3,613 matches
-
Amza Pellea e unul pe care gura blasfemiei nu l-a spus și nu-l va spune niciodată. L-a spus și-l vor spune pasărea ce cântă zburând, izvorul ce susură pur în fântâniță, fruntea muntelui neplecată decât la văzduh, râurile de jos și marea din cer, pietrele și stelele, oamenii curați în gânduri, ne-ncovrigați de spasmele spaimelor, înveseliți și-ndrăgostiți de actorii care i-au îmbogățit cu averi spirituale! Amza Pellea a slujit teatrului și cinema-ului până când
AMZA PELLEA. OPTIMISMUL, CA DOCTORIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353221_a_354550]
-
Gheorghiu sunt voioase și deopotrivă solemne. E o frenezie unde cântă! Într-o atragere alegră, magnetizantă sunt chemate inimile și sunt înrobite de iubire! Angela Gheorghiu inundă cu soare, armonie și surâs... Intr-o zi cu burniță și fiori din văzduh, dar cu iubire și căldură de la piept, când s-au celebrat Zilele Școlii „Angela Gheorghiu”, din Adjud, venise să o reprezinte pe patroana adorată de orașul ei natal și de lume, o altă soprană dăruită scenei lirice de orașul Focșani
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
ale satului, produc alaiuri lăuntrice, întind câmpii, căi la cer, mări și râuri cu valuri bătute de lună și stele, codri cu zimbri, cerbi și păsări, cu fagi deși și poteci împlăpumite de frunze căzute, ca inima de gânduri... Un văzduh cu eterne cărări fără pulbere, spre vis, spre dor, spre dragoste, spre lacrimă, spre ideal, spre dezolare, clădesc în suflet cântecele artistei Angela Moldovan! Este o Virginia Zeani a folclorului românesc. Romanța „La oglindă” e o „Traviata” recompusă de Timotei
ANGELA MOLDOVAN. O ÎNTÂLNIRE CURMATĂ, AŞTEPTÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353232_a_354561]
-
fi departe,/ aproape,/ acel Dumnezeu?/ O, cât aș vrea/ să-i descojesc,/ alb și subțire,/ trupul de stea,/ până la miez,/ până la/ inima/ incendiind/ poemul-lumină,/ iubirea/cea limpezită de tină !/ Aud lebăda/ în roșul amurg -/ cântecul trecerii/ de pe urmă./ Cocorii străpung văzduhul de nea,/ fiarele urlă/ și scurmă./ Nu deslușesc fereastra,/ e troienită de vis./ Veni-va curând și-nălțarea - ori,/ poate,/ căderea-n abis? Aproape,/ departe,/ aproape,/ lebăda cântă mereu./ Sfâșie norii cei negri/ un obosit,/ prea bătrân,/ curcubeu./ Și, totuși
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
să se nască între și pentru melomanii națiunii române cel care avea să fie ctitorul unui ansamblu muzical de voci înnobilate pentru soarele sufletesc al corului mirabil: Marin Constantin. Lui și operelor muzicale corale ce-au prins zbor, culoare și văzduh vocal sub bagheta ca un degetar miraculos al mâinii de aur unite cu inima, lumea muzicală românească, deslușind magii artistice, le-a închinat un șir de evenimente omagiale extinse pe durata întregului an 2015 - este vorba despre un șir, dacă
MARIN CONSTANTIN. MUZICA, ÎNCĂ UN SPIRIT PERFECT ŞI MĂIASTRU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353210_a_354539]
-
cu emoția reîntâlnirii, cu muzica pornită. Melodii selectate, care știau că o să o încânte pe aleasa lui. Motorul pornit. Un zâmbet. Demarare în trombă. Impresie. Viteză, slalom printre mașini pe șosea. Emoție. Norii se strâng, se apropie, se luptă în văzduh. În pauza melodiilor, liniștea este desăvârșită. Florin îi cere o țigară. Ea știe că își dorește, de fapt, să îi simtă aroma buzelor ei. I-o aprinde și el o savurează satisfăcut. În apropiere de Arcul de Triumf, ploaia care
5 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352665_a_353994]
-
permanentă schimbare. OMIDA. Exemplul vieții și morții unei omizi poate ilustra elocvent cele scrise în primele nouă părți ale materialului. O omidă neînsemnată iese din oul depus - atenție ! ... : nu de altă omidă, ci de un fluture care zboară liber prin văzduh și care își caută un adăpost pentru a face tot posibilul de a se dezvolta. El trăiește în concordanță cu legile naturale care i se potrivesc, se hrănește, crește, se apără de influențele negative ale mediului. ******************************************* O întrebare cât se
ŢIPĂTUL DE CUCUVEA DIN NOAPTEA DAMEI DE PICĂ NEAGRĂ (PARTEA A ZECEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352682_a_354011]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TE-AM IUBIT... Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1169 din 14 martie 2014 Toate Articolele Autorului Te-am iubit precum iubesc albastrul florilor de viorea și in, cum văzduhul își iubește astrul strălucind pe-al cerului senin. Noi parfumuri se degajă-alene din al florilor superb potir și se-agață de-ale mele gene mângâioase, fine ca un mir. Te-am iubit precum iubesc un verde, clorofilă-n inima haihui
TE-AM IUBIT... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353627_a_354956]
-
