1,325 matches
-
am plecat ochii în pămînt, și am tăcut. 16. Și iată că cineva care avea înfățișarea copiilor oamenilor, s-a atins de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit, și am zis celui ce stătea înaintea mea: "Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază, și am pierdut orice putere! 17. Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit, și nu mai am nici suflare!" 18. Atunci, cel ce avea înfățișarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
după cîtăva vreme, după cîțiva ani, va porni în fruntea unei mari oștiri bine înarmate. 14. În vremea aceea, se vor ridica mulți împotriva împăratului de la miază-zi, și o ceată de derbedei din poporul tău se vor răscula, ca să împlinească vedenia; dar vor cădea. 15. Împăratul de la miază-noapte va înainta, va ridica întărituri, și va pune mîna pe cetățile întărite. Oștile de la miază-zi, nici chiar floarea oamenilor împăratului, nu vor putea să țină piept, nu vor avea putere să se împotrivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
cât răscolești fânul, să nu se mucegăiască. Tot paiele alea vechi sunt... — Cine știe, adăugă Petrache, ștergând farfuria cu miez de pâine. Poate că mi se pare... — O fi și de la singurătate... spuse maică-sa, strângând farfuriile. Începi să ai vedenii. Vrei să ajungi ca unchiu-tu Tica ? Tot îi ziceam, însoară-te și tu, mă omule, să ai femeia și casa ta, că, până nu te-nsori, până nu drămuiește femeia, nu pui ban peste ban. Tu n-ai mai apucat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
săracii culeși de pe drumuri... — Ce l-a apucat așa, dintr-odată ? Fandarac privi în jur, mai erau vreo două mese ocupate, iar cârciumarul meșterea la tejghea, întors cu spatele. — N-a fost dintr-odată... De la o vreme croia strâmb. Avea vedenii... — Și ce vedea ? — Stelele... — Toți vedem stelele. — Așa zici ? Când te-ai uitat ultima oară la ele ? — Nu știu... sunt acolo, ca-ntotdeauna. E ca și cum m-aș fi uitat... — Tocmai aia e, că el se tot uita... Și zicea că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gata să răspundă, cu ochii umezi, fără să înțeleagă ce anume îi usucă lacrimile care îi curgeau pe obraji. Atunci, pentru prima oară, se gândi la corpul lui, pe care nu-l simțise deocamdată decât ca pe un mănunchi de vedenii. Și, de aceea, când vru să răspundă, chiar dacă răspunsul cel bun îi venea din inimă, făcu un efort să deschidă gura. Ghemul care, până atunci, fusese alcătuirea simțurilor sale se deșiră. Auzul i se trezi cel dintâi. — Bate cineva la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
uciderii pruncilor din tabloul lui Bruegel. Întotdeauna rămâne cineva care scapă, fu ultimul ei gând înainte de a leșina. — Da’ ce zic io, dacă mă mai cunoașteți... spuse bărbatul, continuând să-și privească palma goală și străduindu-se să iasă din vedenia lui. N-aveați de unde să mă cunoașteți, doar am venit din spate. Și din spate am și dat... — De ce ? — Acuma nu mai știu... Așa a fost atunci... Rada nu era pregătită să continue discuția. Simțea că mai bine ar fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
abur, dacă frunzele ar fi ars mocnit. Vălătuci mai groși, rotunjiți spre vârf, acolo unde erau umerii, și mai subțiri, ca niște fuioare, spre glezne. Nu aflaseră niciodată cât de calzi erau aburii aceia, dacă erau aburi sau doar o vedenie a vânturilor, acolo unde se întâlneau ele, căci Magul frunzelor, cu mersul lui de lăcustă, era întotdeauna cu câțiva pași înaintea lor. Nimeni nu le vorbise vreodată despre Magul frunzelor și, pentru restul lumii, el nici nu exista. Într-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
taică-tău, Dumnezeu să-l odihnească. Toată lumea la mare, să se zbânțuie ! Aia nu e odihnă, te- ntorci mai obosit decât ai plecat. — Azi chiar că am muncit, șopti Jenică, tot cu ochii în jos, acolo unde nu-l slăbeau vedenia galoșilor târșâiți ai bătrânului și degetele grăsune ale femeii, strângând cutele fustei. Am muncit, reluă Jenică, dar n-a fost degeaba. Ar trebui să-ți dea ăștia o primă, îi netezi maică-sa câteva șuvițe de pe creștetul care începea să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și se stingeau, pe rând. Astfel încât, în permanență, doar lumina dintr-o singură cameră era aprinsă. Maca înțelese că bătrânul trăia singur. Iar din mania stingerii luminilor în semn de economie și a încuietorilor suprapuse, mai înțelese și că, între vedeniile lui, se țicnise pe jumătate. Îi fu, pentru o clipă, simpatic. Dar alungă acel gând, amintindu-și de cealaltă jumătate, de care nici măcar nebunia nu se