1,930 matches
-
geamul și întinse mâna în aer. O rafală de vânt pătrunse în sufragerie, neașteptat, cu aripi reci și grele de apă. Un zgomot puternic, asurzitor, o înțepeni locului. Rafala de vânt se strecurase într-o clipită prin cameră, deschizând cu viclenie ușa dinspre bucătărie și năpustindu-se cu voluptate drept în geamul pe care Clara îl lăsase deschis mai devreme, pentru aerisire. Clara înmărmurise, cu mâna întinsă încă în aer. Era ca și cum rafala de vânt care se năpustise dinspre sufragerie înspre
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că o adâncă nemulțumire mocnea în însăși alcătuirea insului. Moștenită, dar în altă gamă, de la detestatul părinte. Alegerea de primar a fost unul din jocurile copilăriei mele, de care mă feream însă, pe cât îmi stătea în putință, nesuferind violența și viclenia acestuia. Un băiat, luat la ochi de grupul de copii ce se energizau în recreație, era declarat primar, ceata sărea pe el, așa-zicând că-l sărbătorește, în realitate ciupindu-l, ciufulindu-l, trăgându-i o strașnică bătaie, în sunetul
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
dramaturgic toată opera, în deplină conformitate cu rolul său, de inițiator și orchestrator al dramei tuturor personajelor. Glasul său este unic, fenomenal. Grave de bas rus, agilitate fantastică, culori nebănuite, tristețe, multă generozitate, blândețe, dar și sarcasmul cel mai dur, viclenia cea mai adâncă a unui personaj negativ. Corul Filarmonicii „George Enescu” din București a cântat foarte mult și extrem de bine pe tot parcursul festivalului. În Wagner, dirijorul Iosif Ion Prunner ne-a arătat fațeta puternică, bine conturată a vocilor minunate
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
pe oamenii din țară, în loc de a fi conduse într-o albie comună spre folosul țării, au fost secate, nimicite prin mișelie, moliciune, venalitate; în care toate instinctele barbare însă nobile au făcut loc instinctelor ipercivilizate ale Bizanțului, acelui amestec de viclenie meschină, răutate meschină și nespusă fățărnicie. IV. VEACUL AL ȘAPTESPREZECELEA Bugeac în limba tătărească - zice Cantemir - va să zică unghi, un colț de pământ. Cam pe la anul 1568 se începe roirea tătarilor înspre țara Moldovei, precum ne-o spune Cantemir însuși, care
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lui Matei Basarab compania de esploatare? Unul, Ginea, zice istoria: era din Rumelia, om prost și neînsemnat, de meserie fierar. Venit de foarte june în țară și făcîndu-și avere, se însură la satul Brătășești, lângă Olteț, în județul Romanați. Cu viclenia sa cea iscusită, ajungând a se înainti în diregătoriile civile și apropiindu-se adesea de Domn, [î]i zicea totdeauna să-l facă pe el vistier și-i promitea că va afla mijloace să-i sporească veniturile, încît să poată
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
rolului său tragic; daca se dă vro comedie, publicul plânge de interpretarea, vrednică de comizerațiune a rolelor sale comice. Ei bine, Crăcănelul Parlamentului e d. Petre Grădișteanu. Pronunțând cuvinte mari și având o fizionomie nenorocită, care poartă sigiliul neșters a unei viclenii pronunțate, voind a vorbi cu sentiment și căldură și nefiind capabil de aceasta, domnia sa se umflă în mod artificial și, cu sofismele cele mai netrebnice, de cari ar râde și copiii, cu întortocheri de cuvinte, cu tertipuri si cusururi subțiri
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
bărbații politici n-au nevoie să se ție de cuvânt și nu le va lipsi nicicând un pretext de a îmbrobodi și înfrumuseța călcarea făgăduinței lor. Trebuie însă să fii meșter, urmează scriitorul italian, în arta de a îmbrobodi calitatea vicleniei, în meșteșugul de a o ascunde și masca. Oamenii sânt atât de mărginiți și atârnă atât de mult de presiunea momentului încît acela care voiește să-i tragă pe sfoară află totdauna oameni cari să se lase a fi înșelați
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
șiretlic și neadevăr o virtute, apoi o organizație întreagă bazată pe minciună că poporul e cult și bogat, pe când în realitate era incult și sărac, o generație prezumpțioasă, fără sațiu și imorală de advocați la cari mintea e înlocuită prin viclenie, a căror meserie consistă în a corumpe {EminescuOpX 409} caracterele prin amăgire, a face din negru alb, din alb negru, o lipsă totală de judecată pentru orice formă de cultură care nu corespunde c-un paragraf de lege, toate relele
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
