13,235 matches
-
care mai sărată și mai chipărată... PAFNUTIE (scârbit): Toate cu carne... FARNACHIE (melancolic): Este și rachiu... HABACUC (la fel): ...și titiun... FARNACHIE (cu spaimă): Sunt și muieri de cele vii și adevărate! (Toți trei se privesc crunt, zguduiți de această veste. Își fac cruce și scuipă în patru părți.) PAFNUTIE (descurajat): Vai de sufletul și de viața lui! Cam ce minuni va să facă un sfânt nevolnic între atâtea și atâtea răutăți? FARNACHIE (pune mâna streașină la ochi. Arată cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ei. Dar dacă e vorba de o plantă rea, trebuie să scapi de ea numaidecât, chiar în clipa în care ai descoperit-o. Pe planeta mea se află niște semințe îngrozitoare, semințele de baobab. De un baobab, dacă prinzi de veste prea târziu, nu te mai poți descotorosi niciodată. Invadează toată planeta, o străpunge cu rădăcinile lui și, dacă planeta e mică, nu mai rămâne nimic din ea. Secvența aceasta poate fi însoțită de ridicarea, în plan depărtat, a unei umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la ea, am aflat la a doua mână doar această întâmplare, asta putem presupune. Atmosfera s-a înviorat însă când la masă a venit o femeie sau o doamnă, mă rog, o tipă, din nou aproximăm, care a dat de veste despre un lucru absolut surprinzător. Era extaziată, tu, fată, ce chestie, ai văzut că francezii ăștia au fântână arteziană până și-n baie? Hai, fată, ești întreagă, unde ai mai pomenit așa ceva? Discuția avea loc între niște oameni care avuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cu mâna nemișcată legată de gât. La 14 ani, această situație nu e deloc plăcută și nici ușor suportabilă de un elev intern privat de atenția și ochiul matern. Apoi relatarea e spartă de informații impersonale. Până să mai primim vești mai sigure, să mai zburăm cu gândul în larga lume. În Cehoslovacia la 5I, Alois Basin, ministru de finanțe, e rănit mortal de către Alois Soupal, 61 ani, funcționar de bancă, fost membru al Partidului Comunist pe care l-a părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
larg brațele, să-i îmbrățișeze. Bine ați venit, copii! Bine v-am găsit și sărut mâna, nașă! a răspuns Costăchel și pentru Petrache. Rar vă mai vede omul. Ia veniți încoace, să vă pup - i-a primit învățătoarea. Ei, ce veste poveste? a întrebat învățătorul. Am venit să vă vedem și... Tare mă tem că treaba cu văzutul îi așa, de ochii lumii, iar în căpușorul vostru bâzâie altceva. Să auzim! Cum văd eu, nașule, față de matale nu pot avea nici o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ce te-ai oprit în prag? Parcă aș fi un mare boier și nu îndrăznești. Apoi, dragul moșului, nu ești mare boier, dar ești primar și ți se cuvine respect... Cum ai umblat, moș Dumitre? Drumul o fost ușor, dar veștile sunt grele. Ce vești, moș Dumitre? Și de ce grele? Grele, băiete. Grele. Uite colea gazetele. Cică o început război... Ia dă le încoace, moș Dumitre, că mi s-o-nmuiat genunchii! Costăchel a luat cu înfrigurare gazetele din mâna bătrânului și a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în prag? Parcă aș fi un mare boier și nu îndrăznești. Apoi, dragul moșului, nu ești mare boier, dar ești primar și ți se cuvine respect... Cum ai umblat, moș Dumitre? Drumul o fost ușor, dar veștile sunt grele. Ce vești, moș Dumitre? Și de ce grele? Grele, băiete. Grele. Uite colea gazetele. Cică o început război... Ia dă le încoace, moș Dumitre, că mi s-o-nmuiat genunchii! Costăchel a luat cu înfrigurare gazetele din mâna bătrânului și a început să le frunzărească
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cuvânt. În fiecare seară îl conducea pe Costăchel acasă... Măi Petrache, tu nu ai casă? Te ții hojma de mine, de mi-i și nu știu cum... Costache, flăcăule! Lasă tu mofturile, că nu-ți șade bine. Mai bine răstoarnă traista cu vești din cele jurnale, că-mi crapă măseaua de curiozitate. Nu răstorn nimica. Nici o iotă, să știi! De ce, flcăul tatii? Pentru că în astă seară trecem pe la nașul. Așa spune, băiete. Și nu mai lungi vorba, că aduce pagubă. Au ieșit în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Trebuie să plec, pentru a nu-mi îngrijora soția. Am să plec și eu, nașule. Noapte bună. Au ieșit împreună. La poarta agronomului s-au despărțit cu vorbe puține. Se vedea bine că peste oboseala zilei se așternuse și pâcla veștilor despre care au vorbit toată seara... Noaptea pusese stăpânire de multă vreme peste sat... Când Costăchel a ajuns la poartă, s-a oprit mirat. „Cine o fi la mine, de e lumină ca la sărbători?” s-a întrebat în timp ce deschidea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
