1,391 matches
-
refuzat sau m-au dat în judecată. Cert este că, așa cum vă anunțam, ne aflăm într-un Nou An și, cu vâsc sau fără vâsc, viața merge înainte, adică evoluează, se dezvoltă, crește, progresează. Exact ca-n dialogul dintre două venerabile precupețe: Cum o mai duce cu nașul cu cancerul ? Merge ? Da. Progresează de la zi la zi. CAPRA, URSU De undeva, dintre tălăngi, fluiere și dobe frământate ca aluatul de cozonac în urechile privitorilor se strecoară damful de samahoancă al Caprei
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
-se de oauă și de paseri deosebi. Darămite de păun. Căci, ce-i păunu? O ființă, ca și Corbu Nicolae, carele și el Îl laudă pe domnul BÎrlădeanu cu Î din i, și o face „În ciuda diminuării elasticității articulare” a venerabilului, care-a scris de curînd o carte, probabil la fel de puțin elastică, așa cum se purtau izmenele pe vremuri, cu destăinuiri din presa americană de-acum treizeci de ani, presă care, nu mă miră, Îl numea pe BÎrlădeanu „părintele miracolului economic românesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ani În urmă era adus jertfă zeilor, cărora probabil li se făcea scîrbă, de-asta am ajuns unde-am ajuns, iar acum sacrul formează Împreună cu oasele iliace bazinul. Văii Jiului, de pildă. Că alt sacru, aparținînd religiei, ori doar venerabil, chiar că n-am redescoperit. Dar am descoperit un nou intrat În partidul România Mare, Negoescu, glăsuind parlamentar cu o mare simțire: „Bunicul s-a tratat toată viața de inimă și a murit de ficat”. După două minute de Încordată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe cineva? îl întrebă. Avea o voce atât de blândă, de melodioasă, încît Adrian o privi câteva clipe fascinat, parcă nu i-ar fi înțeles întrebarea. - Am o întîlnire, la 4,30, începu el brusc. Dar, cum îi spuneam și venerabilului domn de la recepție, am probabil un lapsus. Pentru că, vedeți, deși nu era Constantin, nici Theodor, și nici William, Williams, bătrânul dumneavoastră tot l-a identificat. A vorbit cu el la telefon și am înțeles că mă așteaptă nerăbdător, că începuse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dintr-o mînăîn cealaltă. - Ah, dacă aș ști, dacă aș ști! repetă Adrian, cuprins parcă de deznădejde. Știu doar că mă privea direct, și ne privea direct pe fiecare din noi în parte, pe dumneavoastră, pe doamnele din ascensor, pe venerabilul bătrân de la recepție, ne privea pe toți... Orlando își potrivi nervos ochelarii, apoi se întoarse către piccolo, care îl aștepta la câțiva pași. - Cine ai spus că mă cheamă? îl întrebă. - Nu pot să vă spun. E o surpriză. - Bine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ne aduse armele, spuse: — Mon capitaine, on a fait un véritable massacre. — Mai taci din gură, spuse Onie. Și dă-mi armele. — Da’ am luptat pe flancul drept, spuse cel cu voce groasă. Ați luptat un căcat. SÎnteți niște alcoolici venerabili. TĂceți din gură și cărați-vă dracu’ de-aici. — Mais on a battu. — Ați luptat pe dracu’ să vă ia, spuse Marcel. Foute moi le camp. — On peut fusiller les copains? Întrebă Red. Reținuse asta ca un papagal. — Mai taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Alexandru Mânăstireanu, ca și alții de vârsta lui - și l-aș aminti aici pe un alt prieten al meu Ioan Costache Enache, care și-a încheiat de-acum Călătoria, Dumnezeu să-I ierte - dar și pe alții care la aceeași venerabilă etate scriu și citesc, publică lună de lună, probând că li-i mintea acasă. Nu plecată în vacanță, aflată într-un «permanent repaus» (vezi Ziarul de Iași, pagina de opinii, 6 iulie 2010 ), care fiziologic vorbind, nici celor bolnavi cronic
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o victimă a propriei hărnicii - pentru că așa era în Priponeștii noștri de altădată - lumea muncea pe ruptele - de la mic la mare și ziua și noaptea, mai ales în vremea strânsului recoltei. Amănuntele relatate de mine mi au fost povestite de venerabilul meu tată, iar eu mi le-am adus acum aminte pentru că, la vremea aceea, eu însumi mă aflam la o răscruce de drumuri, prin încercarea mea de a mă pregăti pentru examenul de admitere la Școala Normală din Bârlad. Eram
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și toți trei au pierit în lagăre de exterminare, în timp ce ceilalți trei rămași în România au rămas în viață. Dovadă în plus că n-a existat holocaust. Pentru luni, 8 noiembrie 2010 notam următoarele: Către ziuă l-am visat pe venerabilul meu tată povestind, istorisind întâmplări, așa cum făcuse în mod repetat în timpul vieții. Puțin după ora opt m-am trezit bine dispus și revigorat că văzusem pe tata în vis, de parcă era realitatea cea mai clară. Pe acest fond sufletesc, după
