1,301 matches
-
țesuturile pierdute. Timp de câteva săptămâni, pot să regenereze un membru parțial pierdut. Salamandrele mai pot produce o substanță albă, asemănătoare cu laptele, care este otrăvitoare. Glandele din pielea unor salamandre secretă o substanță toxică, care are efect asupra tuturor vertebratelor. Prezența acestei substanțe este indicată de coloritul viu al salamandrelor, de obicei galben și negru, sau roșu și negru.
Salamandră () [Corola-website/Science/326078_a_327407]
-
zone protejate"), reprezintă un abrupt al pârâului "Valea Românească", acoperit pe alocuri de vegetație forestieră și ierboasă, unde în stratele de roci formate din gresii, pietriș și nisipuri, au fost descoperite importante depozite fosilifere atribuite Pleistocenului superior, constituite din resturi vertebrate ale unor specii de mamifere preistorice (cerbi, căprioare, antilope, maimuțe, rechini, șarpi, păsări, etc).
Locul fosilifer Mălușteni () [Corola-website/Science/326123_a_327452]
-
Salix albă), plop alb (Populus albă), cătina roșie (Tamarix ramosisimd) Fauna este reprezentată de ființe care coabitează în biotopul de zonă umedă, astfel au fost identificate 239 de specii de păsări, dintre care 50 sunt incluse în Cartea Roșie a vertebratelor din România că specii vulnerabile, periclitate sau critic periclitate, dintre care: gârlița mică, rata roșie, codalbul, cristelul de câmp, becațina mare, culicul cu cioc subțire (specii amenințate pe plan global); gârlița mare, rata cu cap negru, ploierul argintiu, fugaciul mic
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
astăzi, provincia Yunnan ("Eognathacantha ercainella" Chen & Huang și "Protosagitta spinosa" Hu). O chaetognathă mai recentă, "Paucijaculum samamithion" din Carboniferul târziu, s-a descoperit în Illinois. Se credea că acele chaetognathe se înrudeau cu . Totuși, conodontele în sine se înrudesc cu vertebratele. Se crede acum că presupușii dinți de conodonte erau, de fapt, spinii de la gura chaetognathelor.
Chaetognatha () [Corola-website/Science/326302_a_327631]
-
Arcurile branhiale sunt structuri primordiale embrionare la animalele vertebrate care participă la formarea unor structuri și organe ale regiunilor cefalică și cervicală. Regiunea branhială, deși temporară la embrioni, este extrem de importantă prin derivatele ei, contribuind la formarea: Arcul branhial I sau arcul mandibular, arcul visceral I, se formează din
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]
-
transplantați dinozaurii tereștrii, precum și în călătoria în timp din "End of an Era". În afara acestora, personajul principal din "Programatorul divin" este paleontolog, în "Wake" există o scenă care se petrece la features a chase scene at the Institutul de Paleontologie Vertebrată și Paleoantropologie din Beijing, iar romanele trilogiei Neanderthal Parallax tratează o versiune paralelă a Pământului în care oamenii de Neanderthal nu au dispărut. Sawyer explorează deseori și noțiunea conștiinței umane copiate sau încărcate, în principal în romanul "Mindscan", dar și
Robert J. Sawyer () [Corola-website/Science/322834_a_324163]
-
neperechi (dorsală, caudală și anală) sunt deplasate, de obicei, în partea posterioară, dând corpului aspectul unei săgeți, ca o adaptare a peștilor răpitori care se deplasează cu mare viteză pe distanțe scurte și se hrănesc cu alți pești și alte vertebrate. Înotătoarea caudală este bifurcată, iar înotătoarele perechi nu sunt mari. Înotătoarele ventrale sunt bine dezvoltate, cu poziție abdominală. Razele (radiile) înotătoarelor sunt moi. Înotătoarea caudală cu 40-50 raze și 17 (mai rar 16) raze ramificate. Linia laterală este completă și
Esocide () [Corola-website/Science/330694_a_332023]
-
cele mai valoroase fiind colecțiile de Insecte, Moluște, Amfibieni, Reptile, Păsări, Minerale și Plante. În 1840, momentul mutării în clădirea actuală, patrimoniul muzeal consta în: 1.500 minerale, 2.844 de plante, 3.000 de moluște și insecte, 795 de vertebrate, 92 de schelete. Cea mai veche piesă din colecția muzeului este elefantul indian, care a fost cumpărat în anul 1835 de domnitorul Grigore Mihail Sturdza și adus la palat, fiind ulterior donat muzeului. În anul 2000 inventarul muzeului număra peste
Muzeul de Istorie Naturală din Iași () [Corola-website/Science/330075_a_331404]
-
din Dobrogea, Moldova și Bucovina. Dintre insecte, cele mai mari colecții sunt de Orthoptere, Odonate, Coleoptere, Lepidoptere și Neuroptere. Coleopterele numără peste 50.000 de exemplare și familiile cele mai bine reprezentate sunt: Staphylinidae, Meloidae, Cerambicidae și Scarabeidae. Colecția de vertebrate: pești, amfibieni, reptile, păsări și mamifere, numără peste 14.000 de exemplare, conținând aproape toate speciile existente în România și formând astfel una din cele mai bogate colecții din muzeele românești. Un interes deosebit îl prezintă colecțiile de cuiburi și
