2,160 matches
-
cu trăsături genetice pozitive ochii ei căprui migdalați (moșteniți de la mătușa Banuă, fruntea largă (de la mătușa Cevriyeă și un temperament exploziv care o făcea să se aprindă mult prea repede, dar care, Într-un mod curios, o făcea să fie vioaie (de la mătușa Ferideă. Totuși, detesta să vadă că le semăna tot mai mult, cu fiecare an ce trecea. Cu excepția unui singur lucru: Înclinația lor spre irațional. Femeile Kazanci erau categoric iraționale. Cu câtva timp În urmă, pentru a nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trufaș al maică-sii. Seamănă cu niște personaje din cărțile lui Flannery O’Conner, și-a spus Armanoush. — Povestește-mi mai multe despre Baron ăsta, a zis Asya din senin. Cum arată? Câți ani are? Armanoush a roșit. În lumina vioaie a soarelui de iarnă ce strălucea printre norii groși, chipul ei era cel al unei fete Îndrăgostite. Nu știu. Nu l-am Întâlnit niciodată În persoană. Suntem prieteni pe internet. Îi admir inteligența și pasiunea, cred. Nu vrei să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
blugi și pălării de paie - sau ochelarii de soare care păreau să i se fi lipit de față, ci și limbajul trupului ei care radia stilul din Arizona. Rose Împlinise patruzeci și șase de ani anul acesta, Însă avea atitudinea vioaie a unui funcționare de tribunal ieșită la pensie, care, după ce avusese foarte rar ocazia În viață să poarte rochii Înflorate, se bucura acum de ea la maximum. Adevărul e că erau multe lucruri pe care Rose regreta că nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de rău despre el, și că, oricum, și Einstein avea un scris dezastruos. În mod normal, Își spunea el, ar trebui să fie plăcut să trăiești alături de mine. Am toate datele necesare. Oamenii mă găsesc amuzant, rafinat, sensibil, simpatic, generos, vioi, surprinzător. Atunci, care e problema? Îi lipsea oare Delphine? Era fericit că e singur. CÎnd plecase, se simțise ușurat. Era mai comod pentru el să creadă că Delphine Îi lipsește, dar habar n-avea de acest lucru. CÎnd ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
părinte și copii“. Nu știu ce-o fi gîndit mama citind fraza asta. Sfînta Fecioară, al cărei fiu se declară tata a fi, devine și sora lui. Tatăl meu avea o mamă, o soră și o soție, iar el alcătuiește vioi o Sfîntă Treime din aceste trei femei: nu mi-a vorbit niciodată despre acest lucru, Îl descopăr În cărțile lui, și nu e nevoie să citesc printre rînduri. La adăpostul unor pompoase declarații afectuoase făcute soției și copiilor, el creează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În pantă abruptă din orașul vechi. Văzîndu-l pe Jean Piaget cum se face nevăzut cu bicicletă cu tot, Îmi spusesem că tocmai am avut o vedenie care Îmi arăta cum va fi viitorul meu, iar părul acela alb, bereta, bătrînul vioi erau niște proiecții a ceea ce voi fi eu Însumi peste patruzeci și cinci de ani, un stimulent pe care mi-l Înfățișa viața. Îmi fabricasem cît ai clipi o bătrînețe senină și În deplină sănătate! CÎnd am publicat Un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că aceste dorințe traumatizează. Frica de mama devine intolerabilă. Avusesem cumva și eu dorințe de soiul ăsta, de a scotoci prin burta mamei pentru a extrage un penis patern sîngerînd? În poza În care, stînd În brațele mamei, am privirea vioaie și expresia afectuoasă a unui teckel, meditam cumva să-i scot mațele? La urma urmei, de ce nu? Tendințele mele sadice În plină explozie! Degeaba Îmi cercetam amintirile, nu găseam nimic feroce. Nu Încercasem s-o supun pe mama la chinuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bizar. Purta niște panataloni de mătase În pătrățele albe și negre, ca o tablă de șah, o jachetă de blugi uzată, o geantă de voiaj Louis Vuitton și o cravată mare, purpurie, care flutura În vânt În ritmul mișcărilor sale vioaie, ca și când ar fi dansat. Părul negru, cârlionțat, era ciufulit rău de tot, iar ochii mici, căprui străluceau jucăuș pe o față obosită de prea multe petreceri și nopți nedormite. Avionul lui ajunsese mai devreme din New York și era morocănos din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zdrențăroși și arată ca Moș Crăciun În mizerie, dar În Los Angeles până și cerșetorii erau slabi și Într-o formă fizică excelentă! Văzu unul care mergea chiar În fața ei. Din spate părea un bărbat oarecare, cu mișcări naturale și vioaie. Poate un hipiot sau un drogat ghinionist? Dar dacă avea să sfârșească și ea la fel? Poate că se Îndrepta deja spre asta... În definitiv, nu avea unde dormi, nu avea bani și tocmai Își petrecuse noaptea Într-o rulotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