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Venerabile domn profesor, Alexandru Mânăstireanu”, celuilalt „Stimabile domn, Ion N. Oprea”, bucurându-mă că mai vechiul meu amic (dacă nu mă va renega), Vasile Fetescu ca și Anișoara Dumitrescu sunt lianți în realizarea și extinderea unor binevenite relații interumane. Deci: Venerabile domnule profesor, Alexandru Mânăstireanu Lecturam volumul III din trilogia vieții dumneavoastră, când, un telefon surpriză m-a oprit din acțiune. Mi s-au promis și am primit volumele anterioare (I și II). Nespusă bucurie. Toate mulțumirile pentru gestul mărinimos. În
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
eseul respectiv, făcându-i loc în forma pe care i-am dat-o. Durerea unei mame Cu o seară înainte de a încerca acest eseu, vorbeam la telefon cu o respectabilă Doamnă din urbea mea care îmi mărturisea că la vârsta venerabilă pe care o are, simte de câtva timp că îi este foarte greu și că în ultimul timp nu mai poate să se scoale din pat, deși dorește acest lucru. Are o sumedenie de rude apropiate care roiesc în jurul ei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mult mai frumoși în interiorul ființei lor, de un fel deosebit. Ca un simbol al duratei în timp, pe copertă apare chipul frumos, distins, scrutând viitorul,având în brațe chipul unei fetițe “un mugure de viață” și de durată care e venerabila mamă a scriitoarei-ce avea să treacă prin iadul pregătit de hitlerism și care a supraviețuit tuturor încercărilor trăind și astăzi în Berlin, la aproape o sută de ani (mulți ani încă) și încă mai dând lecții de pian, precum Cella
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bună parte a lumii. Sâmbătă, 12 martie 2011. La această zi aniversară, cu telefoane venite din diferite localități ale țării, precum și din locuri mai îndepărtate, precum Franța, Germania, S.U.A. și Canada, am vădite semne de dragoste și respect pentru vârsta venerabilă pe care am atins-o - 95 de ani. Nici în cele mai optimiste situații n-am îndrăznit să sper la așa ceva! Se vede treaba că așa mi-a fost datul, deși am fost în miezul vremurilor zbuciumate prin care am
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
i-a fost oaspe de multe ori, fu obligat să continue instrucția rebelilor cât vor lipsi anchetatorii.) ― Să mă ierți și să ne ierți, Grigoriță dragă, că n-am știut nimic, altfel lăsam toate și veneam să aduc ultimul omagiu venerabilului tău părinte! murmură Baloleanu cu o mutră întristată, strîngîndu-i mâna prelung. Ceilalți, luîndu-și fiecare înfățișarea îndoliată potrivită, îi strânseră de asemenea mâna pe rând, cu clipiri din ochi care voiau să spună că durerea lor nu găsește cuvinte să o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încă de la căderea lui Su Shun: învățatul în vârstă de șaizeci și cinci de ani Chiang Tai, o figură socială, cu multe relații, și un critic fervent al lui Su Shun, care îl urâse pe învățat atât de mult, încât îi luase venerabilului bărbat toate titlurile. Într-o zi plăcută, eu și Chiang Tai ne-am întâlnit în sărăcăciosul său hootong. L-am invitat să vină în Orașul Interzis pentru a fi profesorul principal al lui Tung Chih. Surprins și flatat, omul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pusese mâinile transpirate În spațiul meu de lucru, așa că eram mai mult decât dispusă să-i trec asta cu vederea. Telefonul Îmi sună exact atunci când Începuseră cu toții să se contrazică pe tema: Kelly Își operase sau nu ochii la vârsta venerabilă de treizeci și patru de ani și, deși am Încercat să-l reduc la tăcere, mi-am dat seama că oamenii ăștia nu numai că nu s-ar fi supărat dacă aș fi răspuns, dar chiar Își doreau asta. Hei, Bette, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Când am întâlnit-o eu, Marcelle încă se mai amuza de întâmplarea respectivă... De la ambiguități la jumătăți de măsură Nu toate femeile tinere erau la fel de virtuoase ca Marcelle Ségal. Dimpotrivă, după cum își amintea această doamnă aflată la o vârstă foarte venerabilă, erau în jurul ei multe cupluri care, în localuri sau pe stradă, pe sub bolți, se sărutau și se pipăiau care mai de care. Multe cupluri flirtau. Căci asta se înțelegea acum prin flirt. Începând cu anii '20, însăși definiția cuvântului s-
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