Muzeul de Istorie Naturală din Iași () [Corola-website/Science/330075_a_331404]
-
aflate lângă marginea apelor din zonele temperate ale Europei și Asiei. Are ciocul, gâtul și picioarele lungi; nu are glas, clămpănește prin deschiderea și închiderea ritmică a ciocului; cuibărește în arbori, mai rar pe stânci abrupte și se hrănește cu vertebrate (mai ales cu pești, dar și cu broaște, tritoni) și nevertebrate (insecte mari). Cuibărește rar în România și pleacă în sezonul rece. Are o lungimea de 95-100 cm (între curcă și curcan), anvergura aripilor 144-155 cm; cântărește 3 kg. Aripile
Barza neagră () [Corola-website/Science/329341_a_330670]
-
este angajat ca custode și preparator al Muzeului Zemstvei, transferându-se la Chișinău. A activat în această funcție până în 1905 creând valoroase colecții muzeale, elaborând diverse tehnologii de preparare a colecțiilor entomologice și a sistemelor de vase sangvine a animalelor vertebrate, care aveau o mare valoare didactico-științifică. În anul 1894 a participat la Expoziția internațională de pomicultură și legumicultură din Sankt Petersburg cu o colecție a pomilor fructiferi și ai viței-de-vie fiind apreciată de specialiști din Rusia și alte țări europene
Franz Ostermann () [Corola-website/Science/331988_a_333317]
-
Pe Lista Roșie a IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și a Resurselor Naturale) specia "Romanichthys valsanicola" este menționată ca critic amenințată (periclitată) cu dispariția (CR - critically endangered) În anul 2005 aspretele a fost inclus și în Cartea Roșie a Vertebratelor din România ca specie critic periclitată (CR). "Romanichthys valsanicola" este listat în Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, unde este menționat în Anexa II (speciile animale care necesită
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
pesticidelor și a îngrășămintelor agricole, colectarea de către localnici și turiști sunt factorii principali ai scăderii populațiilor gușterului vărgat dobrogean. În Lista roșie globală a IUCN este menționată ca o specie neamenințată cu dispariția (LC - "least concern"). În Cartea Roșie a Vertebratelor din România este considerată ca o specie amenințată cu dispariția (EN - "endangered"). În România gușterul vărgat dobrogean este protejat prin Legea Nr. 13 din 1993 pentru aderarea României la Convenția la Convenția de la Berna (Anexa II), Directiva Europeana 92/43
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
Institutului Sânger lucrează săptămânal cu milioane de mostre de ADN. Institutul folosește tehnologie de ultimă oră pentru a răspunde la întrebări care până acum cativa ani nu aveau răspuns. Datorită progreselor tehnologiei, Institutul Sânger secvențiază genomurile oamenilor, a altor specii vertebrate și a agenților patogeni, în ritm tot mai mare, si la prețuri tot mai mici. Institutul Sânger secvențiază aproximatix 10 miliarde de baze azotate în fiecare zi. Principalele rezultate ale programelor de cercetare de la Institutul Sânger sunt bazele de date
Institutul Sanger () [Corola-website/Science/334126_a_335455]
-
of Mines ("Institutul Regal de Minerit"). A fost unul dintre pionierii învățământului practic al biologiei. În paralel, a desfășurat cercetări de zoologie, anatomie comparată, embriologie, fiziologie, paleontologie, antropologie și geologie. A studiat structura și funcționarea nervilor și a craniului la vertebrate. A avut o concepție materialistă despre lumea vie, el fiind printre primii și cei mai înfocați susținători ai darwinismului. Din anul 1859, a început să publice lucrări documentate științific pentru combaterea ideilor și teoriilor care se opuneau darwinismului. A pus
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]
-
MHC), localizat pe cromozomul 6. Acest grup de gene este legat de funcția sistemului imunitar la oameni și codifică proteinele aflate pe suprafața celulelor prezentatoare de antigen. Genele HLA sunt versiunile umane ale genelor MHC care se găsesc la majoritatea vertebratelor. Proteinele codificate de anumite gene mai sunt cunoscute și sub numele de antigene, ca rezultat al decoperirii lor istorice ca factori în transplantul de organe. Antigenele leucocitare umane sunt esențiale pentru funcția imunitară, fiind împărțite pe mai multe clase: Sistemul
Antigen leucocitar uman () [Corola-website/Science/331574_a_332903]
-
în zonele de reproducere și de iernare. Se hrănesc în principal cu rozătoare mici, mai ales cu șoareci de câmp ("Microtus") și lemingi ("Dicrostonyx", "Lemmus"). Se hrănesc și cu păsări (porumbei de pădure, presuri, potârnichi, mai ales cele bolnave), alte vertebrate, inclusiv pești, insecte, păianjeni și hoituri (pasări moarte etc.), mai ales când hrana principală (rozătoarele) este limitată. Vânează ziua, ocazional în amurg. Planează jos sau zboară pe loc pentru a observa prada, ori se așază în locuri puțin mai înălțate
