1,742 matches
-
ajungând la lumina care îl chemase. Pomii erau arămii, semn că venise toamna și aici în vestul țării. Gânduri lipsite de importanță veneau abuziv și o torturau fără voia ei. Rațiunea căuta stăpânirea acestora, dar privirea lui Alin, zâmbitoare și victorioasă o detașă imediat de toate gândurile din trecut, aducându-i echilibrul. Trecuse ceva timp de când nu mai știuseră 300 nimic unul de altul. Acum stăteau la o masă și așteptau să fie serviți de unul dintre ospătarii grandiosului restaurant „Vulturul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pentru șofer contează (în sensul că taxează !), pentru că, la un moment dat, oprindu-mă din conversația cu Ana, am o vagă bănuială și gândesc cu voce tare : Dar unde suntem ! . în jur sunt numai blocuri noi, cenușii, sinistre, blocurile socialismului victorios Imposibil să fie în această zonă vechiul Palat Bragadiru ! Ne uităm tustrei pe geam, în semiobscuritate (e deja trecut de 8 seara), încercând să deslușim numerele de pe blocuri. Cu-atâtea unități comerciale la parter, e-aproape la fel de imposibil. Identific, în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
hârtia... și scoate o agendă albastră cu copertă capitonată, cu cuvintele „Mama lui“ inscripționate cu un scris înflorit, argintiu. Se uită la ea de parcă tocmai ar fi primit cadou un șobolan mort. — Am și eu una la fel! zice mami, victorioasă. Bagă mâna în geantă și scoate agenda pereche de culoare roz, pe care scrie „Mama ei“. Se numesc „Organizere pentru mame“! Uite, aici se scrie meniul, lista de invitați... culorile alese... și aici e un buzunăraș pentru ceas, uite... Așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mărit cu el? — Becky... — Puteți, evident, să luați acasă contractul, să vă uitați mai bine peste el când aveți timp... — Nu am nevoie să mă uit mai bine peste el. — Să înțeleg că refuzi să-l semnezi? Elinor mă privește victorioasă, de parcă tocmai i-am confirmat toate bănuielile. Nu! zic cu glasul tremurându-mi. Nu refuz să-l semnez! Semnez tot ce vrei! N-am de gând să te las să crezi că sunt ahtiată după banii lui Luke! Înșfac stiloul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
costumul la două rânduri și are mereu pe față aceeași încruntătură dezaprobatoare. — Bună, Daniel, zice și mă salută din cap. Becky. — Bună, Randall, zic și îi trântesc un zâmbet, sper cât mai natural posibil. Ce mai faci? Uite! spune Danny victorios, dându-se de lângă stativ și arătând spre tricouri. Colecția mea. La Barneys, exact așa cum ți-am zis. — Văd, spune Randall și scrutează cu mare atenție stativul de haine. Urmează o tăcere încordată și sunt sigură că o să ridice ochii spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
care dansează foarte energic cu... Michael! Ca să vezi. Nu e o idee tocmai rea. — Deci. Ghici câte persoane mi-au cerut cartea de vizită? spune o voce din urechea mea. Mă întorc și îl văd pe Danny cu un aer victorios, cu câte un pahar de șampanie în fiecare mână și o țigară în gură. Douăzeci! Cel puțin! O tipă m-a pus să-i iau măsurile chiar acolo, pe loc. Toată lumea zice că rochia e mortală. Și, când le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zic, sforțându-mă să-mi iau un ton cât mai lejer. Nu e o ghicitoare cu premiu! Se vede din elicopter. Știu foarte bine ce faci. Am prieteni în Surrey. Care m-au informat. Îmi întâlnește privirea cu o expresie victorioasă în ochi și simt că mă ia cu fiori pe șira spinării. Nu. Te rog, nu. Nu acum, când am reușit să ajung până aici. Cred că ai un mic secret pe care ai uitat să-l împărtășești invitaților tăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
asigure condițiile necesare desfășurăii trupelor germane, în teritoriul românesc, care urmau să acționeze în sectorul sudic al frontului de est, în U.R.S.S. Antonescu apărea garantul cel mai sigur al integrării României în noua ordine impusă pe continent de Reich-ul victorios. Generalul Ion Antonescu a semnat aderarea României la Pactul Tripartit, la 23 noiembrie 1940, încurajat fiind de replica lui Hitler: „istoria nu s-a oprit la anul 1940. Despre aceasta, Antonescu avea să credă că a fost o promisiune, în
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
elemente devotate cu carnetul roșu de membru În buzunar pentru a face oleacă de colb propagandistic negativ. Scopul? Sperierea celor cu cererile depuse pentru plecare și determinarea acestora de a rămâne ca să dea o mână de ajutor la construirea socialismului victorios și la realizarea vestitelor planuri cincinale În patru ani...pe jumătate, după cum suna o glumă din epocă, numai bună pentru arestarea colportorilor. În „Raportul de activitate a CDE Huși pe luna august 1949” am găsit, printre alte găunoșenii lozincarde
