3,889 matches
-
-a Dumnezeu fecioară Și a numit-o primăvară. Strângând lumina-n cingători Sub ochii noștri muritori, În trup de lut i-a încolțit Sămânța vieții... și-a rodit. A plâns în ploi, iar cerul mut I-a dat pământului tribut, Veșmânt ales, cu fir durut. Din iarbă crudă i-a țesut. Vrăjiți de fluturi dirijori Printre lumini triumfători, Copacii toți au înflorit, Iar El din ceruri ne-a zâmbit. Când vântu-ncepe a tămâia Desăvârșind lucrarea Sa, Se-nalță-n cer miros
ANOTIMPUL BUCURIEI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377611_a_378940]
-
le vorbesc și să-i ating. Camera noastră, a copiilor, era luminată de zorii zilei și am văzut un grup de îngeri, stând în jurul patului fratelui meu mai mic. Eram atentă, altfel n-aș fi putut auzi vocile lor. Purtau veșminte lungi, vaporoase, de diverse culori pale. Părul le ajungea până la umeri și era diferit colorat, blond, roșcat și brun închis. Nu aveau aripi. La picioarele patului fratelui meu Mircea, puțin mai la o parte stătea o ființă cerească. În mâna
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE, ARTICOL DE PREOT ILIE BUCUR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378542_a_379871]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CE-I LINIȘTEA ? Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1822 din 27 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului E liniștea lumii albastru veșmânt, Oprire de aer să poarte cuvânt, Priveghiul luminii când noaptea-i mormânt, Vieții strivite-n adânc de pământ. Abisul marin e doritul iatac Ca pături de nea la răsaduri ce tac, Ori somnul profund pentru vântul posac, De zeu strâns
CE-I LINIŞTEA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378621_a_379950]
-
deschisă, conform rânduielii bisericești, de Preacucernicul Părinte Protopop Pavel Postolachi, purtând Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce, urmat de părintele Pavel Pavel. Păreau ca fiind rupți dintr o poveste și aduși în fața ochilor prin tablouri ce se perindau secvențial prin fața ochilor. Veșmintele preoțești, de culoarea paiului de grâu copt, străluceau în lumina soarelui ce și revărsa cu dărnicie razele, transformându le culoarea în alb auriu. Trupurile lor voinicești se înfățișau și mai mari sub stiharul și mânecuțele largi, iar atitudinea lor, purtând
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
marea mulțumire a arhiereului aflat în fața acestei mulțimi de oameni atât de liniștită, de bucuroasă și de smerită în manifestări. Ei nu s au călcat pe picioare și nu s au împins, nu s au înghesuit pentru a i atinge veșmântul, pentru a i se adresa dintr un motiv sau altul, pentru a și arăta disperarea generată din varii necazuri ori neîmpliniri, sau pentru a și arăta marea dragoste prin gesturi teatrale. Gestul de binecuvântare făcut de înaltul ierarh cu brațul
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
urmat de soborul de preoți, s-a oprit în fața bisericii vechi atâta timp cât să o cuprindă cu privirea, s a închinat și a intrat în aceasta, urmat de numai doi trei diaconi. Destul de curând a ieșit de acolo, îmbrăcat în alt veșmânt, la fel de impunător ca și cel în care intrase. Atâta doar că, acum, veșmântul arhieresc era de culoare albă. Sacosul purtat de înaltul ierarh peste stihar era, firesc, tot de culoare albă, cu mânecile mai scurte și mai largi decât acesta
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
o cuprindă cu privirea, s a închinat și a intrat în aceasta, urmat de numai doi trei diaconi. Destul de curând a ieșit de acolo, îmbrăcat în alt veșmânt, la fel de impunător ca și cel în care intrase. Atâta doar că, acum, veșmântul arhieresc era de culoare albă. Sacosul purtat de înaltul ierarh peste stihar era, firesc, tot de culoare albă, cu mânecile mai scurte și mai largi decât acesta, închis în cele două părți, cu doisprezece clopoței. Pe întregul veșmânt arhieresc erau
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
că, acum, veșmântul arhieresc era de culoare albă. Sacosul purtat de înaltul ierarh peste stihar era, firesc, tot de culoare albă, cu mânecile mai scurte și mai largi decât acesta, închis în cele două părți, cu doisprezece clopoței. Pe întregul veșmânt arhieresc erau cusute ori țesute un fel de motive populare ori semne religioase, inclusiv crucea, de culoare albastră. Pe umeri, împrejurul gâtului, ierarhul purta omoforul mare, unul dintre cele mai vechi veșminte arhierești, care se folosește numai la începutul Liturghiei
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
