12,368 matches
-
vârcolaci și morți vii, i-am lipit și eu lângă frica mea și am obținut o poveste înfiorătoare. Ba, mai mult, m-am dat viteaz și am spus-o cam așa: Într-o seară, când se întunecase, mă întorceam de la vie cu traista plină de struguri. Când am ajuns în dreptul cimitirului, am văzut că se ridică dintr-un mormânt un mort care mă strigă: - Băi, ăla mic, ce ai în traista aia? - Stru-stru-stru-struguri, mă bâlbâii eu. - Și nu dai, bă, de
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
am văzut că se ridică dintr-un mormânt un mort care mă strigă: - Băi, ăla mic, ce ai în traista aia? - Stru-stru-stru-struguri, mă bâlbâii eu. - Și nu dai, bă, de pomană? Că nu lași pe nimeni să ia struguri din via voastră! - D-d-d-dău! M-am bâlbâit iar, clănțănindu-mi dinții. - Dacă dai, vino aici, bă, și dă-ne și nouă câte un strugure! - Care nouă, nouă, nouă, nouă? - Noi, bă, ăștia morți, zgârcitule! Că nu vreți să dați nimic de pomană
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
va fi sediul studiului florentin. — Adică Studium? — Da... aia e. — Dar la Florența nu există universitate, replică poetul, surprins. Bargello ridică din umeri: — Oricum, acolo vor să o facă. Vino, o să mergem până acolo cu carul meu. La colțul cu Via dei Tintori poposise o căruță solidă, cu patru roți. Cei doi urcară pe capră, ocrotiți de un acoperământ din cânepă, În timp ce escorta se așeza În partea din spate. Sub acea Învelitoare, căldura era sufocantă, Însă, cel puțin, poetul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îl avea și acum În fața ochilor, actul acela. „Cu licența priorului acestei Arte... se acordă dreptul de a ține prăvălie... meșterului Teofilo Sprovieri, medic și spițer, născut la San Giovanni d’Acri, și provenit de acolo...“ Prăvălie și laborator pe Via Lunga, În apropiere de Porta Romana. L-ar fi scos din pat. La urma urmei, omul acela Îi era Îndatorat. El era prior. Putea Încălca ora stingerii. Putea orice. Și apoi, mai era și membru În Arta spițerilor. Un confrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pornirea de a-l atinge spre a se Încredința că nu era un spectru. — Bagă de seamă ceea ce spui. Aici suntem pe pământul Bisericii, reluă celălalt și arătă spre un șir de călugări care Își făcuseră apariția la colțul dinspre Via degli Acciaiuoli. — Așadar, pe pâmântul Bisericii nu există necromanți? Îl presă Dante. — Mai mulți decât prin alte părți, probabil. — Chiar și În camerele oamenilor Domnului? — Fratele Francesco a numărat mai mulți diavoli În consistoriu decât În legiunile iadului. — Și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pumnal cu lamă scurtă așa cum Dante nu Își amintea să mai fi văzut În Toscana. Părea o reproducere În miniatură a lamei de cosor pe care țăranii de prin părțile lui Îl foloseau la muncile lor câmpenești, bună pentru altoitul viei, dar și, la nevoie, pentru rezolvarea fără martori a vreunei chestiuni de onoare. Pe mânerul din corn era inscripționat ceva. Poetul ridică arma spre opaiț. Era o cruce. Crucea templierilor. Se uită În jur neliniștit. Nu, nu era vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dintr-o dată, Îi reveniră În amintire frânturile de fraze, cuvintele pe care le auzise uneori șoptite În unele săli rezervate din studia, În povestirile populare, În unele scriptoria din mânăstiri. De asemenea, În taverne și În stațiile de poștă de pe Via Francigena, de la pelerinii ce coborau dinspre Nord sau care se Întorceau de peste mare. A cincea Evanghelie. Cei cinci evangheliști. Să fi vrut Ambrogio să Îl celebreze pe Iacov, despre care se șoptea că scrisese prima Evanghelie, cea mai veche? Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care zăceau pe fundul acelui soi de pâlnie infernală? Poate că, În doar câteva ceasuri, cele de aici vor fi precum cele de acolo, destrămate și pierdute până la ziua Judecății. Ori de câte ori cobora o scară descoperea o cetate a durerii, o via crucis subterană, dintre ale cărei opriri aceea era, poate, cea mai Îngrozitoare. Lângă dânsul, medicul șef Își trăsese o mască medicală, cu o protuberanță la nivelul nasului care Îl făcea să semene cu o pasăre scârboasă de mlaștină. Era plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vedea dinții ascuțiți, de jder, și culoarea hidoasă de bilios. Și nici măcar nu era singurul său creditor, ci doar cel mai supărător și mai nerușinat. Pe măsură ce se apropia de capăt, dispoziția lui Dante devenea din ce