-ne asupra răspunsului la adresa tronului. [14 decembrie 1879] {EminescuOpX 455} ["ȘEDINȚA DE IERI A SENATULUI.. "] Ședința de ieri a Senatului a fost fără îndoială una din cele mai semnificative și mai interesante de când se discută în Corpurile legiuitoare cestiunea cu viclenie numită a răscumpărării. Ședința era prezidată de d. Dimitrie Ghica - pe care l-am văzut jucând oarecare rol de care nu are a se felicita, când, din nenorocirea țărei, s-a dat concesiunea Strusberg - și, din când în când, se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fericit e ispititoare ca gândire; în realitate cât timp există viață în noi, fericirea, ca și nenorocirea ne urmăresc în bârlogul în care să zicem că am fi reușit să ne retragem și ne afumă la gura vizuinii cu atâta viclenie încît ne silesc să ieșim fără măcar să ne dăm seama că o facem. N-aș putea să spun că după dispariția Căprioarei m-aș fi hotărât să nu mă mai căsătoresc, dar îmi spuneam că acest eveniment va trebui să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
are cum să recucerească aceste valori? Poate că are dreptate, fără să putem afirma că atunci când a putut să ia arma în mână n-a ezitat s-o facă, ba chiar a făcut-o bine, punând în vigoarea luptei și viclenia și toate armele unei inteligențe ascuțite, diplomația abilă, trădarea la timp a vechiului aliat și alăturarea de altul nou, mai puternic. Astfel i-am bătut pe turci, pe poloni, pe unguri, pe tătari și am fost bătuți de aceștia, însă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a neant, pe măsură ce clipă de clipă celălalt încearcă să se constituie, să ia cunoștință de propria sa identitate... Ceva limitat, fragmentar, temporal... Și după victorie? Reîncep în alt spațiu epic al luptei pentru fericire, încărcați de experiență, nu mai multă viclenie, cu mai multă răbdare, și cu arme mai puțin vizibile și spectaculoase, dar mai otrăvite, mai bine ascuțite și care rănesc mai adine și mai nevindecabil... Dar nu e oare asta fericirea însăși? Această iluzie după care gonim pe vastitatea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
s-o intimideze pe Matilda, în acea seară când sărbătorisem cu întîrziere nașterea și botezul Silviei. Ghicisem atunci în el bărbatul de modă veche, care nu putea concepe să acorde în sinea lui femeii un locșor cât de mic, oricâte viclenii, ură sau iubire i-ar fi asaltat din partea vreuneia cât fusese tânăr, sau din partea bunicii, după ce se însurase și îi făcuse atâtea fete. Și asta în mod firesc, natural. Ar fi trebuit de pe atunci sau poate chiar încă de mic
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e, deci cu mâna asta ai scris ca să te strecori în facultate. Mâna de năpîrcă! Ia arat-o și adunării... Așa, ai curajul, mai ai și curajul... Ia răspunde-ne aici, a zis Șuta, tu te-ai gândit că prin viclenia ta ai reușit să ocupi locul altuia, element sănătos, care în trecut n-a avut acces la învățămînt datorită condițiilor grele de exploatare? Tot voi veniți acum, cei înstăriți, care ați făcut averi pe căi necinstite? - orice avere e necinstită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lipsa mea de apetit să persiste. Pe tine n-o să te deranjeze, nu-i așa, iubitul meu?!" Și îmi aruncă o privire pe sub gulerul blănii și un surâs de un farmec ucigător, în timp ce pleoapele ei mari bătură cu o veselă viclenie, aluzie nedefinită la tot ceea ce gândeam și simțeam eu; cum adică să mă deranjeze pe mine vreodată orice-ar veni de la ea? Ieșiserăm de la birou mai devreme, ca toată lumea. Soarele strălucea orbitor peste bulevardele înzăpezite care forfoteau de oameni. Era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și o lovi năprasnic; ea căzu cu un astfel de strigăt încît înlemnii. Nu era un strigăt chiar proaspăt, ci de groază veche și disperare, sfâșietor, zăceau în el nenumărate altele și fără speranță, nimeni n-o putea salva. O viclenie liniștită stăpâni în clipa aceea instinctele mele alarmate încă din timpul mersului. Mă repezii cu o lipsă de vlagă simulată, să-i aflu individului forța reală, și mă angajai într-o încăierare neconvinsă. El mă plesni îndesat și mă aruncă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-l învingă, și nu într-un simplu schimb de lovituri, ci într-o încleștare pe viață și pe moarte? Ce puteam să mai adaug? Că Petrini nu a folosit numai forța, care era mai mică decât a zdrahonului, ci și viclenia, în disperare, simțind că nu era de glumit, viața sa și a prietenei lui erau în primejdie? Cum să dovedești asta? Un proces în care m-am zbătut, cheltuind o energie considerabilă, să obțin amânări lungi, să aduc noi martori
