5,635 matches
-
Brace. Kindleberger, Charles P. (1969). American Business Abroad. New Haven: Yale University Press. Kissinger, Henry A. (1957). Nuclear Weapons and Foreign Policy. New York: Harper. (1964). A World Restored. New York: Grosset and Dunlap. (1965). The Troubled Partnership. New York: McGraw-Hill. (ediția din văr), 1968). ,,The white revolutionary: reflections on Bismarck”. Daedalus, vol. 97. (24 aprilie, 1973). ,,Text of Kissinger’s talk at A.P. meeting here on U.S. relations with Europe”. New York Times. (10 octombrie, 1973). ,,At Pacem în Terris conference”. News Release. Bureau
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
Disertație de doctorat. New York: Columbia University. (1959). Mân, the State, and War: A Theoretical Analysis. New York: Columbia University Press. (Pentru ediția în limba român), vezi Waltz, Kenneth, N., Omul, statul și r)zboiul, Editura Institutul European, Iași, 2001). (ediția din văr), 1964). ,,The stability of a bipolar world”. Daedalus, vol. 93. (iulie 1965). ,,Contention and management în internațional relations”. World Politics, vol. 18. (1967a). Foreign Policy and Democratic Politics: The American and British Experience. Boston: Little, Brown. (1967b). ,,Internațional structure, național
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
Rău a fost adoptat de bunicul său dinspre mamă și i-a purtat numele. A învățat în comuna Maieru, la școala militară germană din Năsăud și la gimnaziul românesc din Blaj. Cu o bursă acordată de Ioan Bob, episcopul Făgărașului, văr cu bunicul său, urmează Liceul Romano-Catolic din Cluj și tot aici face studii juridice și de filosofie. În ultimul an este pedepsit, se pare pe nedrept, de conducerea școlii. Părăsește școala și pierde sprijinul bănesc al episcopului Bob, care îi
FABIAN-BOB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286926_a_288255]
-
cu autorul, deși implică răsfrângeri ale acestuia) întregește galeria intelectualilor nepractici, nostalgici, din prozele lui Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu și Cezar Petrescu; patru personaje contrastante, incongruente se înseriază în situații definitorii: un Bizu delicat, sfios, deschis reveriei, radical diferit de vărul său, Lică Scumpu, acesta arivist abject, fără scrupule; paralel, o Diana Verea, perversă, înșelând iluziile lui Bizu, și o suavă Mili, soție a funestului Lică. Naratorul, un observator în contemporaneitate, e un moralist amar. Romane ale iubirilor lui Eminescu sunt
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Povestiri umoristice, București, 1965 (în colaborare cu Tudor Măinescu); Henry Fielding, Joseph Andrews, București, 1966; P.-D. Gaisseau, Shangrila, vale pierdută în preistorie, București, 1966; Eça de Queirós, Crima părintelui Amaro, București, 1968, Relicva, București, 1972, Familia Maya, București, 1978, Vărul Bazílio, București, 1983; Fernando Namora, Casa vagabonzilor. Minele din Sân Francisco, București, 1970; Fernăo Mendes Pințo, Peregrinare, București, 1974; Érico Veríssimo, Incident la Antares, București, 1975, Domnul ambasador, București, 1981, Anna Terra, București, 1993, Un anume căpitan Rodrigo, București, 1993
GHIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287272_a_288601]
-
mai evoluată este familia pe grupe, în care tabuul sexual și de căsătorie se extinde și la frați-surori și chiar la verișori de gradul I (familie numită „punalua”, vezi Damian, 1972, p. 21); din cauza extinderii restricțiilor sexuale și maritale la verii de gradele II, III și la alte rude, observă Morgan, numărul celor ce se puteau căsători între ei scade tot mai mult. Apare astfel familia pereche, configurația conjugală „un bărbat-o femeie”; familia pereche era extrem de fragilă și instabilă, despărțirile
