1,784 matches
-
Dlugosz, care a tradus cu „pe mai mulți țărani îi făcu boieri”, s-a considerat că Ștefan cel Mare i-a făcut boieri pe unii țărani, care s-au comportat vitejește pe câmpul de luptă, de unde și concluzia potrivit căreia vitejii au fost ridicați din rândul țăranilor, iar dintre acești viteji s-au ales curtenii. La Dlugosz, textul ne arată că Ștefan pe mulți de la țară, din ordinul pedestrașilor, au fost trecuți (mutați) în ordinul luptătorilor călare, ceea ce nu înseamnă că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
întreaga oaste, care s-a comportat vitejește. În cel de-al doilea pasaj, referitor la ospățul oferit de domn, după lupta de la Vaslui, acesta a fost oferit „mitropoliților și vitejilor săi și tuturor boierilor săi de la mare pînă la mic”. Vitejii sunt trecuți înaintea boierilor mari și mici, deci, nu poate fi vorba de țărani ridicați, în timpul ospățului, la rangul de boieri și trecuți înaintea boierilor mari și mici. Nu este vorba de o altă categorie de boieri, ci de vitejii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Vitejii sunt trecuți înaintea boierilor mari și mici, deci, nu poate fi vorba de țărani ridicați, în timpul ospățului, la rangul de boieri și trecuți înaintea boierilor mari și mici. Nu este vorba de o altă categorie de boieri, ci de vitejii dintre rîndurile boierilor, care s-au distins în timpul bătăliei. Și în pasajul referitor la bătălia de la Războieni se arată că acolo au căzut vitejii cei buni și oastea cea bună și vitează și tinerii husari viteji. Este vorba de vitejii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înaintea boierilor mari și mici. Nu este vorba de o altă categorie de boieri, ci de vitejii dintre rîndurile boierilor, care s-au distins în timpul bătăliei. Și în pasajul referitor la bătălia de la Războieni se arată că acolo au căzut vitejii cei buni și oastea cea bună și vitează și tinerii husari viteji. Este vorba de vitejii, care se numărau printre boierii mari, printre oșteni buni și tineri, și nu de o anumită categorie de oșteni. „Și mare întristare a fost
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vitejii dintre rîndurile boierilor, care s-au distins în timpul bătăliei. Și în pasajul referitor la bătălia de la Războieni se arată că acolo au căzut vitejii cei buni și oastea cea bună și vitează și tinerii husari viteji. Este vorba de vitejii, care se numărau printre boierii mari, printre oșteni buni și tineri, și nu de o anumită categorie de oșteni. „Și mare întristare a fost atunci în țara Moldovei și în toate țările și la domnii dimprejur și la creștinii dreptcredincioși
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
printre oșteni buni și tineri, și nu de o anumită categorie de oșteni. „Și mare întristare a fost atunci în țara Moldovei și în toate țările și la domnii dimprejur și la creștinii dreptcredincioși, cînd au aflat că au căzut vitejii cei buni și neînfricați, și boierii cei mari și oștenii cei buni și tineri și oastea cea mare și vitează și aleasă, împreună cu husarii viteji”(p. 46). Este vorba de o elită războinică, dar nu de o alcătuire ostășească deosebită
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și oastea cea mare și vitează și aleasă, împreună cu husarii viteji”(p. 46). Este vorba de o elită războinică, dar nu de o alcătuire ostășească deosebită. Ceea ce se înțelege, dacă considerăm izolat ultimul pasaj din Letopiseț, în care sunt pomeniți vitejii. După lupta de la Râmnic, din 1481, după ce se arată că domnul a făcut ospăț mare întregii lui oștiri, se adaugă: „și mulți viteji au murit atunci” (p. 47), adică recunoașterea unor merite deosebite ale unor luptători. Dlugosz scria că Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
puteau fi menționați înaintea marilor boieri. Dacă ne-am afla în fața unei situații speciale, în care Ștefan cel Mate face din țărani boieri, rămâne greu de înțeles de ce se afirmă în Letopiseț că, la Râmnic, au pierit de la munteni, „toți vitejii și boierii”. Să credem că și Țepeluș făcuse boieri din țărani munteni? Este vorba de aprecierea meritelor unor luptători și nu de înnobilarea lor. Termenul de viteaz îl întâlnim în primele documente moldovenești. La 3 martie 1392 domnul îi dăruie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