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
acum aproximativ 252 milioane de ani, formând limita dintre perioadele geologice Permian și Triasic, precum și epocile paleozoice și mezozoice. Este cea mai mare extincție în masă cunoscută din istoria Pământului, în care 96% din toate speciile marine și 70% din vertebratele terestre au dispărut. Este singura extincție în masă cunoscută și pentru insecte. În jur de 57% din toate familiile și 85% din toate genurile au dispărut. Din cauza biodiveristății pierdute, recuperarea vieții de pe Pământ a avut loc într-un interval de
Extincția Permian-Triasic () [Corola-website/Science/335639_a_336968]
-
ul este o componentă majoră a creierului uman și al celui al vertebratelor. Oamenii și celelalte mamifere au doi hipocampi, unul în fiecare jumătate a creierului. ul face parte din sistemul limbic și joacă un rol important în trecerea informației din memoria de scurtă durată în memoria de lungă durată precum și în navigarea
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
de alge, 42 de fungi (macromicete), 322 de licheni și 124 de mușchi. Animalele din rezervație sunt cele tipice pădurilor din sudul munților Ural - ursul brun, veverița, râsul, veverița roșie și cocoșul de munte. Parcul conține 275 de specii de vertebrate, mai precis 196 de specii de păsări, 53 de specii de mamifere, 17 specii de pești, 6 specii de reptile și 3 specii de amfibieni. Curenții de apă reci și rapizi favorizează dezvoltarea păstrăvilor. O specie de albină endemică asemănătoare
Rezervația Naturală a Bașchiriei () [Corola-website/Science/335804_a_337133]
-
care au avut loc epidemiile recente din Africa (Gabon și Republica Democrată Congo) cu Ebolavirusul Zair. Maimuțele par să joace un rol amplificator al virusului și de gazdă intermediară pentru om. Numeroase studii de teren, bazate pe capturarea animalelor sălbatice (vertebrate și nevertebrate), s-au desfășurat între 1976-1998 în diferite țări pentru a încerca să se identifice speciile potențial rezervoare ale virusurilor Ebola și Marburg. Virusurile au fost cercetate inițial prin izolare, apoi prin tehnici de biologie moleculară. În total, printre
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
desfășurat între 1976-1998 în diferite țări pentru a încerca să se identifice speciile potențial rezervoare ale virusurilor Ebola și Marburg. Virusurile au fost cercetate inițial prin izolare, apoi prin tehnici de biologie moleculară. În total, printre aproape 7.000 de vertebrate (mamifere, mai ales rozătoare, păsări, reptile, amfibieni) și 30.000 de nevertebrate (artropode) analizate în regiunile epidemice pentru determinarea rezervorul natural al fiolovirusurilor, au fost detectate numai secvențe nucleotidice de ebolavirus Zair în organele a șase rozătoare ("Mus musculus" și
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
, derivat din cuvântul latin pentru "„bazin”", este o structură anatomică sub formă de pâlnie, întâlnită la cele mai multe vertebrate. Numele de pelvis se folosește atât pentru căt și pentru Mușchii și țesutul de deasupra pelvisului osos sunt cunoscute drept "plafonul pelvian". Epifiza rotunjită a femurului, numită "capul femurului", se articulează cu oasele coxale (iliace) pe fața exterioară a acestora
Pelvis () [Corola-website/Science/332627_a_333956]
-
13 articole; la mascul adesea antena la bază este plumoasă. Adulții trăiesc de regulă pe flori și pe ierburi, mai ales în locuri umede. Adesea masculii zboară în roiuri. Femelele multor specii ("Culicoides", "Forcipomyia") sug sânge de la insecte sau de la vertebrate, atacînd și omul, producându-i o înțepătură dureroasă; altele ("Dasyhelea") se hrănesc cu nectar. Unele specii sunt prădătoare a altor insecte, iar altele ("Atrichopogon", "Forcipomyia") ectoparazite a insectelor mai mari. Femelele depun ouăle în băltoace, mlaștini, vase cu apă, găuri
Ceratopogonide () [Corola-website/Science/332714_a_334043]
-
5 septembrie 1944 în comuna Podeni jud. Cluj. A locuit cu părinții în orașul Turda (jud. Cluj), unde a copilărit și a urmat studiile liceale Deși din copilărie a manifestat o atracție deosebită față de cunoașterea faunei sălbatice, mai ales a vertebratelor, a urmat Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj. După absolvirea facultății (1969) a reușit să obțină repartizarea în Delta Dunării, unde, până în anul 1976 inclusiv, a lucrat ca medic veterinar de circumscriptie în Delta Dunării, la Chilia Veche. Din 1977
Vasile Oțel () [Corola-website/Science/332969_a_334298]