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în luptele de la Turda. În 1944, postum, îi apare microromanul Ca floarea câmpului.... Sursa de inspirație a scrierii lui S., Ca floarea câmpului..., o constituie propria copilărie și adolescență, locul central ocupându-l figura prietenului și mentorului Alexandru Drăgănescu, un văr mai mare. Romanul polarizează sentimente puternice, transformându-se într-o evocare plină de delicatețe, generată de dispariția prematură, într-un accident de automobil, a neprețuitului tovarăș. În episoadele povestite de Petru, personajul-copil, sunt transferate trăiri ale autorului, care nu caută
SADOVEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289423_a_290752]
-
structurată prin acumulări, a unor medii. În următoarele scrieri S. cultivă cu preponderență umorul, în diverse registre. Umorul sec, ca în Pastile contra prostiei (1968), cel al mediilor și al caracterelor (lumea teatrului, a filmului și a televiziunii), ca în Vărul șarpelui cu clopoței (1978), umorul cu conotații religioase și politice, ca în proza din Audiență în cer (1983) sau din Cercul virtuos (1986), umorul negru, autoironia, satira, grotescul dau naștere unei proze cu implicații uneori profunde. Schițele din Pastile contra
SALEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289448_a_290777]
-
Omul, libertatea sa de a gândi și de a acționa, definirea lui ca ființă umană demnă, și nu ca element al unui angrenaj, sunt, de fapt, ideile de fundal pe care autorul le susține, chiar dacă epicul rămâne deseori factice. Dacă Vărul șarpelui cu clopoței se va înscrie în același tipar, schițele și povestirile din Audiență în cer nuanțează gama umorului. În timp ce romanul Dragoste la a doua vedere (1981) se menține în registrul umoristic, Cercul virtuos și Întrerupătorul vor da măsura posibilităților
SALEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289448_a_290777]
-
S. deformează și recompune imaginile, îmbină stilurile, e digresiv și concis, satirizează ori cedează jocului, gratuității umoristice. SCRIERI: La poarta nr. 3, București, 1961; Pastile contra prostiei, București, 1968; Entuziastul de cursă lungă (în colaborare cu Ștefan Haralamb), București, 1970; Vărul șarpelui cu clopoței, București, 1978; Dragoste la a doua vedere, București, 1981; Audiență în cer, București, 1983; Luna de pe cer (în colaborare cu Lucia Verona), București, 1985; Cercul virtuos, București, 1986; Întrerupătorul, București, 1991; Motorul cu aplauze, București, 1999. Repere
SALEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289448_a_290777]
-
9; Eugen Agrigoroaiei, „La poarta nr. 3”, IL, 1962, 4; M. Onea, „La poarta nr. 3”, „Scânteia tineretului”, 1962, 3 997; Gabriel Dimisianu, „Pastile contra prostiei”, GL, 1968, 21; Ilie Călian, „Logodnicul din pom”, „Făclia”, 1978, 9 928; H. Zalis, „Vărul șarpelui cu clopoței”, RL, 1979, 4; H. Zalis, „Dragoste la a doua vedere”, RL, 1981, 32; Elena Tacciu, Virtuțile umorului, ST, 1982, 6; Virgil Nistor, „Audiență în cer”, ST, 1984, 3; Mircea Constantinescu, „Audiență în cer”, RL, 1984, 19; Laurențiu
SALEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289448_a_290777]
-
Sebeș - 26.XII.1962, Cluj), poet, dramaturg și eseist. Este fiul Mariei (n. Munteanu) și al lui Sebastian Stanca, preot, consilier eparhial și colaborator al „Luceafărului” de la Pesta. Scriitorul Horia Stanca îi este frate, iar actorul și poetul Dominic Stanca văr. Face cursurile primare și Liceul „Gh. Barițiu” la Cluj (1927-1938). Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității clujene, mutată, după Dictatul de la Viena, la Sibiu, unde obține licența în 1942, cu teza Problema cititului, care va fi