cele două părți, cu doisprezece clopoței. Pe întregul veșmânt arhieresc erau cusute ori țesute un fel de motive populare ori semne religioase, inclusiv crucea, de culoare albastră. Pe umeri, împrejurul gâtului, ierarhul purta omoforul mare, unul dintre cele mai vechi veșminte arhierești, care se folosește numai la începutul Liturghiei, până la Apostol, când este înlocuit cu omoforul mic, la hirotonie și la alte taine, precum sfințirea de biserică, canonizare, hirotonire. Pe cap purta acel acoperământ specific, numit mitră, confecționat din țesătură fină
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
când este înlocuit cu omoforul mic, la hirotonie și la alte taine, precum sfințirea de biserică, canonizare, hirotonire. Pe cap purta acel acoperământ specific, numit mitră, confecționat din țesătură fină pe fond de culoare albastră, mai închisă decât albastrul de pe veșminte, pe care străluceau sub razele soarelui broderiile de aur și aplicațiile de pietre prețioase. Tabloul ce l aveam în fața ochilor mei era impresionant. Mi se părea ori chiar treceam cu ochii minții în îndepărtatul trecut pentru a fi martor al
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
care, de această dată, înaltul ierarh a răspuns astfel: - Domnul puterilor; Acesta este Împăratul Slavei! Ascultam înfiorat. Eram foarte aproape. Auzeam și priveam în direct, având senzația că nu sunt pe pământ, că trăiesc într un basm neasemuit de frumos. Veșmintele bisericești străluceau de curățenie și lumină, bătaia în uși și dialogul purtat cu voci naturale, limpezi, cuvintele rostite, toate la un loc, mă impresionaseră enorm. Aveam senzația că nicicând nu am fost mai aproape de Dumnezeu ca în acele momente... A
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
există și așa numitele absidiole (abside mai mici), a proscomidiei și a diaconiconului (unde se păstrează vasele sacre, se pregătesc vinul și pâinea pentru împărtășanie, se oficiază o slujbă specială pentru ctitorii și binefăcătorii lăcașului și, respectiv, unde se păstrează veșmintele liturgice (La această biserică există spații amenajate special pentru veșminte liturgice, în spatele pangarului - încăperea, masa sau locul în care se găsesc lumânări la vânzare, dar și candele, iconițe, cărți religioase etc. - construit imediat la intrarea din pridvor în pronaos, sub
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
și a diaconiconului (unde se păstrează vasele sacre, se pregătesc vinul și pâinea pentru împărtășanie, se oficiază o slujbă specială pentru ctitorii și binefăcătorii lăcașului și, respectiv, unde se păstrează veșmintele liturgice (La această biserică există spații amenajate special pentru veșminte liturgice, în spatele pangarului - încăperea, masa sau locul în care se găsesc lumânări la vânzare, dar și candele, iconițe, cărți religioase etc. - construit imediat la intrarea din pridvor în pronaos, sub biblioteca de la etaj, adică de la nivelul cafasului - balconul pronaosului, pe
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
deloc, amestecată acum, pe seama unor investigații negândite, insinuări, ipoteze, într-un conflict de interese în legătură cu faptul divers al zilei, îndelung dezbătut, iute, de dragul senzaționalului în principal, cel mai laborios, de către jurnalistul Cătălin Tolontan, adesea foarte eficient în îmbrăcarea anchetelor cu veșmintele fabulației: Hexi Pharma. Să fim, dacă putem fi, calmi! Adevărul va strălumina! O doctoriță de așa anvergură profesională și umană, atât de cumsecade, cum este prof. univ. dr. Monica Pop n-a făcut niciodată netrebnicii din care să se descopere
PĂTIMITORII PENUMBREI ŞI NEVEDERII, CĂTRE PROF. UNIV. DR. MONICA POP de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378812_a_380141]
-
aștept semnalul răsăritului,când voi deveni fluture-curcubeu.... VIII. ULTIMA RĂSCRUCE, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017. Se zguduie tot mai nervos pământul Și luptă cu putere făcându-și eurip, Își apără suflarea, comoara și veșmântul, Pe-alocuri zgâriate de monstru fără chip. Din Empireu coboară avertizări și semne Ce lumea o anunță de veșnicul pustiu, Dar nebunia ei, o-ntunecă pesemne Se va trezi năucă, când va fi prea târziu. Războaiele și moartea acaparează viața
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
lume ca o forță. Deci să ne-ndepărtăm de neguri și abis Ca Terra să n-ajungă o nesfârșită cruce, ... Citește mai mult Se zguduie tot mai nervos pământulși luptă cu putere făcându-și eurip,Își apără suflarea, comoara și veșmântul,Pe-alocuri zgâriate de monstru fără chip.Din Empireu coboară avertizări și semneCe lumea o anunță de veșnicul pustiu,Dar nebunia ei, o-ntunecă pesemneSe va trezi năucă, când va fi prea târziu.Războaiele și moartea acaparează viața,Albastrul din
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