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
noi să-i vină idei subversive ce ar fi zdruncinat sistemul ridicat cu propagandă deșănțată, minciună și găunoșenie pe un munte uriaș de cadavre. Gheorghe Gheorghiu Dej și ai săi aveau nevoie de liniște pentru a construi mai departe socialismul victorios așa că nu trebuiau deranjați nici măcar cu o virgulă pusă unde nu trebuia și În fond, de asta erau plătiți regește tovarășii cenzori. Chiar și autorii sovietici erau cenzurați iar cea mai bună dovadă poate fi adresa nr.1897/8 mai
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
festivalul Siculus cereau o instituție aparte a acestui festival pentru a coordona activitatea formațiilor respective și să organizeze turnee În toate regiunile din țară locuite de maghiari”. Tot În aceste publicații semi-iredentiste, Încercase să intre și recenzia făcută cărții „Memoriile victoriosului comandant” scrisă de mareșalul sovietic G.K. Jukov, care apăruse la Budapesta. Iată recomandarea cenzorului vizavi de această mizerie publicistică pe care „eroul” rus a scris-o cu Împuțitele și prăfuitele sale cizme de „cuceritor”, În loc de capul care-i lipsea: „(...) Volumul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sunt, și atunci când sunt răniți, să le legăm rănile. Așa să ne ajute Dumnezeu! Ascultând cum predică cineva, pot spune întotdeauna dacă predicatorul respectiv trăiește adevărul, dacă a murit față de păcat sau a înviat la o viața nouă. Pe malul victorios la Iordanului există atâta glorie, o pace uimitoare și o odihnă atât de extraordinară încât le poți identifica dacă acestea există în viața unui om. Ellen G. White spune în frumoasa carte “Evanghelism” (pag. 695): “Necredința, iubirea de lume, lipsa
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
din Berlin. Sub conducerea lui Walter Ulbricht și Erich Honecker RDG-ul, "stat al muncitorilor, țăranilor și intelectualilor germani", evolua în anii '70 pe coordonate economice pozitive, iar în politică urma fără abatere linia trasată de Moscova. Fiind avangarda "socialismului victorios" și "fereastra țărilor comuniste", RDG-ul era programat "să arate bine", nivelul de trai fiind ridicat, magazinele pline și cetățenii mulțumiți că nu rabdă de foame, frig, lipsă de medicamente, ca în România sau în alte părți. La relativa bunăstare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
după muncă, idiferent care o fi ea, trebuie să te mai și odihnești și să-ți împodobești viața și traiul și cu activități plăcute și frumoase. Trecând de la Hesiod la contemporani, îmi aduc aminte de o glumă din perioada "comunismului victorios": la o ședință de partid ia cuvântul, pentru a evidenția "binefacerile muncii", un român-evreu, care, cu accentul caracteristic, a creat ilaritate în "auditoriu" și la "prezidiu", nefiind clar dacă finalul cuvântării sale era cu semnul exclamării sau întrebării, respectiv "muncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tropical, iar câștigarea celui de al patrulea titlu mondial i-a transformat pe jucători în eroi naționali. Întorși în țară, au făcut cu avionul un tur al marilor orașe, care i-au primit mai ceva decât romanii pe Cezar întors victorios din Galia. La Rio, au fost întâmpinați de la aeroport de nu mai puțin de două milioane de entuziaști, care ar fi fost în stare să-i ducă pe brațe cu tot cu avion. După meciurile excelente ale echipei noastre contra Columbiei și Argentinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
apărute după 1989, Spania a atras anual un număr mare de politicieni, parlamentari, oameni de afaceri, de cultură, sportivi, turiști și, nu în ultimul rând , oameni în căutarea unui loc de muncă mai bine retribuit. Deși obligația din perioada "socialismului victorios" ca orice delegat român să treacă pe la ambasadă căzuse în desuetudine, totuși zilnic ambasada era frecventată de o paletă largă de "profesii și interese", sosiți din România, care doreau informații, sprijin, legalizare de documente, intervenții la autorități etc. Solicitările erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
construit, și nu și cu cel care le-a "cosmetizat". Pentru "viitorime", începusem încă de la sosire o susținută activitate de diversificare a bazei juridice. Pe relația Uruguay, portofoliul era generos, așa cum am arătat, dar unele documente erau din perioada "socialismului victorios", iar în unele domenii de interes nu aveam nimic negociat și semnat. M-a deranjat în primul rând "Acordul guvernamental de colaborare cultural-științifică", în vigoare din... 1968. Dacă un document economic bilateral mai poate fi menținut o perioadă la răscruce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