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
patrulea baladist al Cercului Literar la apariția Străzii care urcă la cer (în echivalență proprie, Himmelsberggasse sau La Rue qui monte au ciel), S. se deosebește însă de tonul solemn hieratic, neoromantic în fond, caracteristic lui Ștefan Aug. Doinaș sau vărului său Radu Stanca. Evocând Strada Dealului și Orăștia copilăriei, emblemă, de fapt, a provinciei patriarhale interbelice, poetul se apropie mai curând, prin prozaismul intenționat, de Ioanichie Olteanu. Acest spațiu sacralizat al amintirii este populat de o galerie de figuri burlești
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Horia (26.IX.1909, Vulcan - 13.VI.2002, București), cronicar dramatic, memorialist și traducător. Este fiul Mariei (n. Munteanu) și al lui Sebastian Stanca, preot, consilier eparhial, colaborator al „Luceafărului” de la Pesta. S. este frate al scriitorului Radu Stanca și văr cu actorul și poetul Dominic Stanca. Urmează școala primară și gimnaziul la Sebeș-Alba (1916-1922), Liceul „Gh. Barițiu” la Cluj (1922-1928) și tot aici cursurile Facultății de Drept (1928-1932), obținând și doctoratul în 1935. Profesează ca avocat și, începând din 1930
STANCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289859_a_291188]
-
avea, de cele mai multe ori, un agent provocator declarat, un „autor” nominalizat. De aceea cronicarii ezită în a atribui (le este greu, de pildă, să precizeze dacă Mihail [Mihăilaș] Movilă, fiul cel mare al lui Simion, izgonit de pe tronul Moldovei de vărul său Constantin și refugiat în țara Românească la Radu Șerban, prezumtivul său socru, a murit „de inimă rea” ori, precum tatăl său, „înveninat”) și iau ca temei „zvonul public” (cunoscutul „zic unii...”, ce lasă loc mai multor ipoteze: Roman al II
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1535) - fiilor lui „li s-a întâmplat pribegie în țări străine”; marele spătar Negrea (om al lui Mihai Viteazul, dat morții - în 1601 - de Simion Vodă Movilă) - pe firul lui l-a chemat Ionașco și a fost comis; Preda Craiovescu, vărul lui Neagoe Basarab (cel care „s-au înălțat domn [...] ca să ție domniia lui Theodosie, nepotu-său”, dar a fost învins de susținătorii lui Radu Călugărul; acești l-au și ucis în 1521, la Târgoviște), - fiul său, al treilea purtător de neam
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și lasă în urmă „văduve” (dacă nu cumva - aduc din nou în discuție speranța de viață mai scurtă a femeilor - soțiile nu muriseră cu adevărat mai înainte). Moldoveanul Eremia, mare vistier (monahul Evloghie), era căsătorit cu Anușca, nepoata pârcălabului Duma, văr cu Ștefan cel Mare264. Marele logofăt Ion Movilă (sau Moghilă) (călugărul Ioanichie), tatăl celor ce vor urca pe tronul Moldovei, o ținea de soție pe Maria, o fiică a lui Petru Rareș. Nevasta marelui vornic Nistor Ureche (ca monah Nicodim
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru nunta unei cumnate, Doamna Ana, soția lui Mihai Racoviță (pe care Dimitrie Cantemir a făcut-o „celebră” în Istoria ieroglifică), îi scria Victoriei Ruset, nevasta lui Scarlat Ruset (destinatara îi era verișoară), aflată la Stanbul: „Te rugăm, cumnată [de văr - nota autorului], să spui dumnealui lui Iliașcu să îngrijească să ne trimită 9 pontale, toate cu diamante bune, care însă să fie mai mari decât acelea ce am pus la calpacul nostru cel verde. Să caute să fie de-o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