dacă abuzează de știința sofisticată și înădușită de scrupulozitatea nelimitată a mai multei științe decât voci! Luminița Dobrescu nu este în nici un caz străină de cultivarea muzicii, dar cântă mai ușor ca ciocârlia care are a ei numai câmpia și văzduhul, fără nicio graniță. Întocmai a cântat și la Festivalul de la Brașov și de aceea a câștigat. A cântat, cum altfel, ușor, cântecele de muzică ușoară „Of, inimioară!”, de Edmond Deda și „Dacă nu iubești” de George Grigoriu. E drept, se
LUMINIŢA DOBRESCU. SUCCES FĂRĂ SUBSTRATURI ŞI VERSIUNI DE FABULAŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353614_a_354943]
-
realism ponderat, între instinctul vital și instinctul cognitiv, niciodată pervertit în simplism și inestetic, niciodată excluzând dorința de fericire a omului, cea mai deplin primită din partea comediei, genul teatrului în care actrița Valentina Fătu se regăsește ca pasărea în largul văzduhului. Este o actriță nemărginit de plăcută pentru oricine și în orice împrejurare. Oamenii o plac la teatru, o plac la televizor, o plac în orice spațiu public unde o întâlnesc. Este veselă și îi înflorește fața când vorbește cu cineva
VALENTINA FĂTU. NATURALEŢEA, TIPUL INTERPRETATIV CEL MAI GREU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353607_a_354936]
-
ațintiți către focul care ardea aruncând văpăi în încăpere și privind dincolo de ferestre observă că afară cerul se întunecase destul de mult. Mânat de curiozitate procuratorul ieși din nou pe terasă și își dădu seama că se apropia furtuna, fulgerele spintecau văzduhul și se auzeau tunetele. Începu în curînd o ploaie măruntă care se opri brusc după ce norii cuprinseră firmamentul aproape în totalitate. Avu o viziune a unei priveliști care i se păru de rău augur și rosti ca pentru sine privind
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
în care consistă energeticismul de o parte și de alta, pentru că nu ar fi de conceput un spectator inert în sală atunci când joacă Adriana Trandafir. Nu sunt spații să mărginescă vreun scaun pe care stă un spectator la Tănase, decât văzduhul, când pe scenă joacă această acriță. Fenomenala trupă de la Tănase, cu istorie exemplară, cu prezent exploziv, cu viitor sigur are argumentele celebrității și pentru că în ea se integrează și actrița Adriana Trandafir. Ce aduc și ce iau spectatorii care vin
ADRIANA TRANDAFIR. HARUL TEATRULUI E ÎN FIINŢA EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353640_a_354969]
-
vale, apoi urcă și coborî niște coline. Intrase într-o zonă necunoscută. Împrejurimile erau pustii, în sate locuințele nu erau luminate, localnicii trudiți de munca pe ogor odihnindu-se. La orizont niciun autovehicul nu brăzda cu fascicolul luminos al farurilor văzduhul întunecat. Era destul de târziu, dar nu-i era nici somn și nici teamă de liniștea și singurătatea ce tronau în întuneric. Străbătu satele unul după altul cu viteză moderată. Undeva în depărtare zări o luminiță. Cu cât se apropia, cu
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
brațele așa cum cuprinzi un copac, cu credința că el te simte. Nu știam dinainte că există un spațiu amenajat pentru lucrările lui Brâncuși și când am ajuns în acel spațiu și am văzut întâi Pasărea Măiastră, numită și Pasărea în văzduh, marmura ei strălucind, înălțându-se spre cer, apoi Muza adormită, Portretul lui Nancy Cunard, ambele din bronz, am avut o stare de exaltare, pe care nu mi-am putut-o ascunde. În acele momente am consumat o mare parte din
VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ŞI ,,NOPŢI ALBE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353960_a_355289]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > APRILIE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1187 din 01 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Să nu mai cugetăm despre mâhnirea Și vaga-urmă-a frigului fugit... Pâlpâie, înviind înmugurirea, Pendula de sus, într-un joc vrăjit. În văzduh aurul, din nou, dospește Aruncat zilnic de pe roata de foc, Amorțit pământul se învârtește Deși ni se pare că el stă pe loc. Se țes, urcând, arome visătoare Și larma gâzelor ieșind din pământ. Ca-ntr-un miracol își plimbă
APRILIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354118_a_355447]
-
verde- praz unde râde codrul și unde se joacă ciocârlia urcând și coborând înaltul cerului ca un luping de avion soarele zburdă nebun ca un copil scăpat într-o recreație cântă gâzele în nuntirea lor celestă printre florile albe ale văzduhului deschis vederii până peste hăul lui dumnezeu minunile se transformă în povești frumoase cu mirese îmbrăcate în alb ucise de săgeata lui eros întors din luptele cu gerurile iernii are harfa spartă și tolba cu săgețile otrăvite înfipte în inimile