avea bani și tocmai Își petrecuse noaptea Într-o rulotă În care intrase ilegal, Într-o parcare mizeră. — Fiți amabil, știți cumva unde se află cea mai apropiată stație pentru autobuzul albastru? Cerșetorul se opri o clipă din mersul său vioi. Era un bărbat Înalt, de cincizeci-șaizeci de ani, plin de riduri și cu părul cenușiu, În dezordine. Avea blugii rupți și o bluză gri, foarte uzată. Pe sub zdrențe se ghicea un corp vânjos, destul de tânăr Încă. — Nu merg niciodată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
poze. În timpul liber sunt fotograf. Nu am talent, dar am cel mai bun echipament care se poate cumpăra. Tipul zâmbi din nou. — Trebuie să mă Întorc acolo, să văd dacă au apărut vizitatori. Ne vedem mai târziu! spuse Kitty. Plecă vioaie, dar prezența lui mai stărui În jurul ei câteva secunde. Ce energie cuceritoare avea acest om! În rulotă, primii doi vizitatori se uitau contrariați la micile DVD-uri. Vedeau niște imagini ciudate pâlpâind simultan, dar ecranele erau prea mici ca să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din noutc "15 Victime colaterale sau Norocul love[te din nou" Kitty se trezi odată cu răsăritul soarelui, ieși din rulotă Înfășurată Într-o pătură albastră, pe care o luase din avion, și trecu strada să bea o cafea la restaurant, vioaie și deodată curioasă să citească știrile. De luni de zile nu manifestase nici un interes pentru știri, nu deschisese televizorul, Își făcuse doar slujba cu reportajele despre criminali, profilurile lor, dar viața era atât de frumoasă acum, nu? Ei bine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și să ne furnizeze, În plus, și propriile amintiri despre călătoriile sale În Balcania. Unii poeți călătoresc cu viteza luminii. Cred că am găsit și noi unul dintre ei. Wakefield se Îndreaptă către tribună și primește un rînd de aplauze vioaie. Gărzile lui de corp, cu ochelari cu vedere În infraroșu, stau de-o parte și de alta În culise, scanînd sala Întunecoasă. Nu poate vedea publicul, dar Îi poate simți energia, o fiară cu o mie cinci sute de capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
zen a zăpezii albe precum floarea de cireș. În Orașul Femeilor domnește transparența și o tristețe senină, ca și cum asprimea și dizarmonia zgrunțuroasă au fost Înlăturate, iar urmele lor au fost șterse complet. Wakefield este șocat de mersul celor trei Însoțitoare vioaie, tridimensionale ale sale printre fotografiile unui chip plat, repetitiv. Scena este tulburătoare, aproape dureroasă; femeile din trecutul lui au aceeași calitate repetitivă, Își dă seama, și Îl Întristează faptul că timpul le-a șters culoarea și dimensiunile. Chipul acesta seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un mesaj. Probabil că plecase deja de la spital. Va fi nevoită să treacă singură prin această încercare, dar trebuia să înfrunte ceea ce o îngrozea cel mai mult: viitorul. După o jumătate de oră, Ralph se trezi. — Franny - ochii lui încă vioi se luminară de încântare, de parcă n-ar fi văzut-o cu doar o jumătate de oră mai devreme -, ce bucurie să te văd. Ce vânt te-aduce? De data aceasta, Fran zâmbi numai și îl luă de mână. Începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
final, va trebui să vă așteptați la un comportament excentric, chiar antisocial. În orice caz, să nu ne gândim deocamdată la ce e mai rău. Din vocea doctorului dispăru nota caldă, plină de compasiune, aceasta fiind înlocuită de tonul impersonal, vioi, care izvora probabil, în parte, din instinctul de autoconservare. Nu-și putea permite să ducă povara tragediilor altora. În timp ce ieșeau pe coridor, Fran încercă să-și îmbrățișeze mama. La urma urmei, ea avea să fie afectată cel mai mult de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