protocol” deja constituit, aceste texte ce rețineau părți din fosta institulatio de veche sorginte bizantină, nu refuzau „inovațiile”. Un fiu nelegitim ca Petru Rareș, a simțit nevoia să-și declare - și în pisania bisericii Mănăstirii Probota (înălțată pe când era egumen vărul său, Grigorie Roșca, viitorul mitropolit: (trad) „Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, iată robul stăpânului meu Isus Hristos, Io[an] Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Ștefan Voievod cel Bătrân
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îndruma presupunerile și către Doamna Elena... „uitat, adică fără piatră a rămas pentru o vreme mormântul lui Ieremia Movilă, cel lovit de apoplexie la 30 iunie 1607 (abia mai târziu un stolnic Gavriil Movilă, pe care Miron Barnovschi îl scotea văr, s-a îngrijit de locul de veci al întemeietorului „dinastiei”) și, la fel, groapa lui Simion Movilă, aflată tot la Sucevița, a trebuit să aștepte urcarea pe tronul țării Românești a lui Gavril Movilă, fiul defunctului Voievod, pentru a-și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a făcut o fată, pe Axinia, măritată apoi cu marele spătar Darie Corobăț - Ștefan, făcut serdar de Vodă în 1653 (Domnul i-a dat pe mână armata), devenise rudă cu frații Ciogolea, căci Dumitru Buhuș, primul soț al Dafinei, era văr primar cu Sofronia, mama lui Pătrașco Ciogolea stolnicul 255. I-a fost lesne serdarului Ștefan să li se alăture Ciogoleștilor în uneltirea pusă la cale de Gheorghe Ștefan (cu care marele stolnic Pătrașcu Ciogolea era cumnat, căci o ținea pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
muieri. Și i se cade lui a se feri dînsa foarte ca și de o fată ce-are fi a lui, să va ce iaste a lui. Așea și socrul de muiarea feciorului său și feciorul de maștehă-sa și vărul de cătră muiarea frăține-său și a cumnatu-său” (Pravila ritorului Lucaci, ediție de I. Rizescu, București, Editura Academiei R. S. România, 1971, p. 167). în alte cazuri primejdia „sângelui amestecat” nu apărea: „Iară sora ei nu iaste apărat de-a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ele o deosebită atenție acestei probleme (vezi capitolele specializate în Pravila ritorului Lucaci, Pravila din 1581, Cartea românească de învățătură, îndreptarea legii). Un exemplu dat de Dan Cernovodeanu, op. cit., p. 103: Mihnea cel Rău, fiul lui Vlad țepeș, a fost văr primar cu Maria Voichiță, fiica lui Radu cel Frumos. Maria Voichiță, i-a făcut lui Ștefan cel Mare - căruia i-a fost a treia nevastă - pe Bogdan al III-lea. Astfel, Mircea pretendentul, tatăl lui Alexandru al II-lea Mircea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Radu cel Frumos. Maria Voichiță, i-a făcut lui Ștefan cel Mare - căruia i-a fost a treia nevastă - pe Bogdan al III-lea. Astfel, Mircea pretendentul, tatăl lui Alexandru al II-lea Mircea și al lui Petru Șchiopul, era văr cu Bogdan al III-lea, iar Petru Șchiopul, îi venea văr de-al treilea lui Ștefan cel Tânăr. Prin căsătoria Ruxandrei, fiică a lui Mihnea cel Rău, cu Bogdan al III-lea, Petru Șchiopul (care era nepot de frate al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mare - căruia i-a fost a treia nevastă - pe Bogdan al III-lea. Astfel, Mircea pretendentul, tatăl lui Alexandru al II-lea Mircea și al lui Petru Șchiopul, era văr cu Bogdan al III-lea, iar Petru Șchiopul, îi venea văr de-al treilea lui Ștefan cel Tânăr. Prin căsătoria Ruxandrei, fiică a lui Mihnea cel Rău, cu Bogdan al III-lea, Petru Șchiopul (care era nepot de frate al Ruxandrei, fiind fiu al lui Mircea pretendentul) devine și nepot prin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]