POEMUL LUI NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354121_a_355450]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > DANAELA - FULGII Autor: Dor Danaela Publicat în: Ediția nr. 432 din 07 martie 2012 Toate Articolele Autorului Fulgii ... mii de fulgi au cotropit văzduhul, transformând totul într-o imensitate albă, pustie de oricare alt suflet pe o rază de câțiva kilometri. Soare! ... un soare puternic, ca de vară face fulgii să se așeze ușor și blând, ca o îmbrățișare, pe pământ. Stau în mijlocul eternului
FULGII de DOR DANAELA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354560_a_355889]
-
decor. A fost realmente o acceptare, un tandru: „Bun venit!” Și, dintr-o dată, cu ultimii fulgi, se întâmplă minunea. Printre fulgii mari și pufoși apar mici sclipiri care se transformă în steluțe din ce în ce mai bine conturate, mai clare. „Fulgii tocmai curățaseră văzduhul pentru „vizitatori”, vine un gând răzleț. Începe o adevărată ... reprezentație cosmică! Zeci, sute de steluțe coboară din înalturi, ca dintr-o navă cosmică invizibilă. Stau nemișcată urmărind fascinată „spectacolul”. Așa am ales să trec ziua de astăzi, zi de putere
FULGII de DOR DANAELA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354560_a_355889]
-
de perfect, de fidel ar fi virtuții. Este virtuos dar nu este creștin. Creștinul este liber, așadar este fericit. Acesta și este sensul genialei și inspiratei fraze a lui Kirkegaard: “contrariul păcatului nu e virtutea, contrariul păcatului este libertatea”. Vămile văzduhului sunt numeroase. Aici pe pământ la vama care nu poate fi înșelată, proba constă în starea de fericire. Virtuosul neîmblânzit nu știe și nu poate rosti “dulce Iisuse”, toată sfera “dulcelui” îi este străină, inaccesibilă și uită că jugul Domnului
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
mulțimea norodului, fiind ca la patru ceasuri din noapte, Sfântul Andrei, împreună cu ucenicul său, fericitul Epifanie, și-au ridicat ochii în sus și au văzut pe împărăteasa cerului, pe Acoperitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh și rugându-se. Și era ea strălucind de lumină ca soarele și acoperind poporul cu cinstitul ei omofor, împreună cu oști cerești și cu mulțime de Sfinți, care în haine albe și în cucernicie stăteau împrejurul ei din care doi erau
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
în templu un crin de lumină, semn că tu fuseseși ales de Providență pentru cinstea de a te logodi cu Fecioara Maria din tribul lui Iuda, înzestrată cu atâtea virtuți îngerești, ca și tine. Ce sfântă adiere de crini în văzduh ne îmbată, bucurându-ne irișii cu albul strălucitor și imaculat al fecioriei! Cât admirăm această sfântă legătură cu Regina fecioarelor, a tuturor sfinților! Păzită cu strășnicie de fidelul și castul soț și pusă la adăpostul privirilor curioase ale tribului. Ca
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354665_a_355994]
-
toate. Ești zâna din povești frumoasă Ce-alungă iarna somnoroasă Ești adierea cea mai lină Ești zumzetul de prin grădină. Ești raza caldă ce trezește Bătrânul codru ce-nverzește Azi ești narcisă zâmbitoare În straiul alb de sărbătoare. Ești în văzduh o simfonie Ești a naturii armonie Ești revărsat multicolor Ești zbor geometric de cocor. Referință Bibliografică: Primăvara / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 430, Anul II, 05 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Armenescu : Toate Drepturile
PRIMĂVARA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354756_a_356085]
-
noapte Iar visele mă-ncearcă, rând pe rând, Templul zidit din dragoste - rămasul, Cetatea mea sfințită-n rugi de seară Când luna străjuie-n tărâm de ceară E locul sacru-n care-mi fac popasul. Ating în treacăt cu-n sărut văzduhul Când ard dorințe-n trup de lumânare Și zvârcoliri de temeri gem pe-altare. Pe mal de lac și-admiră umbra stuhul. Cât îmi doresc, la ceas de taină stând Cu astrele, să ardă-a lor sentință Sub tălpi de
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
VISE Mai cerne iarna tihnă, fulgi și vise Când se-aprind luminile-n tăcere Cu roi de fluturi albi, aripi deschise Peste noian de gânduri - mângâiere. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă Pășim într-un meleag de prospețime Umplând potire de cleștar cu doruri Freamăt de clipe-n ceas de curățime La geam, iubire lină-n loc de storuri Pervazuri de argint, o floare
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
încinsă: - Nevrednic ești, iară timpul meu deja s-a scurs! Da-voi, dară harul acestei făpturi cu adevărat inteligente! Șpriț scheună ușor a recunoștință, Mantia neagră precum hăurile universului se transformă în două aripi uriașe și Arhanghelul se ridică în văzduh despicând ca o torță noaptea adâncă. - Bă, tăticu’ le dădu la polițai și mașină de zburat! Acu’ nu mai avem scăpare, fraților, gândi, destul de imprudent domnul Țonel. Un fulger albastru îi căzu la picioare iar vocea aceea metalică îl trăsni
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]