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi catalogat drept răutăcios. Când individul se opri si se uită în jos spre Gosseyn, ochii lui, văzuți de aproape, erau cenușii - închis la culoare. Și zâmbetul le dădea o privire care, pe Pământ ar fi fost considerată plină de viclenie și atotștiutoare. Nu avea un aer amenințător. Și, de fapt, față de un om care stătea acolo, întins pe spate, nu prea știa ce atitudine să ia în momentul acela. Rămânea să aștepte până când celălalt avea să facă prima mișcare. "Mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
abia aștepta să le învețe. Așa arăta România: patria, casa, locul meu de muncă. De fapt, țara n-avea nimic, merita toată stima (uneori și mândria); problema eram eu. Nu înțelegeam că amestecul discret și eficient de lene, scandal și viclenie numit când „patriotism“, când „sentiment național“ (și în care nu mă recunoșteam decât în parte) venea din vremuri străvechi și nu putea fi înlocuit cu una, cu două. Nu te puneai nici cu Dromichete, nici cu nea’ Vodă Cuza. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
perfect cu firea lui. Nastasia Filippovna chiar tresări de furie și-l privi insistent pe Ferdâșcenko; acesta se sperie imediat și tăcu aproape înghețat de spaimă; într-adevăr, mersese prea departe. N-ar fi mai bine să renunțăm? întrebă cu viclenie Afanasi Ivanovici. — E rândul meu, însă voi profita de regula jocului și nu voi povesti, zise cu fermitate Ptițân. — Nu vrei? Nu pot, Nastasia Filippovna; de fapt, consider că acest petit jeu e imposibil. — Generale, mi se pare că dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plecată de dimineață la Pavlovsk, la Daria Alexeevna și că „s-ar putea întâmpla să rămână acolo câteva zile“. Filisova era o femeie cu privirea vioaie și fața ascuțită, de vreo patruzeci de ani și se uita la el cu viclenie și circumspecție. La întrebarea cu privire la nume, întrebare căreia, parcă în mod intenționat, îi conferise o nuanță misterioasă, mai întâi prințul nu voi să răspundă; dar imediat se întoarse și o rugă insistent să-i comunice Nastasiei Filippovna numele lui. Filisova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îți amintești în primul rând că rațiunea nu te-a părăsit nici o clipă pe toată durata visului, îți amintești chiar că ai acționat extrem de ingenios și logic în tot acest timp lung-prelung, când te-au înconjurat ucigașii, când umblau cu viclenii, își ascundeau intențiile, se purtau prietenește cu tine în timp ce aveau armele gata pregătite sau doar așteptau vreun semnal, îți amintești cu câtă dibăcie, în sfârșit, i-ai păcălit, te-ai ascuns de ei, apoi ți-ai dat seama că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Imperiului Roman de Apus, și în cadrul lui totul, începând cu credința, se subordonează acestei idei. Papa a cotropit pământul, tronul pământesc și a pus mâna pe sabie; de atunci totul merge așa, numai că sabiei i s-au adăugat minciuna, viclenia, înșelăciunea, fanatismul, superstiția, nelegiuirea, s-au jucat cu cele mai sfinte, cele mai drepte, cele mai naive, cele mai înflăcărate simțiri ale poporului, au dat totul, totul pe bani, pe josnica putere pământească. Și asta nu-i învățătura Antihristului? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
oamenii de felul prințului ar fi luați sub tutelă, atunci pe cine s-ar mai cădea să ia drept curatori? Iar la relatarea în tragic a lui Lebedev despre evenimentul ce urma să aibă loc în curând, doctorul clătinase cu viclenie și malițiozitate din cap și, în cele din urmă, observase că, nemaivorbind de faptul că „oamenii se însoară cu cine-i taie capul“, după câte auzise el, „persoana aceea seducătoare, în afara frumuseții covârșitoare, mai poate cuceri un om și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
grămătic și la ele cei 100 000 de dorobanți și seimeni depunîndu-și jurămintele asupra formulei: Jurați pe această sfântă Evanghelie și pe această cinstită cruce că veți fi cu Constantin Vodă un suflet și un sfat, ascultîndu-l și ajutîndu-l fără viclenie, atât în iveală cât și în taină; neascunzând de el nici un lucru ce trebuie să-i fie cunoscut în tot cursul vieții sale și în tot cursul vieții voastre, și nu veți fi trădători către el, nici veți lucra împotriva
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]