2,042 matches
-
se elibera. Iar Sasha nu mai avea douăzeci și trei de ani, ca În seara aceea când Îl Întâlnise - Într-un gang Întunecos din Veneția, unde Dario venise pentru a lua un interviu unui skin head care dăduse foc unui vagabond. Nu mai avea trupul zvelt al lui Tadzio și părul lung până la umeri. Acum era greoi și Își pierdea firele de păr - dimineața le găsea pe pernă, fragile și despicate. Purta ochelari și nu mai avea speranțe. Îmbătrânea fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bune! exclamă Olimpia, uimită. Și eu l-am văzut, la Cinecittà, În studiouri. Am făcut parte din public de două ori, adăugă ea dregându-și vocea, căci Solari ăsta era un tip cu licență, de un anume nivel, nu ca vagabondul ăla de Buonocore, polițist și meridional pe deasupra. — Trebuie să fi fost o experiență plăcută, spuse Sasha, mulțumit că găsise un subiect de conversație cu baba asta băgăcioasă. Ciudat, Raggio Verde se sfârșise, iar pe ecran se derulau numele membrilor echipei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Bisericii Santa Maria Maggiore strălucea. Bătea clopotul - iar sunetul acela, pe care nu-l auziseră de mult timp, le dădea fiori. Aproape de obelisc, nemișcat În centrul pieței, Într-un mod nefiresc - ca o antenă sau ca un copac -, stătea un vagabond. — Blestemați. Blestemați. Blestemați, striga. Nu ați umblat după Îndemnurile mele. Nu ați urmat legile mele. Iată-mă, eu vin la tine. Și Îți voi face ce nu am mai făcut nimănui și nici nu voi mai face vreodată. Părinții Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cruța pe nimeni, iar eu nu voi avea milă. Blestemați. Blestemați. Blestemați. Părea furios pe ei, dar În realitate - dacă stăteai să-i asculți toată predica - Îți dădeai seama că avea treabă cu un oraș, și orașul acela era Ierusalim. Vagabondul locuia În piața aceea și repeta blestemul acela ore În șir, până când Își amintea că e viu, și Își ridica un picior, rămânând apoi nemișcat, la fel de mult timp, stând Într-un singur picior. — Altarele voastre vor fi pustii. Coloanele voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
timp, stând Într-un singur picior. — Altarele voastre vor fi pustii. Coloanele voastre se vor prăbuși, idolii voștri vor fi zdrobiți. Operele voastre vor fi șterse. Eu voi face din orașul vostru un deșert. Tati - care nu-l suporta pe vagabond și era enervat de tirada lui apocaliptică pe care trebuia să o asculte În fiecare zi - Îi târî de acolo. În vârful clopotniței extrem de Înalte, clopotul Încă mai bătea - bătăi Întunecate, mute, profunde, ce păreau să vină chiar din cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de-a lungul stației - În timpul zilei nici nu poate fi văzută, călcată În picioare de miile de călători -, acum se releva aproape fosforescentă În cenușiul albăstrui al galeriei. Paznicii controlează ca fiecare stație să fie pustie, să nu fie nici un vagabond, toxicoman sau vreun mâzgălitor de graffiti ascuns prin coridoarele subterane și În cele câteva adăposturi prost luminate din stațiile curate, proaspăt curățate, pentru jubileu. E o muncă de responsabilitate, dar asta e o linie de metrou, cu doar două benzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și al vânzătorilor de ziare din fața supermagazinului nu scădea; era totuși plină vară, anotimp În care, În mod normal, sărăcia devine mai suportabilă. Ce s-ar Întâmpla dacă ar fi război?, se Întreba Michel, observând pe fereastră deplasarea lentă a vagabonzilor. Când va izbucni războiul, și ce va fi la sfârșitul vacanței? Bruno Își mai turnă un pahar de vin; Începea să-i fie foame și fu puțin surprins când fratele său Îi răspunse, cu o voce obosită: — Huxley făcea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
i‑ar fi dat prin cap că Venetski nu avea titluri de rentă. Familia Macdonald poseda așa ceva. Familia Venetski nu. - Macdonald, ca Marie Antoinette cu cozonacul. - Da! a strigat Ravelstein râzând. Tțțț‑ah, gluma aia veche din timpul crizei, despre vagabondul care cerșește unei bătrâne bogate: „Doamnă, de trei zile n‑am mai pus În gură o fărâmă de hrană!” „Vai, bietul de dumneata, trebuie să te forțezi să mănânci” l‑a sfătuit doamna. - Nu văd cum ai putea da greș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