s-a administrat un șoc teribil de fortifiant. Supus parcă unui al doilea botez, mai cucernic decât cufundarea capului meu În apă, pe care o Îndurasem cu cincizeci de luni În urmă, zbierând, pe jumătate Înecându-mă și pe jumătate victorios (prin ușa Întredeschisă, În spatele căreia un vechi obicei Îi silea pe părinți să se retragă, mama a izbutit să repare boacăna făcută de protopopul Constantin Vetvenitski) m-am simțit azvârlit brusc Într-un mediu strălucitor și mobil care nu era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de ceață plutind În jurul ei. În timp ce se apropia pe sub copacii care picurau și mă zărea, fața ei căpăta o expresie ciudată, mâhnită, care ar fi putut semnifica ghinion, dar care eu știam că reprezintă sublima bucurie reținută, prevăzătoare, a vânătorului victorios. Înainte de a ajunge la mine, Își lăsa coșul jos, coborându-și brusc brațul și umărul și scoțând un oftat, simulând o epuizare exagerată, pentru a sublinia greutatea lui, fabuloasa lui plinătate. Își Întindea apoi boletele În cercuri concentrice, pentru a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
el la țară În vara aceea ca lacheu suplimentar, pe lângă ceilalți pe care-i avea (el fusese chelar În casa Rukavișnikov); și tot el, omniprezentul Ustin, a fost acela care, În iarna din 1917-1918, i-a condus eroic pe reprezentanții victorioșilor sovietici În biroul tatei de la etajul al doilea și de acolo, prin salonul de muzică și prin budoarul mamei, În camera din colțul dinspre sud-est, În care m-am născut eu și la nișa din zid, la diademele cu scânteieri
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
abis era tandra prietenie care se Împletea cu respectul pentru tatăl meu; farmecul Înțelegerii noastre perfecte; partidele de la Wimbledon pe care le urmăream Împreună, În ziarele londoneze; problemele de șah pe care le rezolvam; iambii lui Pușkin care se rostogoleau victorioși de pe buzele lui, ori de câte ori menționam vreun poet minor al zilei. Relația noastră era marcată de acel schimb obișnuit de prostioare de-ale casei, cuvinte comic trunchiate, Încercări de imitații ale unor presupuse intonații și toate acele glume intime care constituie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Ștefan tace câteva clipe, se reculege, apoi reia: ...Și... și mai e cineva căruia trebuie să-i aducem prinosul nostru de recunoștință, măcar că e mereu uitat: "Calul"! V-ați gândit cât datorăm acestor credincioși tovarăși de luptă și de viață? Victorioși, ei ne poartă spre izbândă! Înfrânți, ei ne mântuie prin fugă! De cădem în luptă, ei ne ocrotesc cu trupul lor mare! Și ei, spre deosebire de om -, nu trădează niciodată: mor cu noi, alături, nechezând încetișor, cu o durere mută, mângâietoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
chiar în Apus. Omul acesta face lucruri peste fire. E uimitor, e paradoxal, dar e perfect adevărat. Faptele o dovedesc. E cel mai mare conducător de oști al timpului nostru. La el, nu știi ce să admiri întâi? Sabia lui victorioasă? Mintea lui strălucită? Strategia lui uluitoare? Judecata cumpănită ce știe să aleagă clipa și locul? "Ștefan Vodă, cu capul lui, cu brațul lui, cu inima lui, dacă s-ar fi născut în mijlocul unui popor mare, ar fi ajuns aidoma lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de la drum lung. Căpitane!! strigă Alexandru repezindu-se la el. Au sosit?!?! Căpitanul Bârsan se înclină adânc: Mărită Doamnă! Principe! Domniță! Galioanele genoveze și trei steaguri de oștire așteaptă porunca Principelui Alexandru și vânt prielnic în pânze pentru a pluti victorioase spre Cetatea Mangopului! Dat-a Domnul! își face cruce Alexandru și o îmbrățișează pe Maria. Azi e o zi mare, sora mea dragă! Să crezi în mine, unchiule! spune și îl îmbrățișează și pe Țamblac. Și ție, scumpă Domniță, îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aici făcându-ne datoria". Țamblac, înfierbântat, furat de amintire, retrăiește aievea: În frunte cu bazileul Constantin, câțiva "viteji", am plecat în galop să apărăm Poarta Sfântului Roman, unde turcii răzbiseră printr-o spărtură în zidul lui Teodosie. Se auzeau strigătele victorioase ale osmanlâilor: "Allah, Alllah-il-Alllah!! Allah ekber!! Ekber!! Ekber!!". În galopul cel mare, unu câte unu, "vitejii" s-au pierdut pe drum. Câțiva, cu inima strânsă, l-am urmat. Știam că mergem la moarte, dar eram hotărâți să ne batem și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]