singur le avuși hărăzite toate laolaltă: drept-prevezător, isteț, biruitor al tuturor dușmanilor. Nu degeaba trebuie socotit printre eroii secolului nostru.” Bernard Wapowski (1450 ? - 1535) ne-a lăsat cele mai multe detalii în legătură cu faptele domnului. Cronicarul arată că „vestită era la popoarele vecine vitejia și norocul palatinului Ștefan, pentru destoinicia sa în ale războiului și strălucite erau isprăvile lui împotriva turcilor, tătarilor și ungurilor” din care cauză cardinalul Frederic, fratele regelui Ioan Albert îl sfătuiește pe acesta să nu pornească un război împotriva lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe poloni”. La curtea domnului Țării Românești a văzut cum atârnă „pe peretele iatacului domnului, un chip zugrăvit pe lemn, după obiceiul vechi, arătându-l pe acest Ștefan, înalt la statură, șezând cu coroana regească pe cap... Din cauza nespusei lui vitejii îl socotesc sfânt”. Biserica Ortodoxă Română nu a făcut altceva decât să îl așeze pe domn acolo unde românii o făcuseră cu cinci secole în urmă. Și un amănunt interesant, pe pereții reședințelor domnești se aflau tablouri, chipul lui Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și cel din urmă zmeu, ei ar deveni una cu neantul. În basme, figura ultimogeniturii este sinonimă cu cea a eroului învingător. În mod necesar născut al treilea, el recuperează ratările fraților, care devin astfel necesare pentru victoria lui. Înainte de vitejia redusă de care dau dovadă, fraților lui prâslea le lipsesc calități umane esențiale la nivel social, ei nu au bune maniere: „Și când o mărs, o trecut pă lâng-o babă și nu i-o dat bună-zâua la babă” (UrmenișMaramureș), se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
suferința inițiatică, mutilarea simbolică prin care se împlinește moartea ființei istorice. În Câmpia Florilor neofitul trebuie să reziste întâia oară impulsurilor și să-și demonstreze natura de inițiat. La fiecare nivel Viliș își ajută tovarășul. Abia după aceste trei câmpii vitejii fac călătoria până la palatul zmeului, ajutați de Sfânta Duminică și animalele ei printre care se numără adevăratul adjuvant al inițierii: vulturul mutilat de contactul cu tărâmul sacru. Călătoria voinicului căruia i s-a promis la naștere tinerețea fără bătrânețe și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cerbul din colinde ce distruge viile și ogoarele, actul devine o provocare a umanului și un test dacă oamenii se mai ridică la nivelul înaintașilor. Inițierea are aici cote extreme din punct de vedere tensional. Soarta întregii lumi depinde de vitejia lui Iorgovan, singurul care poate afla terifianta hierofanie „de la brâul pământului”. În Mistriceanul I(7), blândul șarpe al casei capătă factură cosmică: „Pui de șearpe sugă-mite,/ De sub talpa casei noastre!/ Șearpele, dacauzea,/ El era ca undreaua,/ Cu Mistricean că creștea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Vaslui); „Gheorghe voinicu/ P-acolea trecea,/Pe cerb mi-l zărea” (Peceneaga - Tulcea). Sfidarea animalului îi afirmă proveniența sacră, iar provocarea pe care o lansează are menirea de a confirma statutul superior al flăcăului, care își demon¬strează „nu numai vitejia, ci și abilitatea «magică»”. Motivul transformării feciorului în cerb mândru este comun colindelor și basmelor. Colinda tip III, 69, Vânători preschimbați în cerbi, conține numeroase indicii inițiatice: „Cel uncheș bătrân/ El că și-o d-avut/ Nouă fiușori./ El nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și are drept seniorial asupra spațiului sacru reprezentat de pădure și lacul îmbăierii consacrante. Așa cum alți împărați posedă arbori din aur ca stâlp al lumii, suveranul de aici dispune de o rezervă uriașă a lichidului nemuririi. Dar lumea revigorată de vitejia lui este din nou asanată de agresorul arhetipal și astfel e timpul ca inițierea să reînceapă pentru fiul de împărat. În basmul Rozina - Doamna Florilor, lacul de lapte se află în inima sacrului și este accesibil numai ființelor superioare: „exist
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
frățiori ieșeau/ Nevătămați, cum erau”. Saltul în statutul de inițiat este, în această baladă, de două feluri: frații mai mari trebuie să coboare în pântecul monstrului și săși piardă identitatea slabă, de bieți coconi neexperimentați, în timp ce mezinul, în cazul căruia vitejia se află într-o stare latentă, preia cunoașterea de la Mircea ciobănaș și învinge pe cale eroică Șarpele. Dublul voinicesc este aflat în colinda Voinicii dezvăluiți frați IV, 74, în urma laudei falnice a unuia dintre flăcăi, pretext mitic pentru descoperirea partenerului potrivit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