încumeta să se apropie. Se ținu după el, nici nu trebuia să pornească motorul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Chirescu, Vasile Negreanu, Aurel Marin, Ștefan Stănescu, Horia Nițulescu, Grigore Popa, Coca Farago, Vlaicu Bârna. Sub titlul Sunt frate cu un fir de iarbă, Pericle Martinescu e prezent cu poeme în proză. Romanul și nuvela sunt ilustrate de Mihail Șerban (Vedenia, Într-o primăvară), Vintilă Horia (Reverie citadină, Zâmbetul lui Enzo Terga, Sufletul pisicii, Dumnezeu adevărat...), Mircea Streinul (fragmente din romanul Drama casei Timotei), Laurențiu Fulga (Vânt de ianuarie), Mihail Chirnoagă, V. Beneș. Articole și eseuri dau Vintilă Horia, (O nouă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288097_a_289426]
-
Regele nu se întristă, ba chiar păru că se leapădă de o povară. Tommaso se concentră din nou și înfățișarea micului viitor copil i se arătă identică cu a sa: obraji, sprâncene, nas, pomeți, bărbie, privire. Se sperie, alungă acea vedenie și revenindu-și scoase din sutană o batistă cât o basma ca să-și șteargă sudoarea de pe gât și frunte. Era ispitit să-i relateze Regelui ceea ce văzuse cu o clipă în urmă, dar avu perspicacitatea să se abțină, gândindu-se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
unic la care suntem cu toți chemați ca să luăm parte: Jertfa de Sine a lui Dumnezeu pentru dragostea sa de oameni. Aceste Paști sunt temelia și taina însăși a Bisericii", în timp ce "Paștele anual nu este numai săvârșirea jertfei, ci și vedenia mai dinainte ca într-o prefigurare a roadelor acesteia pentru universul întreg; el este deci vedenia simbolică a jertfei și a rostului ei pentru soarta lumii, în cadrul unui șir întreg de semne care se urmează în vreme (calendarul)"13. Între
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pentru dragostea sa de oameni. Aceste Paști sunt temelia și taina însăși a Bisericii", în timp ce "Paștele anual nu este numai săvârșirea jertfei, ci și vedenia mai dinainte ca într-o prefigurare a roadelor acesteia pentru universul întreg; el este deci vedenia simbolică a jertfei și a rostului ei pentru soarta lumii, în cadrul unui șir întreg de semne care se urmează în vreme (calendarul)"13. Între sărbătorirea anuală și simbolică a Învierii universale a lui Hristos și săvârșirea reală a jertfei euharistice
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
zilele se închid și în care poetul ajuns la marginea lucrurilor, cere "dreptatea cuvântului". M. Ciobanu posedă iscusința plasării insolite și a valorificării posibilităților semantice nebănuite ale cuvintelor: văile sunt neumblate, adică respinse cum ar spune Ion Barbu ceața crește vedenii, umbrele nu au umbre, timpul este asuprit de sunet. M. Ciobanu face poezie cu distincție și rafinament. "Niște Epistole" (1969) "Armura lui Thomas și alte epistole" (1971) amplifică tonul grav al poeziei sale, al tainelor negrăite, dar se simte în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
flori vii și o faraoancă". Satul, pământul sunt așezate undeva între fantastic și real, în mitopee, într-o atmosferă cultică cu datini și credințe, anunțându-l pe Ion Gheorghe din volumele publicate mai târziu. Exemplele sunt numeroase: "Apa zării", "Serile vedeniilor", "Legenda". Pământul este surprins și în ritmica anotimpurilor, astfel că poemele devin stenograme ale vieții zilnice din perspectiva mișcărilor naturii într-un joc de linii și de culori care trădează impetuozitatea sentimentului. Peisajul este tandru, întunecat și dramatic. Picturalul îl
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
joc de linii și de culori care trădează impetuozitatea sentimentului. Peisajul este tandru, întunecat și dramatic. Picturalul îl surprindem încă și în acest volum, lumina favorizând atât expresia cât și sentimentul comunicat: "Și-o mâhnire dulce peste pacea serii, cu vedenii amețite în frunzare" sau "o ciudată primăvară s-a lăsat, ceața trece galbenă pe fața lunii/ dincolo de sat/ și-n fiecare sat/ în frunziș de lună îmbrăcând salcâmii". Iubita aduce "gânguritul spicelor, cântarea norocoasă a ploilor, mângâie fruntea". Universul este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
doctorului care îi stabilise sorocul. Și aici faptele sunt înregistrate metodic și rece, fără alunecări sentimentale (Înainte de moarte). A doua categorie este aceea a povestirilor în care intervine o notă fantastică, anxioasă. În Colina, de pildă, fantasticul e, ca în Vedenia lui Gib. I. Mihăescu, o proiecție a spaimei. Vasile Catrina merge la câmp și acolo, împresurat de o ceață deasă, amețește și observă că păduricea se aprinde și piere, colina se umflă și plesnește ca o bășică uriașă, în fine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