disconfort creată de mediul tropical - miasme de apă coclită și de vegetație marină descompusă, degajate de lagună - izul Înțepător al vieții vegetale din junglă și al materiei animale În putrefacție. În Porto Rico, mangustele sunt la fel de comune ca și câinii vagabonzi prin alte părți. Nu te‑ai fi gândit că animalele astea circulă În voie pe drum și pe ulițele laterale din sate. Noaptea, izbucneau rafale de muzică tribală, venind din oraș. Cocoșii Îți știrbeau somnul. Dar eu oricum nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
stăm cu mâinile în sân? BĂRBATUL CU BASTON: Da’ de unde ești așa sigur că are proprietar? Ce, ți-a spus câinele că are proprietar? Poate că n-are proprietar. Poate că e de capul lui. Ce, n-ai văzut câini vagabonzi? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Tare mă tem că e chiar câinele dumitale. BĂRBATUL CU BASTON: Știi ce, îți interzic să faci asemenea aluzii. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Dar nu fac nici o aluzie. Gândesc. BĂRBATUL CU BASTON: Îți interzic categoric să gândești, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
picătură neagră de apă? Te-ai urcat în turn, te-ai uitat să vezi cum arată câmpia? Ai văzut ce broască uriașă doarme cu burta lipită de aerul nostru? Te-ai uitat la trecători, te-ai uitat la soldați, la vagabonzi, la șperțari și la stârpituri? Ai văzut că nimeni nu mai are mâini, că nimeni nu mai are picioare, că nu le-a mai rămas decât un ochi roșu în frunte? Nu vezi cum atârnă cerul ca o burtă despicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
îmbarcă și ei, și alaiul pornește. Naomi Ruth privește cu dezgust străzile înguste, prost pavate, țipătoare. Ce oraș nesuferit, ce murdar, se gândește. Ce lume străină. Cu doar câteva zile în urmă, vineri mai exact, drept în fața bisericii Batiște, un vagabond murdar și beat își scosese din pantaloni membrul viril care-i apăruse dintr-o dată pasagerei înrămat în pătratul ferestrei, în timp ce posesorul urla și gesticula pe afară. Dezgustător. Two ver moomah woastrer dey ahmeyrikan. ??? Dar nu era asta. Nu e asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ruginită pășești pe un strat gros de moloz, vezi excremente întărite, pungi de chipsuri, boturi umede de câini care se retrag imediat în tainițele lor. Între zidurile dărăpănate dai peste cornete de hârtie și cărbunii sfărâmicioși ai focurilor aprinse de vagabonzi. Aici trag eu nădejde să descopăr ceva, habar n-am ce anume. M-am plimbat mult printre gunoaie, însoțit de privirile curioase ale câinilor, răscolind cu un băț rămășițele. N-am putut ghici prea bine ce modificări făcuseră Păvălache și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că tanti Silvia avea lucruri mai importante de făcut, sprijinită pe credința că nu te atacă degeaba câinii, trebuie să ai tu ceva pe suflet; așa că, aveam sau n-aveam, grupul Albastru mă înconjura și mă lătra ca pe ultimul vagabond. Burtosu era capul răutăților. Ceilalți își duceau viața tihnită topindu-se în soarele amiezii, căci, chiar dacă era octombrie-noiembrie, căldura încă nu părăsise pământul, dar natura are niște căi efectiv ciudate, se trezește Burtosu din toropeala lui, se smulge din culcușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și, mai târziu, nisipul. În ziua în care omul, cu ambiția lui fără margini și cu orbirea în fața viitorului, se va uni cu vântul și cu ploile, istoria Saharei sau a pășunilor americane se va repeta în Amazonia. Un câine vagabond, care-i aminti de Tom-Tom al copilăriei lui, traversă piața și se opri să urineze la singurul copac scheletic, ca și cum ar fi vrut să-l batjocorească pe supraviețuitorul solitar pe care oamenii îl lăsaseră din ceea ce fusese odinioară încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lor hârtii, cartoane și bucăți de pânză ca să le bage în câte un sac mare pe care îl cărau în spate. O parte din acest gunoi ajungea pe jos, unde imediat începea să și-l dispute o haită de câini vagabonzi. Incapabil să mai suporte mirosul și spectacolul, intră pe o străduță laterală, căutând din nou liniștea și pacea orașului adormit, care ieșea de-acum din umbră din pricina unei lumini lăptoase și triste ce prindea să se profileze în spatele lui, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să elibereze din sertarul cu chiloți mâna de jucării, inclusiv ursulețul acela, care reprezentau tot ceea ce mai putuse salva din