chilavM-a îndrumat să plec, să uit tot ce-a fost ieri.Am evadat cu greu din gândul-închisoare,Reînvățând ce-i zborul peste durerea lumii,M-am înălțat prin ceața ce se-noda-n fuioareși-am aruncat suspinul după piciorul lunii.... XXVII. VEȘMÂNTUL IUBIRII DIN URMĂ, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2124 din 24 octombrie 2016. Iubite, auzi galopul timpului neînșeuat? trece turbat peste noi rănindu-ne aripile de cocori rătăciți și stingheri, ne spulberă și ultimul vis înmugurit în noaptea
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > EU SUNT Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului EU SUNT Eu sunt marea și pământul, locul unde-ți iei avântul, cartea unde lași cuvântul ca pentru suflet veșmântul... Norii negri ori albaștri sunt mătasea dintre aștri și nectarul dulce-al florii, apa de la roata morii... Eu sunt cupa de lalea, sunt o gaură-n curea, închisorii o zăbrea și merinde în boccea... Sunt o apă curgătoare, cânepă pusă
EU SUNT de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378965_a_380294]
-
cui nu-i plac? -Nu, te rog mai lasă-mă puțin Chiar nu pot accepta acest destin! Clipa m-a vândut in favoarea iluziei Crezând că savurează nectarul existenței, Vise captive sub vrajă au dispărut Lăsându-mi gândul gol, fără veșmânt! Și fără veșmântul amintirilor, ce sunt? Nu știu să simt necunoscutul, ceva nou mi-a apărut, Pur adevăr al existenței Era Sinele autentic, voia descoperit! Cum?....E greu de ghicit, Fiecare, cu-al său spirit! Referință Bibliografică: Cine sunt? / Gabriela
CINE SUNT? de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379030_a_380359]
-
plac? -Nu, te rog mai lasă-mă puțin Chiar nu pot accepta acest destin! Clipa m-a vândut in favoarea iluziei Crezând că savurează nectarul existenței, Vise captive sub vrajă au dispărut Lăsându-mi gândul gol, fără veșmânt! Și fără veșmântul amintirilor, ce sunt? Nu știu să simt necunoscutul, ceva nou mi-a apărut, Pur adevăr al existenței Era Sinele autentic, voia descoperit! Cum?....E greu de ghicit, Fiecare, cu-al său spirit! Referință Bibliografică: Cine sunt? / Gabriela Docuță : Confluențe Literare
CINE SUNT? de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379030_a_380359]
-
O fată goală se plimba în fața mea. Ba și dansa... Nu se poate! Îmi zic, asta a fugit ori din rai ori din infern! Ies. O privesc, mă privește, Parcă ne cunoșteam de undeva Uit de mine și caut un veșmânt să o acopăr, să nu răcească... Ea stă și nu spune o vorbă Nimic de îmbrăcat în jur, doar roua pe fiecare fir de iarbă. Culeg cu delicatețe mărgele de apă și le așez pe ea până o acopăr cu
LIRICE (4) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379062_a_380391]
-
frunza, de suspină. Adio le spun în loc de noapte-bună, crengilor, cănd după ele se-nclină. De jalea frunzelor, și codrul suspină în vuiet prelung,de aprig vânt bătând! Triști și-nlăcrimați privesc la rădăcină că, au rămas goi de-al frunzelor veșmânt. Lumina nopții aprinde o gutuie ascunsă bine în frunze arămii. Stă învelită în pătură gălbuie, până ajunge în casa inimii. Din suflet să îmi alunge nostalgie și resemnarea vieții să-mi aducă, luminează în nopți din toamnă târzie. Să-naripez
SUSPINUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379832_a_381161]
-
ca de marmură, era iluminată de strălucirea ochelarilor cu rama subțire de argint, ușor căzuți pe nas. Gâtul, frumosul ei gât, era mângâiat de un șirag de perle gri. În urechi atârnau câte o perlă-soră cu cele din colier. Ca veșmânt, o rochie de rips tot gri, ușor răscroită - cât să se zărească perlele. Umerii înguști erau marcați elegant de croiala mânecilor lungi, terminate cu manșete late încheiate în câte o perlă ca celelalte. Corsajul și jupa erau, în schimb, nemarcate
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
preaplin de iubire, în taină, fac nunți de poveste, cununii În țară binecuvântata cu câmpii împovărate De grâne legănate în nopțile de-alint, Apoi lin, în cercuri verzi, la sânul aurorei toate Se deschid, iar diminețile se schimbă înrourate în veșmânt aurit, Sufletul alină Când Floarea Soarelui e sărutata de lumină. Firul existenței iar îl torc În care țara? Să fie Hiperboreea, ținutul fabulos Țară binecuvântata că Ideea Unde poporul, credincios îngenunchiază doar în rugăciune Strunit, de-a lui Zamolxe-nțelepciune? Da
DIN TIMP STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379869_a_381198]
-
Acasa > Stihuri > Semne > NU AM CUVINTE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului NU AM CUVINTE Nu am cuvinte să te cânt, Românie scump pământ, Să-ți dau un meritat veșmânt, Primind simplu învățământ. Tu ești țara mea bogată, În vechea Europă situată, Cunoscută-n lumea toată, Cu buni prieteni învecinată. Ai oameni tari și muncitori, Prin viața grea răzbătători, Trecuți prin aprige ninsori, De oaspeți mereu primitori. Nu am cuvinte
NU AM CUVINTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379897_a_381226]