răspuns eu. „Acum du-te la program. Eu voi da ordinele necesare pentru schimbările despre care ți-am vorbit”. M-am ridicat și, cu un salut reglementar, am făcut stânga-mprejur, plecând ca din tun la Petrache, să-i duc vestea... Cum ai primit dumneata vestea că vei deveni comandant de pluton, ne-am dat seama din cele povestite. Întrebarea e cum a primit Petrache vestea că a fost numit comandant de grupă? a întrebat inginerul Cicoare. Apoi mutu’ ista era
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
la program. Eu voi da ordinele necesare pentru schimbările despre care ți-am vorbit”. M-am ridicat și, cu un salut reglementar, am făcut stânga-mprejur, plecând ca din tun la Petrache, să-i duc vestea... Cum ai primit dumneata vestea că vei deveni comandant de pluton, ne-am dat seama din cele povestite. Întrebarea e cum a primit Petrache vestea că a fost numit comandant de grupă? a întrebat inginerul Cicoare. Apoi mutu’ ista era gata să mi sară de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fixat privirea în lumina lămpii doar pentru o fărâmă de timp. În străfundul ochilor lui s-au aprins văpăi și... fără altă introducere, a pornit să povestească: Ne aflam pe malul Ozanei. Organizam apărarea, când - ca un trăsnet - a căzut vestea... Era în dimineața zilei de 24 august 1944. Tocmai mă întorsesem de la o consfătuire avută la colonelul Brad Filip. A sunat telefonul. La celălalt capăt al firului era colonelul: „Costăchele! Oprește orice pregătire de luptă! În urma Proclamației Regelui, dată aseară
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ai gândit că unui copil îi trebuie și un tată!? L-am și găsit! Nu mai spune! Ema stătu câteva momente pentru a se reculege, dar mânată de curiozitate, din dorința expresă de a fi ea prima care afla marea veste, o întrebă: Ce spui? Cine-i fericitul? Secret. Nu va trece mult timp și ai să mă vezi cu burtică... Mona, Mona, am impresia că te-ai cam grăbit! Nu crezi că trebuia să mai reflectezi? La opinia publică, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
drum spre școală poți să te oprești câteva minute pe la mine? Am ore mai târziu și nu prea aș ieși din casă. Am impresia că o să plouă. Te superi? De ce să mă supăr!? Atunci, trec eu pe la tine, am o veste trăsnet! ... Te aștept, dragă, cu toate onorurile, uite, și pun cafeaua pe foc! Pune-o draga mea, dar fără zahăr, că vestea ce ți-o aduc are atâta dulceață...! Ema și Gina erau colege de generație. Amândouă îmbrățișaseră ramura didactică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Am impresia că o să plouă. Te superi? De ce să mă supăr!? Atunci, trec eu pe la tine, am o veste trăsnet! ... Te aștept, dragă, cu toate onorurile, uite, și pun cafeaua pe foc! Pune-o draga mea, dar fără zahăr, că vestea ce ți-o aduc are atâta dulceață...! Ema și Gina erau colege de generație. Amândouă îmbrățișaseră ramura didactică. Una preda istoria, cealaltă geografia. Se înrudeau nu numai prin disciplinele pe care le predau, ci și prin apetitul pentru senzaționalul ieftin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
greu de imaginat. Nu erau lăsate în umbră nici unele evenimente ce apăreau în culisele așa-zisei lumi bune din urbe. Gina, de cum primise telefonul, se așeză la geam cu gândul să-și vadă colega venind. Ardea de nerăbdare să afle vestea cea mare pe care Ema, cu bună știință, o ținuse în suspens, pentru a o savura împreună. Timpul trecea anevoie. De câteva ori avu impresia că o femeie care intrase pe aleia dintre blocuri ar fi Ema, dar se înșelase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe care erau ceștile de cafea. Dacă n-ar fi fost atente, s-ar fi răspândit pe covor bunătatea de cafea și zațul din cești... * În zilele ce urmară, Ema și Gina constituiră două bisericuțe ad-hoc în cadrul cărora serviră proaspăta veste ca pe o prăjitură. În loc de glazură obișnuită, ele o îmbelșugară cu multe epitete ornante. * Trecură câteva săptămâni bune. Colegele o puseră pe Simona sub lupă, să vadă dacă tălioara ei este în schimbare. Și așa au observat, cu trecerea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