consacrat victoria administrativ? a moralei oficiale. Au fost anii �n care Durkheim ?i-a edificat opera ?i ?i-a r?sp�ndit �nv???tură cu o mare obstina?ie, cu o mare rigoare autoritar?, d�nd acesteia �nf??i?area venerabil? de ?tiin??. �n numele acestei �nf??i??ri, �n numele acestei ?tiin?e, institutorii au �nv??at copiii s? respecte patria francez?, s? justifice colaborarea claselor sociale, s? accepte totul, comuniunea �n cultul drapelului ?i democra?ia burghez?. [�] Manualele, �ntre
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Biserică) avea o nuanță pur naționalistă. Biserica era considerată ca un monument al trecutului, cu un rol cultural național. În atitudinea sa față de Biserică, generația de după război manifestă o cu totul altă înțelegere. Biserica nu mai este doar un monument venerabil care aparține trecutului, ci o putere vie și actuală". Această reînnoire ortodoxă este un fel de grație, în timp ce Europa trăiește cele două drame ale individualismului capitalist democratic și ale colectivismului comunist, în fapt două manifestări ale dramei materialismului. Proiectul lui
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de repetiție, săli de curs, simțim strigătul maestrului Focșa; el însă, a avut curajul s-o recunoască și, poate, să creadă într-o viață viitoare, mult mai apropiată de perfecțiune decît cea care (vai!) trece... Să nu trageți concluzia că venerabilul artist ar fi fost o țintă a ghinionului: a cunoscut monștri sacri, a jucat alături de ei, s-a bucurat de prețuirea unor celebri actori, dramaturgi, regizori, directori de teatre. A slujit cu devotament și inspirație scenele patriei, începînd cu cele
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
doamnelor Bulandra, Alice Voinescu, Maria Giurgea, ori a domnilor Manolescu, Storin, Vraca, Ciprian, Radu Aldulescu ș.a. Cu toate acestea, multe personaje ale volumului secund din Ghinionul a fost norocul meu îmi sînt chiar vag cunoscute; prin forța de memorialist a venerabilului actor însă, ele devin acum prezente, familiare & familiale, trăiesc, le văd cu ochii minții și le simt cu inima-mi histrionică. Stîrnesc, în pasiunea-mi pentru trecutul artei noastre teatrale, plăcute empatii... Ce să semnalez aici, într-o pagină, din
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
batjocoritor al doctorilor, al clerului și-al Morții... Dar marea Isadora Duncan, care a pierit, în plină glorie, ștrangulîndu-se cu eșarfa pe care o purta la gît, în timp ce conducea automobilul? Dar Chaplin, care ce-i drept a apucat o vîrstă venerabilă și s-a trezit după moarte deshumat și furat cu coșciug cu tot? Max Linder, comicul seducător, mereu zîmbitor, nu sfîrșește automutilîndu-se în timpul unei crize de demență, la o vîrstă încă tînără? Sau colegii Stan (Laurel) și Oliver Hardy, Leonard
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ce împrejurări ați cunoscut familia învățătorului Ionescu? Ați putea relata câteva activități culturale la care era implicat învățătorul Ionescu fiind știută relația specială pe care o avea cu V. I. Popa? C. P. În momentul trecerii mele prin meleagurile dodeștene, venerabila familie Ionescu era de mult pensionară, așa încât discuțiile noastre aveau un suport presărat cu amintiri din perioada interbelică, legate de prietenia cu V. I. Popa. Despărțirea mea de familia Ionescu s-a consumat într-o după amiază de vară tîrzie
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93471]
-
V. I. Popa, un bust de 100 cm. Nu l-am finalizat din lipsă de fonduri. Dar iată că după 37 de ani am prilejul să-l remodelez pe V. I. Popa, la sugestia domnului primar Victor Popa și a venerabilului domn Luca Dumitru, profesor de istorie și fost director al Școlii Generale Dodești. M. A. Care este percepția sculptorului Cristian Pântea despre Asociația culturală Poesis Moldaviae și despre revista Ecouri Literare? C. P. Faptul ca se vrea a scrie bine
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93471]
-
față de ele frapează. Primii dușmani și-i cîștigă scundul romancier În tabăra criticilor și teoreticienilor (unul dintre ei, Antoine Compagnon), a universitarilor cu panaș, deși tot unul de-al “lor” l-a promovat. Căci editarea primului roman i se datorează venerabilului Maurice Nadeau, În 1994, Într-un tiraj de 10.000 de exemplare. Acuzat deschis că nu știe să scrie, romancierul cvadragenar pierde Într-o parte ceea ce cîștigă Înzecit dincolo, În public: unul În mod tradițional dornic de poveste și retractil
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]