2,208 matches
-
mamă își plânge fiul dus la oaste și care și-a vărsat sângele pentru Cruce și patrie! Acolo plânge un tată pentru că a rămas singur să muncească câmpul, dincolo un altul plânge pentru că grele încercări îl apasă! Plâng soțiile rămase văduve de pe urma războiului, plâng orfanii lipsiți de sprijin! Aproape nu-i casă în care să nu se audă plânset. Dar apoi câtă mâhnire, câtă tristețe nu simte fiecare în inima sa? Câte ispite de învins, câte patimi de înfrânat, pentru care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
magnific! Eram îndrăgostit lulea de Nastasia, fiica cea mică a voievodului Alexandru. Voiam să mă întorc acoperit de laurii gloriei... La prima ciocnire, m-a lecuit un teuton cu o lovitură de spadă, de era s-o las pe Nastasia văduvă. Mi-a povestit taica toată mârșăvia. "Cei Trei Mari" regele Sigismund al Ungariei, craiul Poloniei Vladislav Jagello și Vitold al Lituaniei au încheiat la Lublau un tratat secret, în care au pus la cale ruperea Moldovei în două, "superextirpatione Valachiae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noștri au fost Înșelați atunci În cel mai infam mod și nu pot uita asta. Ar fi trebuit să stăpânească ducatul suab, după cum se știe. Henric III li-l promisese, dându-le ca zălog acel faimos inel. și, când acolo, văduva lui i-a dat ducatul lui Rudolf de Rheinfelden. Iar prinții noștri au primit drept compensație, chipurile, titlul de duci de Kärtnen, pentru că cei de acolo n-au vrut să recunoască un domn străin. Ce rușine pentru Bertold bătrânul! — Se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu e cu adevărat Împărat, și vasalii săi au tot dreptul să nu-l recunoască și să nu-i fie credincioși. Eu, un simplu cavaler, n-aș fi putut niciodată să-mi calc cuvântul dat. și un cap Încoronat, Împărăteasa văduvă, a călcat cuvântul pecetluit de inel, al soțului ei. Aud mereu că vremea pumnului a trecut și că nici un războinic nu are voie să-și capete drepturile cu sabia. Dar uneori trebuie să o facă... Domnii noștri Zähringer au fost
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că principii Zähringer au avut mai multe pretenții asupra ducatului suab decât familia Staufen. Împăra tul Heinrich III (+1056ă le-a promis ducatul și i-a dat principelui Bertold I un inel, ca mărturie pentru această promisiune [...]. După moartea sa, văduva lui i-a dăruit ducatul suab rudei sale Rudolf von Rheinfelden. Pentru a-i potoli mânia lui Bertold, l-a făcut În 1061 duce de Kärnten. Astfel prinții Zähringer aveau acest titlu, dar nu și ducatul, pentru că cei din Kärnten
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
eram așa de bine pregătiți (la istorie) ca ei. Doamna noastră nu-și bătea capul cu... voievozii, nici cu altele... În schimb îi plăceau poeziile. Le copiam și cine putea le memora. Doca lui Gherman era o vecină bătrână și văduvă. Neavând copii, locuia singură. Când mă vedea prin livadă, mă chema la ea și-mi cerea mere, prune sau corcodușe. Eu îi dădeam totdeauna, căci dânsa nu avea pomi. Grădina ei era pre mică. Verona Moloci era căsătorită cu Ion
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de echipă, musai trebuia să respecți data, pentru a treiera grâul și orzul. Era în toamna lui '54. Ogoarele noastre erau toate în partea de sus a coastei; Întrepâreie, la Șvarac, pe Țahanău și la Pârâul Rusului. Cum mama era văduvă din '53, numai cu mine la toate problemele gospodăriei, e de închipuit că să cărăm grâul și orzul, pe gârlă, la arie, era mai mult decât se poate... N-am avut încotro și-am căutat câteva căruțe cu câte doi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mijloace”. De altfel, opera de asistență socială însemna „ajutoare celor incapabili de muncă”, care puteau fi lunare sau permanente; se mai acordau ajutoare pentru plata chiriilor, alimente, ajutoare bănești de sărbători, ajutoare în lemne sau medicamente în cazuri de boală, văduvelor, orfanilor. Baia Comunității construită în anul 1921 era înzestrată cu instalații pentru băi de abur, căzi pentru băi medicinale și rituale. Din veniturile gabelei, comunitatea mai întreține clerul, compus din doi rabini și patru hahami. De asemenea, Comunitatea plătea personalul
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