cea bună. Legați printro dragoste mai presus de cuvinte, cei doi soți se cunosc atât de profund, încât Vitoria intuiește toate acțiunile și deciziile lui Nechifor, refăcând drumul lui fără greș, comunicând cu el întrun alt plan, care sfidează moartea (vedenia [...] grăind lămurit numai pentru urechile ei). Aceeași înțelepciune se manifestă și în modul în care Vitoria regizează, magistral, mo mentul dovedirii vinovăției celor doi ucigași. Scena care constituie punctul culminant al ro manului e de un intens dramatism: în fața celor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
AMPLITUDINE (acoperă o anumită porțiune din TIMPUL ISTORIEI), ca și un anumit ORIZONT (timpul istoriei pe care îl acoperă este situat la o anumită distanță temporală de momentul "prezent"): în "Maria s-a așezat. Peste patru ani va avea aceleași vedenii, iar neliniștea ei va dura o lună întreagă", anacronia are o întindere de o lună și un orizont de patru ani. ¶Bal 1985; Chatman 1978; Genette 1980; Mosher 1980. Vezi și ORDINE. anaforă. Vezi AMBREIOR. analepsă [analepsis]. O ANACRONIE care
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și-i aducem jertfe de băutură?” Adică să ne dumirim mai mult de o leacă și să judecăm așezat dupre glagoria noastră mioritică: ivriții în vremea cînd nu erau turbăcioși, și nu se îmbolnăviseră săracii de rapănul revelațiilor și damblaua vedeniilor, aveau cam aceleași comportamente sociale ca ceilalți oameni din jurul lor. Iar pentru oful de la lingurea se lecuiau cu o împărăteasă a cerului, adică divinitatea Iaho din reli- gia egiptenilor, pe care grecii faraoni au încondeiat-o Isis, după năravul lor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
mult nici mai puțin decît să devină stăpîna lumii! Dar textele cele mai vechi care se pretind că ar fi aparținut celor doi rabini întemeietori ai Frăției sînt datate din jurul anului 200 î.e.n., atunci cînd au purces ei cu minciuna, vedenia și tîmpenia revelațiilor la rescrierea propriei istorii și religii pentru a fi gustată și de alții dar numai după mintea mozaicilor. În timpul exilului în imperiul babilonian și apoi persan continuînd cu perioada macedoneană, ivriții și-au modificat total pro-pria religie
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia, și disprețuiesc stăpînirea.” La cîtă căldură dădea Sfîntul Soare peste căpățînele lor, nu este de mirare că se înfirbîntau după fel de fel de ,,găuri vii” și îi apucau vedeniile! Cînd vreo kedeșă rămînea la ghioc cu mare noroc, repede era scoasă la măritiș, și se găsea pe undeva un Ioshuah, Guțah sau Maimuțah, ori Muleh, Suleh sau Naftuleh care să o ia de ne-vastă pe nefericita batjocorită de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
va împlini cuvintele legii acesteia și cine nu le va face.”. Cam așa sînt toate zicerile ,,revelate” în Vechiul și Noul Legămînt, dacă le citești gîndind și nu te iei după vînturile de sub anteree. Ori pe toate aceste proorociri și vedenii ale ivriților, esenii nu dădeau nici un strop de apă, știind că sînt nu-mai făcătura rabinilor farisei după cum găsim în scrierea de la Qumran Evanghelia păcii: ,,Moise sparse atunci cele două table de piatră pe care erau gravate cele zece porunci și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
că de fapt goimii i-au obligat să trăiască izolați de restul populației și asta este dovada istorică a celei mai sălbatice forme de antise- mitism ce îi caracterizează pe europeni! Mînca-v-ar moartea cu tot cu mimetismul vostru revelat și plin de vedenii și conspirații! Formarea imperiului mozaic, visul de aur al ivriților farisei a fost realizat prin foc și sabie de către iudeo-creștinii Neamurilor, greci și romani. Dacă popoarele antichității - emeși/sumerieni, akkadieni, asirieni, cașiți, babilonieni - se raportau la un trecut mitic unde
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
bătut la tălpi, proorocirea sau profeția este o minciună și o înșelătorie, metehne pe care iudeii le-au considerat și le consideră cele mai nobile trăsături de caracter ale neamului lor. Să mai continui cu zicerile lui Ieremia: ,,13,6 Vedeniile lor sînt înșelătoare și proorocirile lor mincinoase. Ei zic: «Așa vorbește Iahwe! măcar că Iahwe nu i-a trimis și fac pe oameni să tragă nădejde că s-ar împlini cuvintele lor»... 13,8 De aceea așa vorbește Iahwe: « Pentru că spuneți
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]