TREIA 1 Î ntre un oraș mic și un sat nu e nici o diferență; se spune, nu fără temei, că atunci când într-o asemenea localitate strănută cineva dintr-un anumit cartier, toată suflarea din oraș se îmbolnăvește de gripă. Și vestea despre situația în care se afla Simona se răspândi repede. Ea însă trecuse uneori cu nepăsare, alteori cu mâhnire peste precupările oamenilor, cunoscuți și necunoscuți, peste micimea concetățenilor privitoare la modul ei de viață. Din anonima de altădată, datorită colportorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care nu erau întotdeauna plauzibile. Dar vrând, nevrând, trebuia să găsească într-o zi forța și curajul de a străbate nu drumul până acasă, ci pe cel către inima părinților săi care nu știa, nici măcar nu bănuia cum vor primi vestea ce voia să le-o ducă. După îndelungă chibzuință veni și ziua aceea. Simona trecu peste toate opreliștile gândurilor care îi puneau în cale pietrele îndoielii și se urcă în tren cu toate împovărările care, păreau a fi anevoioase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în orașul ei natal cât se poate de târziu. Pe de altă parte, se gândea că era posibil ca temerile sale să fi dobândit în timp dimensiuni hiperbolice. Se putea tot așa de bine să găsească în înțelepciunea părinților, chiar dacă vestea i-ar fi șocat, sfatul, înțelegerea și ocrotirea de care avea o imperioasă nevoie, pentru a-și liniști angoasele care o bântuiau. Așa ajunse Simona, într-o seară de octombrie morocănos, să deschidă poarta casei, cu ochii țintă către bucătăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
exprime adevărul pe care voia să-l destănuie, și în loc de răspuns la toate întrebările și nedumeririle bunilor ei părinți, puse mâna mângâietor pe burtă. Și atunci? Spune, Mona, veni vocea imperativă a tatălui... M-am gândit să am un copil! Vestea căzu ca un trăsnet. Tăcerea se așternu grea în încăpere, întunecându-le chipurile. Nici o fărâmă de lumină nu rezistase cumplitei destăinuri. Păru că se stinse și focul din sobă, care până atunci licărise vesel. Simona se mută de pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să o găsească în casa părinților. În acest dialog, mama ei nu avusese loc. Bunele relații cu tatăl său și afecțiunea pe care acesta o arătase la sosirea ei se topiseră. Era un semn cât se poate de elocvent că vestea adusă îi înveninase până în cel mai străfund colț al sufletului lor. Tatăl se arătă deosebit de hotărât. Se vedea cât de acolo, din mișcarea neliniștită a brațelor, din pașii care presau dușumeaua care scârțâia sub fiecare călcătură, că n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lumea largă, acesta nu se afla în gospodărie. I se alăturase gudurându-se, voind ca măcar el să-i dea un semn de afecțiune în această ogradă care fusese cândva și a ei. Simona se uită în urmă. Nici o mișcare. Vestea adusă de ea topise nu numai lumina din casă, ci și cea din sufletul bieților ei părinți. În seara aceea soții nu-și vorbiră. Ceea ce se întâmplase cu fiica lor era de neconceput. Din cât își aducea Costache aminte, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de două ori, de mai multe ori, încât învățase tot textul pe de rost. Se gândi să-i ceară și Emei un sfat. Era prea tulburată ca să se încuie în casă și să plângă pe hârtia asta aducătoare de o veste atât de stupidă. Ema o sfătui la rândul ei: Nu fi proastă, trei luni trec. Îți iei apoi concediu de maternitate și când vei reveni la catedră în trimestrul al II-lea, nimeni nu-și va mai aminti că Simona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și călătorea în lumi feerice. Ea îi priveghea un timp somnul și, când buzele lui schițau un zâmbet, se întreba: Oare ce visează odorașul mamei?" Când copilul începuse a gânguri, Simona îi dădu un nou telefon doctorului să-i spună vestea cea mare: Teo, știi care a fost primul cuvânt rostit de Răducu? La celălalt capăt al firului, intrigat peste măsură de zecile de telefoane pe care i le dădea Simona și care îi stricau ziua, doctorul Teodoru fu nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]