cadourile care-i fuseseră trimise Rosei la naștere. Restul fusese donat de Jake, cu mult timp în urmă, adăposturilor pentru vagabonzi. Când îi fusese prezentat, Rosa se aruncase asupra ursulețului cu un strigăt de încântare și-l strânsese la piept ca pe un prieten pierdut. Ceea ce mama ei presupunea că și era. Pe Alice o cuprinsese disperarea. Cercetase cu mare atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fericit. După Carmina și Ducu, relația mea cu poezia n-a mai fost niciodată ca la Început, precum relația cu un bărbat care ți-a arătat ce e iubirea și apoi te-a Înșelat. Poezia a devenit deodată un Înger vagabond care cutreieră lumea cu chitara pe umăr și cu un pistol În buzunar. Cântă frumos, pletele Îi flutură În vânt, dar noaptea trebuie să fii pe fază. Există un pistol și nu știi cine va apăsa primul pe trăgaci. În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu nimic mai bine. Pute, am șoptit eu. — o, nu e de la mine, s-a apărat GĂlățanu. — Pute a soartă de om, a sânge, a păr, a transpirație, a unghii, a picioare, a hoit. Tot orașul e plin de câini vagabonzi, de lume care aleargă după câini cu covrigi În coadă, de vân- zători de iluzii și de fraieri ca mine. orașul Ăsta e ca o ghiulea care te trage la fund. Abia dacă reușesc să ies la suprafață de la o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ți Timpanele, pe Editorul Dispus să Promoveze Tinere Talente În Schimbul Unui Futai Sportiv, pe Tânărul Absolvent de Teatru care lucrează ca Fotograf la Ziar pentru că Are Copil mic și Îi Trebuie Bani de lapte Praf și de Scutece, pe Câinii Vagabonzi de la mătușă-mea de la Bloc, care te Pândesc și Îți mușcă Turul Pantalonilor În care Faci pe Tine de Frică, pe Hoțul de Buzunare din Tramvaiul 16, a cărui Gură e Noaptea și ai cărui Dinți de Aur Sunt Stelele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
monstrul sacru al pantomimei. Cred că nimeni nu l-a imitat niciodată mai bine ca ea, mai ales că semănau perfect la statură și la ochi. Catinca știa să exprime aceeași rugăminte mută din privirea lui Chaplin, aerul acela de vagabond - gentle- man - poet Însingurat, care putea aparține la fel de bine unui savant, unui compozitor sau unui jucător de golf. Nu s-a dat În lături să-mi controbăie În poșetă și să-mi șterpelească o țigară În timp ce mima o pană de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În fața mea se Întindea afișul imens al unui spectacol de revistă, În care erau Înscrise mai multe nume de actori celebri care se prostituau pentru bani. La ora aceea nu era nici țipenie de om pe străzi, doar un câine vagabond care dormea pe un capac de canalizare a ridicat o sprânceană obosită spre noi, lăsând‑o imediat la loc În jos, plin de lehamite, socotind că nu meritam efortul de a ne lătra. Contrastul dintre pedanteria afișului și forța graffitiului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de spate Îngrozitoare În urma loviturii și abia mă puteam ține pe picioare. Dar omul Își făcea datoria și a trebuit, vrând-nevrând, să mă târăsc după el. Am coborât din mașină În curtea sediului poliției, unde ne-au Înconjurat nelipsiții câini vagabonzi, mai vehemenți și mai bine hrăniți decât cei de la mătușă-mea de la bloc, pe care Însă roibu i-a calmat ca prin farmec strigându-i pe nume - Îi știa pe fiecare În parte și trebuie să fi fost vreo douăzeci
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fericit. După Carmina și Ducu, relația mea cu poezia n-a mai fost niciodată ca la început, precum relația cu un bărbat care ți-a arătat ce e iubirea și apoi te-a înșelat. Poezia a devenit deodată un înger vagabond care cutreieră lumea cu chitara pe umăr și cu un pistol în buzunar. Cântă frumos, pletele îi flutură în vânt, dar noaptea trebuie să fii pe fază. Există un pistol și nu știi cine va apăsa primul pe trăgaci. În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu nimic mai bine. Pute, am șoptit eu. — O, nu e de la mine, s-a apărat Gălățanu. — Pute a soartă de om, a sânge, a păr, a transpirație, a unghii, a picioare, a hoit. Tot orașul e plin de câini vagabonzi, de lume care aleargă după câini cu covrigi în coadă, de vânzători de iluzii și de fraieri ca mine. Orașul ăsta e ca o ghiulea care te trage la fund. Abia dacă reușesc să ies la suprafață de la o zi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]