gri, tulbure, care lui Fran i se păru o învolburare de puncte, la fel de greu de citit ca o hartă meteorologică a emisferei estice. Tânăra arătă spre o linie vag conturată. — Acolo e spatele copilului. Linia ondulată se mișcă. — Micuțul e vioi azi. Fran urmări cu privirea bagheta cu care arăta tânăra. Și apoi o observă. Forma miraculoasă, mereu schimbătoare, dar abia vizibilă a unui bebeluș. I se tăie respirația și se întinse ca să vadă mai bine. Era aproape de neconceput că acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Lipsa de înțelegere pentru un bătrân nefericit care era prea confuz ca să se apere. Fran știu că nu-l mai putea lăsa nici măcar o clipă aici, cu conferința de presă cu tot. — Bun, tată, anunță ea, pornind cu un pas vioi, plecăm la o mică plimbare. Tu du-te la mașină cât fac eu bagajul. Îl conduse afară. — O să dureze doar o clipă. Urcă-te și așteaptă-mă înăuntru. Simți că i se rupe inima văzând cât de puține lucruri avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui Fran satisfăcea o nouă dorință, dar va fi întotdeauna nevoie de campanii de acest gen într-un oraș ca acesta. Și avea sentimentul că Fran una știa acest lucru, spre deosebire de Murray Nelson. În ciuda arșiței de la amiază, Jack se îndrepta vioi spre redacție, simțindu-se ca un alcoolic care aștepta să deschidă cârciuma. Avea nevoie de o doză din atmosfera de la redacție care-i era atât de dragă ca să revină pe linia de plutire: două treimi haos combinate cu o treime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și de Wild Rover. Însă nu și de obiceiul antisocial al javrei de a se împunge cu botul în pantoful lui la momente nepotrivite sau de-a trage câte un pârț cu nerușinare, ieșind apoi din cameră cu un pas vioi și plin de sine, făcând persoanele rămase în încăpere să se privească bănuitor. Și, mai ales, îi era dor de Louise. De asemenea, simțea nevoia să aflfe cât de mult plănuia Carrie să stea. În stilul ei caracteristic, Carrie îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Căci, precum întâia oară, Tot secunda o măsoară. Prima parte - aliment, Cea de-a doua - instrument. Dacă vrem să le unim, Un alt aliment găsim. Cel ce face alimentul Cânta și cu instrumentul. Trist e micul ciobănaș, Cel cu inima vioaie, C-a trecut un căruțaș Și-a lovit din mers o oaie. „Un om năcăjit” de M. Sadoveanu Sus, pe Munții Stânișoarei, Printre unduioase coame, Un copil slăbit de foame Plânge moartea căprioarei. „Un copil al nimănui” Ei, acum nu
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
De altă parte, alături de ele am văzut furișîndu-se extravaganțe, aberații și în propagarea lor futuriștii au arătat o impulsivitate nesocotită, brutală, barbară, de casseurs de vitres, ceva antipatic, ca de prusianism trecut în literatură, uitînd că temperamentul latin, oricît de vioi ar fi, știe să pună în manifestările lui măsură, tact, să evite grotescul”. Influența „barbară” a iraționalismului postromantic german - cu trimitere directă la conflictul franco-prusac și cu trimitere indirectă la filozofia lui Nietzsche - este respinsă vehement, împreună cu epifenomenele sale estetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
relatări ale martorilor, tînărul arhitect obișnuia să povestească la Zürich despre eforturile sale de a aclimatiza literatura și arta modernă la București... Pe 5 februarie 1916 are loc primul spectacol dadaist: primul interpret (un tînăr de 19 ani, mărunțel și vioi, cu monoclu, nimeni altul decît Tzara) își făcuse intrarea în scenă declamînd melodii sentimentale și nostalgice („Adieu, ma mére, adieu, mon pére”) și împărțind spectatorilor scandalizați cocoloașe de hîrtie. Se retrage după intrarea intempestivă a unui grup de personaje acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
probleme în privința plății, după care i-a spus să plece. Ne-am așezat sub o boltă de viță, și a intrat direct în miezul problemei, nu înainte de a da peste cap trei căni de vin, care l-au făcut mai vioi. - Eu mă bucur de o oarecare poziție și n-am de gând să fac vreun rău fiilor mei. Cât timp veți fi oaspeții mei, oricare ar fi motivul călătoriei voastre, vă cer să nu faceți nimic care să dăuneze familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pustii acum, Înainte de deschiderea magazinelor, și a birourilor, Înainte de sosirea funcționarilor de la ambasadă. Strada Mangili era atât de pustie, Încât de sub mașină țâșni un șobolan - mare cât o pisică - ce Înaintă liniștit, pe trotuar, și le privi cu ochișorii lui vioi și negri. Indignată de neobrăzarea rozătorului, Maja o târî pe Camilla după ea - șobolan grețos, cum Își permitea să le strice plimbarea? Dar fetița țipă bucuroasă. Ce mult Îi iubea pe săracii șoareci urâți. Cât ar fi vrut să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]