1,522 matches
-
(n. 1789, Suceava - d. 2 octombrie 1864, Suceava) a fost un violonist român din Ducatul Bucovinei, activ în prima jumătate a secolului al XIX-lea. A avut un rol semnificativ în transmiterea cântecelor populare unor muzicieni profesioniști de talie internaționala (Franz Liszt, Carol Miculi), relevând muzica tradițională românească în lumea muzicală profesionistă
Nicolae Picu () [Corola-website/Science/324253_a_325582]
-
bazată în cea mai mare parte pe repertoriul lui Nicolae Picu. Între piesele din repertoriul său, notabile sunt: „Hora cea cu flori la pălărie", „Hora în ghe mol", „Arcanul", „Buciumul" etc. Din 1851, Nicolae Picu îl ia ca discipol pe violonistul Grigore Vindereu. Moare la data de 2 octombrie 1864 la Suceava, în vârstă de 75 de ani.
Nicolae Picu () [Corola-website/Science/324253_a_325582]
-
(n. 21 martie 1821, Cerneteaz, județul Timiș - d. 25 ianuarie 1903, Lugoj, județul Timiș) a fost un violonist român de origine evreiască, important ca animator al vieții artistice din regiunea istorică Banat, susținător al cântecului popular din zonă și militant cultural al românilor din Imperiul Habsburgic, muzician strâns legat de câțiva muzicieni profesioniști cărora le-a transmis o
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
său. S-a născut la 21 martie 1821, în comuna Cerneteaz, județul Timiș, într-o familie de plugari evrei din apropierea Timișoarei. A terminat 4 clase (o raritate într-o familie simplă a vremii). După ce studiază vioară până în 1832 cu un violonist din comună, este trimis de către părinți ucenic la un lăutar țigan din Timișoara. Din 1835 se angajează la o orchestră din Timișoara, părăsind-o după câteva luni și stabilindu-se, după câteva mutări, în 1841 la Lugoj. După ce cântă mai
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
orchestră din Timișoara, părăsind-o după câteva luni și stabilindu-se, după câteva mutări, în 1841 la Lugoj. După ce cântă mai puțin de o jumătate de an într-un taraf local și devine relativ cunoscut în oraș, intră în orchestra violonistului german Seppi Müller. Aici învață notele, învață un repertoriu nou, german de salon, și învață, pe lângă vioară, viola și violoncelul. Cântă în această orchestra până în 1847, când împreună cu o bună parte din orchestra lui Müller se retrage și își formează
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
(n. 1810 Costești, județul Vâlcea - d. 1887 Brăila) a fost un violonist vâlcean stabilit ulterior în Brăila, înzestrat purtător de folclor, împlinind (prin numărul mare de cântece dictate în sec. XIX) un mare gol documentar al repertoriului vocal-lăutăresc din acea perioadă. Este străbunicul jazzmanului Johnny Răducanu. S-a născut ca rob pe
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
și Ghioca. În 1846 se stabilește la Brăila, iernile cântând la restaurantele locale, iar verile angajându-se în stațiunile balneo-climaterice din împrejurimi (Lacul Sărat sau chiar Băile Olănești sau Govora). În taraful său se aflau muzicanți remarcabili, cum ar fi, violonistul Ion Batalan din Horodnicul-de-Jos, lăutar care a preluat o parte din repertoriul lui Petrea Șolcan și l-a transmis spre publicare doctorului C. Șotropa. În repertoriul lui Petrea Șolcan se află întrunite cântecele de peste Olt și tradițiile din Ialomița, Brăila
Petrea „Crețul” Șolcan () [Corola-website/Science/324301_a_325630]
-
face un anunț mai important spre sfârșitul anului". În "Making of Turning Point" (cum a fost făcut trailerul "Turning Point"), designerul de sunet Alex Wilmer explica cum compozitorul a cărui nume nu a fost anunțat, a dirijat de la distanță un violonist concertist pentru a executa această "piesă de natură intimă".. În al patrulea podcast Crystal Habit de pe blogul "Tomb Raider" din 17 octombrie 2011, Marie vorbește cu Wilmer și designerului de sunet Jack Grillo despre colaborarea cu compozitorul neanunțat. Grillo suținea
Tomb Raider (joc video din 2013) () [Corola-website/Science/324341_a_325670]
-
(n. 1807, București - d. 1880, București) a fost primul lăutar care a scos din anonimat (pe la mijlocul sec. XIX) șirul de violoniști și cobzari bucureșteni ce se străduiau să impună folclorul (atât țărănesc, cât și orășenesc) în viață artistică a Capitalei. Taraful sau a însuflețit cu muzica să atât pe cei care au realizat Unirea de la 1859, cât și pe cei care
Dumitrache Ochialbi () [Corola-website/Science/324372_a_325701]
-