cinci copii; răspunsul șefului Poliției a fost: „evreul de profesie birjar nu este urmărit pentru fapte contrare ordinii și siguranței statului, dar nu se vrea crearea de precedente pentru întoarcerea evreilor”. Același răspuns și în cazul evreicei Zlota Argintaru 1105, văduvă de război, cere repatrierea fiului său Saia Argintaru, cu motivația că „trei suflete chinuite și muritori de foame, slabi de suferințe și mizerie, care le-a îndurat în această iarnă, fără căldură și adăpost, fără sprijin”. Reține atenția o petiție
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
moment mai devreme”1116. De altfel, Centrala evreilor din România a cerut Oficiului județean Dorohoi prin adresele nr.23116/1943 și nr.23150/1943 să trimită tablouri cu evreii deportați din județul Dorohoi care erau descendenți din veterani de război, văduve, decorați de război 1117. Președintele Oficiului județean Dorohoi, dr.Isac Axler trimite un tabel cuprinzînd 34 nume de evrei ce se încadrau în instrucțiunile primite, cu precizarea situației deosebite a farmacistului Roșu Herșcu „proprietar farmacia Națională între 1927 și 1942
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
iubeam eu pe „femeia fatală“ a Cotuțeștilor (habar n-aveam, firește, de „rătăcirile“ ei, iar dacă aș fi avut habar, poate că aș fi iubit-o - atunci - și mai mult) se vede și din împrejurarea candidă că, îndată ce a rămas văduvă, m-am arătat intens preocupat să-i caut un nou soț, punând - cu aceeași „indiscreție“ - celor ce-mi ieșeau în cale și aflam că nu sunt căsătoriți întrebarea fatală: „Nu vrei să te însori cu tanti Elenuța?“ - spre hazul, penibil
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Fucs Frelu Giumanca Adrian Grigorie Alexandru Leon Gheorghe Locovei Ioan Mîrzacu Ștefan Murgoci Constantin Pascal Mircea Patraș Victor Poroșnicu Dorin Romila Gheorghe Rotaru Constantin Segal Fleish Vîrlan Marcel Vrabie Iulian Vrânceanu Mihai Ghiban Alexandrina Ștefănescu C. Gheorghe Valdman L.Ficu Văduva B. Paul Zinghir Isidor Bălan Gheorghe Buzincu D.Ruxandra Bulgaru Gh.Eugenia Costache C.Geta Cioartic Ion Ceaușu M.Gheorghe Dăscalescu Nicolai Drăghici I. Suzana Lungu Victoria Leibovici Iancu Moise M. Nicolae Mistrianu Mihai Pascal Alexandru Plătica Ion Sava Emilia
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
1639 în Place Royale (astăzi Place des Vosges), din inițiativa lui Richelieu, ca un omagiu adus regelui său, să fi fost loc de întâlnire al derbedeilor și haimanalelor. Cartierul fusese o vreme într-adevăr rău famat, după ce Caterina de Medicis, văduvă, nemaisuportând acele locuri legate de moartea bărbatului ei, părăsise reședința regală de la Hôtel des Tournelles, dispunându-i și demolarea. Dar Henric al IV-lea, voind să redea demnitatea și strălucirea cartierului, a inițiat în 1605 edificarea pieței Royale, cel mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
moșiei de 1400 de fălci? Bănuiește, se încredințează și ucide pe boier? Nu știu. Dar boierul a fost găsit ucis..." Pe fundal analog alt proiect narativ; apa Siretului umflat de ploi aduce o moară "ș-o morăriță frumoasă, tânără și văduvă, cu tatăl ei", morarul; dragoste între morăriță și pândarul Halmului; imixtiunea boierului. Început în 1915, romanul Venea o moară pe Siret va fi reluat și încheiat după opt ani. Dintre multele subiecte creionate într-un carnet ori altul, unul (datat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
boer de neam își pierde moșiile și cum se îmbogățesc ciocoii lui, pe când țăranii sufăr. Cum venea o moară pe Siret, când apele cresc după ploi mari. (Un an ca 1908). În moară vine ș-o morăriță frumoasă, tânără și văduvă, cu tatăl ei morarul. Moara e de la deal, moară plutitoare, tot a boerului. Femeia e plină de draci, și arată cam cine e chiar în ziua când moara e trasă la mal. Atunci se adună oamenii și între ei mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de mii de lei cu femeile ușoare în București. În vremea asta d. Coca Miclescu punea la cale un plan. Împrumuta bani din toate părțile, dela bănci, și de la particulari oferind 10-12 la sută dobândă. Așa mulți oameni, multe femei văduve au încredințat în mânile lui economiile lor din greu muncite. Un om bogat ca el, cu afaceri așa de întinse, fost prefect, boer de viță, prezinta destule garanții; afară de asta da și procente mari. Dar iată că domnul C. M. intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în viață lovească-i bubele lui Ghiarzi și cutremurul lui Cain și să-i înghiță pământul de vii ca pe Datan și Aviron și procopsală să nu aibă în toată viața lor. Copiii lor să rămâie săraci și muierile lor văduve și toată averea lor să fie întru jefuire și casele lor întru risipire. cai, boi și alte pojijii. învațați și pedepsiți. Adică acești douăzeci linzi ruși vor da opt șferturi într-un an și la șfert câte 25 lei noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vara în munte Goian p. Chilia Ghiță Platum Ciocârlie e în toiu. Stanciu Grigorașcu Jora Mârza p. Cetatea Albă Herman, chelar Zbierea Jurju vornic de arie Lazăr Pitărel Moșul cu sicriul Nechifor Căliman 1465 a murit Doamna Evdochia Domnul e văduv până la 1472 1408 a fost executat Petru Aron Îndată, la începtul anului 70 toamna sfințirea Putnei 3 sept. Ștefan e în al 12-lea an al domniei Chiajna, sora lui Bogdan Vodă, mătușa sa, trăiește încă. La 20 August 1469
