicii Ulanni să încerce să-l doboare cu o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
imposibil să ții nemișcat aerul de deasupra unui ocean aflat în plină furtună. Imaginea proiectată de oameni deveni însă din ce în ce mai puternică. Din peștera tribului Bratti ieșiseră chiar și femeile și copiii care se alăturaseră furtunii. Xtyn își imagină un imens vârtej pe care începu să-l învîrtă din ce în ce mai repede până când, în mijlocul oceanului, se căscă o pâlnie care atrăgea spre ea norii și apa și ploaia făcîndu-le să dispară în adânc. Incapabile să se desprindă de această viziune și părând că au
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
părând că au pierdut total contactul cu lumea reală, în care, de fapt, oamenii stăteau cu ochii închiși proiectîndu-și gândurile către ele, animalele începură să înainteze încet, dar sigur, spre războinicii Bratti. Alimentat de forța mentală a tuturor membrilor tribului, vârtejul era acum asemenea unui vulcan pe dos, o cădere spiralată într-un abis negru. Cu un efort titanic, după ce se asigură că viziunea era destul de puternică, Xtyn abandonă vocea ly a celor din rand și deschise ochii, scuturând din cap
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
viziunea lui Xtyn a prins în capcană toate vietățile, permițîndu-i apoi să le ucidă. Se pare însă că nu a fost de ajuns. N'Gai Loon ceru mai multe amănunte, iar Arrus i le oferi cu plăcere, povestindu-i despre vârtejul imens a cărui forță mentală fusese atât de mare încît animalele se apropiaseră prea mult de oameni. - Și totuși, cum repari mințile alor tăi? - Ți-am zis, îi cunosc demult. Pentru mine, mințile lor sunt precum o cavernă cu multe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]