Război Mondial s-a retras din muzica de film pentru a compune muzică pentru sala de concert. Concertul pentru vioară a fost prima lucrare pe care Korngold a compus-o după retragerea din muzica de film, lucrare compusă după convingerea violonistului Bronislaw Huberman. Korngold a fost afectat de prezumția că un compozitor de muzică de film celebru este unul care și-a vândut integritatea Hollywood-ului, așa cum înainte a fost afectat de ideea criticilor că muzica sa este interpretată doar datorită faptului
Concertul pentru vioară (Korngold) () [Corola-website/Science/326583_a_327912]
-
încă de la începutul primei părți. Concertul a fost foarte bine primit încă de la început și a devenit unul dintre cele mai bune concerte pentru vioară din istorie. Concertul rămâne popular și astăzi și a devenit un concert esențial pentru toți violoniștii de concert, de regulă fiind unul dintre primele concerte ale epocii romantice pe care le învață. Mendelssohn a mai compus un concert pentru vioară în Re minor între 1821 și 1823, când avea 12-14 ani și, în același timp, a
Concertul pentru vioară (Mendelssohn) () [Corola-website/Science/326599_a_327928]
-
al IV-lea al Prusiei. Cu toate acestea, Mendelssohn și David au ținut legătura permanent în tot acest timp, Mendelssohn cerându-i sfaturi tehnice și compoziționale. Acest concert pentru vioară a fost primul care a fost creat din ideile unui violonist profesionist și va influența multe viitoare astfel de colaborări. Partitura finală este datată 16 septembrie 1844 dar Mendelssohn a continuat să ceară sfaturi lui David până la premieră. Concertul a avut premiera în Leipzig pe 13 martie 1845 cu Ferdinand David
Concertul pentru vioară (Mendelssohn) () [Corola-website/Science/326599_a_327928]
-
(n. 20 aprilie 1923, Arțari jud. Ialomița - d. 4 septembrie 1982, București) a fost un dirijor și violonist virtuoz român. s-a afirmat ca un cunoscător rafinat și virtuoz al viorii în cadrul Orchestrei de muzică populară Radio, însușindu-si stilurile interpretative din majoritatea zonelor folclorice ale țării. S-a născut în localitatea Arțari jud. Ialomița, la 20 aprilie
Constantin Mirea () [Corola-website/Science/326777_a_328106]
-
din majoritatea zonelor folclorice ale țării. S-a născut în localitatea Arțari jud. Ialomița, la 20 aprilie 1923 într-p familie de muzicanți cu veche tradiție. Bunicul său Ion Dinu, iar mai apoi tatăl său Simion Dinu Mirea au fost violoniști cunoscuți în această parte a Munteniei. Mutându-se în București, familia Dinu Mirea își va îndruma fiul să studieze vioara cu celebrul profesor Vasile Filip, avându-l coleg pe Ion Voicu, cel care avea să devină un violonist celebru. La
Constantin Mirea () [Corola-website/Science/326777_a_328106]
-
au fost violoniști cunoscuți în această parte a Munteniei. Mutându-se în București, familia Dinu Mirea își va îndruma fiul să studieze vioara cu celebrul profesor Vasile Filip, avându-l coleg pe Ion Voicu, cel care avea să devină un violonist celebru. La vârsta de 13 ani cânta alături de tatăl său în diferite ocazii (nunți, botezuri, serbări etc.) și la restaurantul din cartierul Colentina. A continuat să studieze vioara în particular, aprofundându-și studiile de armonie, contrapunct și orchestrație. În 1950
Constantin Mirea () [Corola-website/Science/326777_a_328106]
-
parte din Orchestra „Virtuozii României” condusă de Florian Economu, alături de nume remarcabile cum ar fi Alexandru Țitruș, Toni Iordache, Dumitru Fărcaș, etc. În 1976 este invitat să cânte la Restaurantul București din Budapesta, unde se bucură de prietenia și admirația violoniștilor maghiari Lakatoș și Boroș. În același an, a cântat la Restaurantul Hora din București, situat în apropierea Circului de Stat, într-o formulă de excepție, alături de violonistul Tudor Pană, acordeonistul Nicolae Florian, celebrul țimbalist Toni Iordache, frații Costel și Vasile
Constantin Mirea () [Corola-website/Science/326777_a_328106]
-
cânte la Restaurantul București din Budapesta, unde se bucură de prietenia și admirația violoniștilor maghiari Lakatoș și Boroș. În același an, a cântat la Restaurantul Hora din București, situat în apropierea Circului de Stat, într-o formulă de excepție, alături de violonistul Tudor Pană, acordeonistul Nicolae Florian, celebrul țimbalist Toni Iordache, frații Costel și Vasile Stanciu. În anul 1980 este invitat să concerteze în Israel alături de Ion Onoriu și Gabi Luncă, de care-l leagă o mai veche colaborare. Tot în Israel
Constantin Mirea () [Corola-website/Science/326777_a_328106]
-