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în Egipet. Nu supăra pe văduvă nici pe orfan. Dacă-i superi, au să strige cătră mine și eu le voi auzi tânguirea și mă voi mânia și vă voi face să pieriți de sabie, și femeile voastre vor rămânea văduve și copiii voștri orfani. Proprietatea pământului și a lucrurilor nu-i a omului, ci a lui Dumnezeu. Viforul dreptății va mătura toată spurcăciunea. A se sumeți la bine înseamnă a-ți sfâșia inima nu hainele. Rivarol E mai ușor să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în când și scriitori. Ce deosebire între un taur și un bou? întreabă o fetiță. Mare deosebire. Cel dintăi e tată; al doilea e unchiu. Domnul G. se ducea de douăzeci de ani, în fiecare sară, la D-na I. văduvă, prietină bună și spirituală. Într-o zi D.G. devine văduv și cunoscuții îl îndeamnă să se căsătorească cu Dna. I. Nu, răspunde G., căci n-ași mai avea unde să-mi petrec serile. Ca să te scarpini, trebuesc unghii. Dumnezeu amână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un bou? întreabă o fetiță. Mare deosebire. Cel dintăi e tată; al doilea e unchiu. Domnul G. se ducea de douăzeci de ani, în fiecare sară, la D-na I. văduvă, prietină bună și spirituală. Într-o zi D.G. devine văduv și cunoscuții îl îndeamnă să se căsătorească cu Dna. I. Nu, răspunde G., căci n-ași mai avea unde să-mi petrec serile. Ca să te scarpini, trebuesc unghii. Dumnezeu amână, dar nu lasă. Cine se teme de Dumnezeu nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o sărbătoare, la 15 aug.; Sântă Măria (adormirea), când duc bisericei din ostrovul nou, pietre, adăogindu-le lucrării strămoșilor. Dubrovnic, Tvatat, Herțegnovi, Cotor etc., remarcabile înfățișările femeilor îmbrăcate în costume vechi naționale foarte frumoase, cu semne distinctive fată, nevastă, fată bătrână, văduvă. Femei nalte, subțirele, mândre. (toate stele de cinematograf cum spunea Bernard Shaw). Și oamenii (muntenegreni) au statura naltă. Cel mai mult m-au impresionat bătrânele cu înfățișare nobilă și încă frumoase. Sunt și urâți dar cei mai mulți localnici (țărani) tipuri distinse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ca pe un „trofeu”, unuia dintre mai vechii ei „cavaleri servanți”, pe care l-a așteptat cîțiva ani ca să se mărite. Dacă o va face, aceasta ar fi, după A., „o imensă tîmpenie”. Virgil, adoratul, e un ofițer de aviație, văduv, încă vînjos, omul unei singure cărți (biografia lui Alexandru Papană), priceput în meserie și norocos, sau, cum singur zice, „cu păr în palmă”. Are, totuși, cu vreo trei luștri mai mult decît L. și asta, încet-încet, îl va exceda. * Spre deosebire de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o comentează părîndu-i-se, probabil, suficientă concluzia unuia din personaje. După părerea mea, nu numai despre prostie sau neputință e vorba în cazul evocat, ci și despre o educație greșită, care, prin autoritatea ei, condamnă la inadecvare. Iată textul: „Un om văduv avea un singur fiu, adolescent. într-o zi îl cheamă la el și-i spune că i-a venit timpul să se însoare. - Ce trebuie să faci ca să te însori? întreabă fiul. - Foarte simplu, îi spuse tatăl, n-ai decît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ignorând prescripțiile testamentare lăsate de Ludovic al XIV-lea. Dar complotul a fost descoperit, iar participanții exilați. MAINTENON, FRANÇOISE D’AUBIGNÉ, marchiză de ăNiort, 1635-Saint-Cyr, 1719). Nepoată a lui Agrippa d’Aubigné. Se căsătorește cu poetul Scarron, care o lasă văduvă la 25 de ani. Este educatoare a copiilor lui Ludovic al XIV-lea. Are un puternic ascendent asupra regelui, astfel că, după moartea reginei, acesta se căsătorește cu ea în secret. Institutoare înnăscută, creează Saint-Cyr, unde puteau fi educate fetele
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]