În ce mai Întunecată. Când dădu colțul spre Via dei Cambiari ar fi putut ucide un om numai din privire, Într-atât clocotea de mânie. Un efect a ceea ce ingurgitase, dar și a ceea ce vedea În jur, cu amintirea umilitoare a vizitelor sale precedente. Pe strada aceea, Îngustă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pământ a Împărăției lui Dumnezeu, conform profețiilor Apocalipsei) și colegul meu japonez Francis Fukuyama, proclamând, la rându-i, cu aplomb liberal iminența sfârșitului istoriei, primul rămânând credincios așteptării sale mistice, al doilea Întorcând-o, modern și contemporan, ca la Ploiești, via U.S.A., scena lubrică a singurului viol În grup la care asistasem vreodată, consumată printre niște magazii părăsite, unde un grup de puști din primele clase primare, Între care și fratele victimei, târâse o fetiță de aceeași vârstă, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Felix, Paetus Thrasea, Domitius Corbulo, Annius Pollio, Iulius Caesar, Agrippina, Aldo Morro? Cum să nu simți un nod în gât când aruncând în treacăt o privire prin ușa deschisă a unei biserici de pe o străduță ca oricare alta dând din via Cavour, zărești deodată pe Moise al lui Michelangelo, iar alături de statuie pe Fellini desenând ceva într-un carnețel? Și-apoi Collosseum-ul, Via Appia, Capela Sixtină, „Stadio Olimpico”, Roma-Napoli I-I, Cinecittâ, Claudia Cardinale, etc, etc. Cum se vor descurca bunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
n-are decît să moară așa i-a fost scris nu vreau să-i Înfrunt destinul nici să particip la el să mă lase În pace am știut-o dintotdeauna nu am puterea să dau piept cu ferocitatea nici a viilor nici a morților eu nu cer nimic de la nimeni de ce dau buzna cu țipetele În liniștea mea nu vreau să fac miracole nu vreau să fiu eroină sînt o rîmă o cîrtiță care se ascunde și ei mă așteaptă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mă punea pe gânduri, fiindcă eu n-am văzut niciodată măsline altfel decât în borcan, întregi sau cu chestia aceea roșie în mijloc, dar nu mi-am imaginat niciodată că ar crește undeva. Mai spunea și că a mărșăluit pe Via Appia, care era un drum foarte cunoscut despre care am citit în cărțile de istorie, așa că acum puteam să-i povestesc profesorului meu despre chestia asta. Soarele nu era nicăieri mai frumos, zicea el, decât în Italia. Era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să nu minți. Poate că tocmai atunci te încearcă un sentiment de pândă dușmănoasă pe care trebuie să-l îndulcești. Este ceea ce simțeam eu cu maximă acuitate și, de aceea, o jignire plină de amărăciune mă îndepărta de Sonia cea vie imediat ce mă încerca gândul că trebuie să-i câștig iubirea. Nu puteam să-mi explic prea bine acest simțământ, dar știam că, dacă fata iubită m-ar fi bănuit de furt pe mine, un om cinstit, exact același simțământ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cap. Nu era prima oară când făcea acest lucru, se mai jucase și altă dată cu mintea mea. Ascuns în iarba măruntă de lângă gardul grădinii, un greieraș țârâia timid. Cristian rămăsese tăcut. Era împreună cu Ileana sub bolta de viță de vie din spatele casei socrilor săi. Se retrăseseră acolo la o cafea, după ce stătuseră la masă. Doamna Maria îl dusese pe micul Mihăiță la culcare, lăsându-i pe cei doi singuri. Așezat în unul din cele două fotolii din împletitură de nuiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
afecțiune și prețuire. El, În schimb, a bombănit ceva, și-n ochii lui am văzut umbra palidă a acelei grozăvii care avea să-i licărească deasupra ochelarilor un an mai tîrziu, cînd și-a simțit sfîrșitul aproape. Această rînduială a viilor și morților, acest mit universal despre schimbul de generații, această vană consolare pe care omul a Închipuit-o ca să Îndure mai ușor gîndul dispariției, toate astea le-a simțit tata În acele clipe ca pe o profundă jignire, ca și cum prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În această incredibilă arhivă au fost adunate din Întreaga lume, consemnate cu minuție de prin toate catastifele posibile, ca apoi acțiunea să continue firesc. Scopul final al acestui demers gigantic fiind tezaurizarea pe microfilme a Întregului neam omenesc - atît partea viilor, cît și partea celor care au trecut pe lumea cealaltă. Căci pentru mormoni genealogia reprezintă elementul esențial al religiei. Astfel Încît, grație acestei arhive fantastice, orice mormon să poată reveni În