coloana sonoră a filmului „My mother is married”, „Monolog” și „Masterat City”. A lansat două CD-uri: „Valsuri și entreactes” și „Concerto Grosso”, precum și DVD-ul „Gogol Hand”. s-a născut la 28 decembrie 1927 la Kiev, în familia unui violonist care, pe când Oleg avea numai 2 ani, a fost arestat. Încă din copilărie, Oleg începe să compună muzică iar la vârsta de 7 ani interpretează un concert în prezența lui Iosif Stalin, peste ani prin acest episod reușind să-și
Oleg Karavaiciuk () [Corola-website/Science/326878_a_328207]
-
Simfonice București este promovarea excelenței în muzică și atragerea tinerilor către sălile de concert. Orchestra Simfonică București a concertat alături de artiști de talie internațională precum renumitele soprane Angela Gheorghiu, Sarah Brightman, Tarja Turunen, dirijorii Jin Wang, Tiberiu Soare, Alexandre Bloch, violoniștii Daishin Kashimoto - prim concertmaestrul Filarmonicii din Berlin, Erik Schumann, Corina Belcea, Alexandru Tomescu, Gabriel Croitoru, pianiștii Eduard Kunz, Alexander Schimpf și Pierre Reach, violonceliștii Claudio Bohorquez, Rodin Moldovan, formațiile Direcția 5, Transsylvania Phoenix, Smiley, Elena Gheorghe, Cristina Rus și alții
Orchestra Simfonică București () [Corola-website/Science/325556_a_326885]
-
George Pantazi cu pseudonimul , (n. 18 aprilie 1893, Tulcea - d. 3 iunie 1958, Olivos, Buenos Aires, Argentina) a fost un violonist român, dirijor și compozitor de etnie rroma, un nume de rezonanță în muzica ușoară, a cărui activitate s-a desfășurat (în mare măsură) peste hotare. A fost unul dintre cei care au pus bazele muzicii de „café concert-chantant” peste hotare
Georges Boulanger () [Corola-website/Science/325797_a_327126]
-
S-a născut la Tulcea, pe 18 aprilie 1893, într-o veche familie de lăutari, fiind fiul lui Vasile Pantazi, poreclit "Boulanger" din pricina unei anumite asemănări fizice (mai ales barbișonul) cu generalul francez . Mare parte a membrilor familiei sale erau violoniști, basiști și chitariști. Împreuna cu tatăl său, George obișnuia să cânte la toate aceste instrumente. La vârsta de 12 ani, începe să studieze la Conservatorul de Muzică din București, prin intermediul unei burse. Peste trei ani este auzit de către renumitul violonist
Georges Boulanger () [Corola-website/Science/325797_a_327126]
-
violoniști, basiști și chitariști. Împreuna cu tatăl său, George obișnuia să cânte la toate aceste instrumente. La vârsta de 12 ani, începe să studieze la Conservatorul de Muzică din București, prin intermediul unei burse. Peste trei ani este auzit de către renumitul violonist si pedagog Leopold Auer, care fiind uimit de aptitudinile artistice ale lui Boulanger, l-a primit ca elev la Dresda între anii 1908-1910. În 1910, la 17 ani, Leopold Auer consideră că educația muzicală a elevului său este completă. Îi
Georges Boulanger () [Corola-website/Science/325797_a_327126]
-
între anii 1908-1910. În 1910, la 17 ani, Leopold Auer consideră că educația muzicală a elevului său este completă. Îi face astfel un cadou, o vioară care îl va însoți de-a lungul întregii sale vieți. Se angajează, apoi ca violonist principal la “Café Chantant” (cea mai importantă cafenea din Sankt Petersburg, frecventată de aristocrația rusească, audiența care l-a aclamat în nenumarate rânduri). În Rusia, Boulanger și-a dezvoltat stilul unic, devenit o caracteristică importantă a tuturor lucrărilor sale: „muzica
Georges Boulanger () [Corola-website/Science/325797_a_327126]
-
sa de viață, Ellionor. Berlinul era unul dintre orașele cele mai prolifice în privința muzicii ușoare (Unterhaltungsmusik), cu sute de cafenele, hoteluri și cabarete unde putea fi ascultat acest gen de muzică, cu o mică orchestră și faimosa figura a Stehgeiger (violonistul care cânta plimbandu-se printre mese). Si la Berlin s-a bucurat de succes în rândurile aristocraților ruși, aflați acum în exil și care frecventau mai ales restaurantul „Föster”. În 1926, după ce a cântat pentru prima dată în fața microfonului unei
Georges Boulanger () [Corola-website/Science/325797_a_327126]
-
perioadă face parte din cvartetul de coarde Academica. În paralel cu vioara, T. Nicolau studiază și compoziția, fiind membru audiant activ la clasa de compoziție a Prof. Anatol Vieru. După absolvire Academiei de Muzică în 1971 cu Diplomă , funcționează ca violonist în Filarmonica George Enescu între anii 1971-1975. Tot în această perioadă face parte din cvartetul de coarde Athenaeum (1971-75). În anul 1976 T. Nicolau se mută în Finlanda și este acceptat in Helsinki Filharmonia Orkestra, unde a profesat din 1976
Teodor Nicolau () [Corola-website/Science/325845_a_327174]