trecut, coborînd pe arborele său genealogic, Încît botezul bisericesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și produse ecologice, se impune, ținând seama de importanța economică și de funcția socială a vegetației (recreere, agrement, preocupări tiințifice) refacerea echilibrului natural distrus din neglijență și ignoranță. De altfel, după evenimentele din 1989, după o agresiune masivă asupra pădurilor, viilor, livezilor, natura, mai puțin expusă chimicalelor și chimizării, cu mult teren lăsat în paragină, își reintră în drepturi, se reface, crește arboretul unde altădat creștea grâul, se refac pădurile, sunt mai puține animale, mai puțini oameni care șiau găsit loc
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
venit de 12.038 lei; Eufrosina Rosetti, cu copiii ei, Virginia Lambrino, Vasile Rosetti și Sofia Boteanu, au o moșie de 1716 ha, cu un venit de 20.000 lei. Sunt 790 ha pădure, dintre care 550 ha măruntă (tufăriș). Viile au o întindere de 36,78 ha, care în 1890 au dat 28,88 hectolitrii vin negru și 1088,32 hectolitrii vin alb. După controalele diviziei filoxerice (1891), via lucrătoare ocupă 87¼ ha. Vite sunt (1890): 113 cai, 1252 vite
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lei. Sunt 790 ha pădure, dintre care 550 ha măruntă (tufăriș). Viile au o întindere de 36,78 ha, care în 1890 au dat 28,88 hectolitrii vin negru și 1088,32 hectolitrii vin alb. După controalele diviziei filoxerice (1891), via lucrătoare ocupă 87¼ ha. Vite sunt (1890): 113 cai, 1252 vite cornute, 318 porci, 88 capre și 1885 oi. Stupi de albine sunt 123. Bugetul comunei pe exercițiul 1891-1892 avea la venituri 8292 lei, 33 bani, iar la cheltuieli 4571
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
părțile de moșie între ei sau unor boieri, care încalc dreptul de, protimisis, se spune din hotarul Filipeni, de exemplu, cât mi se va alege (partea) când e vorba de pădure, imaș, păscătoare, iaz și moară, dar când vorbește de vie, prisacă, săpături, livadă - obținute prin muncă proprie aflate în posesie, le precizează, fără să numească locul unde se află în cadrul hotarului. Mare parte dintre toponimele folosite în interiorul hotarului (moșiei boierești sau răzășești) au dispărut odată cu cei care le-au folosit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cauză în uitarea unor denumiri uzuale. Zeci de ani, locuitorii din Slobozia, Lunca, Valea Boțului au folosit apelativul „La curte”, indicând curtea boierească, sediul administrativ, centrul puterii locale. La Sterian, La Boteanu, La Curtea Vojniței, La Sofița, La Vasilică, La via popii, La iazul popii, La crâșma lui Cojocaru, La moara lui Berbecaru, La Ulmii lui Stoleru, Pe imaș, Pe cal, La Mănăstire etc. Un caz aparte de substituire a unui toponim (oiconim) cu altul prin intervenția administrației, îl constituie renunțarea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și Poienilor sun completate de altele, mai noi: pe dreapta Pârâului Roșu, de la nord spre sud: Pe Șes (izlaz unde pășteau oile), Bușaga (botul de deal, în dreapta, cum urci în Tochile, abrupt, pe care te urci de-a bușilea), După Vie (deal cu expunere la soare, prielnic pentru cultura viței de vie, era plantat cu nuci și alți pomi fructiferi); După Vie este un loc plat pe care se poate face agricultură. Tochile - teren degradat prin alunecări de teren, unde se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Roșu, de la nord spre sud: Pe Șes (izlaz unde pășteau oile), Bușaga (botul de deal, în dreapta, cum urci în Tochile, abrupt, pe care te urci de-a bușilea), După Vie (deal cu expunere la soare, prielnic pentru cultura viței de vie, era plantat cu nuci și alți pomi fructiferi); După Vie este un loc plat pe care se poate face agricultură. Tochile - teren degradat prin alunecări de teren, unde se formau bălți alimentate de izvoare sau de zăpezi și ploi, fiind
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
oile), Bușaga (botul de deal, în dreapta, cum urci în Tochile, abrupt, pe care te urci de-a bușilea), După Vie (deal cu expunere la soare, prielnic pentru cultura viței de vie, era plantat cu nuci și alți pomi fructiferi); După Vie este un loc plat pe care se poate face agricultură. Tochile - teren degradat prin alunecări de teren, unde se formau bălți alimentate de izvoare sau de zăpezi și ploi, fiind folosite pentru „murat”, topit inul și cânepa; de aici numele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]