protagoniștilor. Ca și flăcăul eroizat, fata nubilă luminează ca „sfântu’ soare” fiindcă are „luna-n piept,/ Soarele în spate,/ Doi luceferei,/ În doi umerei,/ Spicul grâului -/ În vârfu capului” (Voia - Dâmbovița). Pereche mitică a celui ce restabilește ordinea universului prin vitejie, fata însemnată la nivel epidermic are puteri asupra mersului planetelor prin consubstanțialitatea ei cu nocturnul. Motivul emblemei astrale este frecvent în basme, mireasa fabuloasă putând chiar prolifera statutul divin printr-o creație permisă omuluinașterea: „«Dacă m-ar lua băiatu de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru cromatica leagănului, mai rară, nu implică atât de mult solaritatea, cât statutul nubil, cunoscută fiind semnificația culorii în „cântecele de basma galbenă”: „Dar în creanga mărului/ Este-un leagăn de fir galben” (SulinaTulcea). Dacă principiul masculin se înscrie dinamicului, vitejiei, femininul ține preponderent de magic; „fata mare prin convorbirea ce o are cu bourul lasă să înțeleagă că deține secretul vieții depline, în același timp sacră și cosmică, că e rădăcina și sămânța vieții și că posedă toate darurile pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
clasificării lui Lazăr Șăineanu, din „ciclul fecioarei războinice”, tipul a cu basmul tip un ochi râde și altul plânge, cu diferența că ajutorul năzdrăvan vine de la o cățea, și nu de la cal. Travestită în flăcău, mezina împăratului depășește probele de vitejie și încercările de demascare a sexului ei, împlinind obligația tatălui de a trimite un fecior la oastea dușmanului său. Situația inițială, a cerinței aparent imposibil de îndeplinit, a fost catalogată de V. I. Propp în Morfologia basmului drept funcția („faptă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
îndeaproape, sprijinul moral fiind o altă prerogativă a maestrului: „Pe drum, calul îi zise să-și ia inima în dinți și să nu-i fie frică de nimic, orice-ar vedea și orice-ar întâlni, că fără dendrăzneală nu este vitejie”, „- Calule, căluțul meu/ spune: ce să mă fac eu?”. Uneori însă, sfaturile calului nu sunt urmate: „- Stăpâne, să nu cumva să te-agăț’ dă pădurea asta să rupi vo frunză, că e primejdie dă moarte. El nu s-anțăles. A rupt
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Mănăstirea - Ilfov). Colinda oferă un final deschis, nu aflăm dacă invocarea probelor inițiatice depășite datorită calului l-au făcut pe flăcău să se răzgândească. Semnificația nu trebuie căutată însă în această direcție, contextul liric este creat ca pretext pentru rememorarea vitejiei celor doi. Inițierea, și nu viața cotidiană de după aceasta, stă în primplanul poetic. În alte colinde calul și dansul său magic marchează stadiul intermediar, de trecere, al feciorului: „Sub cetate-n cea livadă/ Junelui bun!/ Joac-un june calul bun;/ Da
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acesta a urmat astrul în călătoria sa zilnică. Oprirea cailor și potcoavele care au căzut pot fi interpretate drept semn al drumului lung, al căutării prelungi a miresei, însă implică și o inițiere completă. Ca animal psihopomp și expresie a vitejiei flăcăului, calul dă semn că ritualul s-a încheiat. Stihiile au fost readuse în faza de nonmanifestare iar tânărul a devenit inițiat. Nu este o întâmplare că în toate orațiile de nuntă protagonistul, „mirelul”, este împărat și că basmele se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cuvinte pline de înțelepciune, convingătoare și care transpiră o mare dragoste față de popor: "în timp de război ați cucerit Grivița și Plevna, și în timp de pace sunteți fără duh în voi. La Mărăști și Mărășești ați uimit lumea cu vitejia voastră și aici faceți țara de râs. Voi, țăranilor, puterea și fala țării bată-vă norocul, vedea-v-aș sănătoși și cu duh bărbătesc în voi"87. La aceeași rubrică "Cuvinte de gospodărie, Gh. Rădășanu a mai scris și alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
general o parte din omenire a întreprins lupta pentru libertate și drepturile națiunilor, Regatul Român a socotit de datoria lui să se alipească acestor puteri și, împreună cu ele să-și jertfească fiii pentru dezrobirea fraților noștri asupriți. După mari suferințe, vitejia minunată a oștirii noastre își găsește răsplata. Alături de glorioșii ei aliați, România este astăzi printre învingătorii lumii, Basarabia și Bucovina s-au unit cu Patria Mumă, iar peste Carpați, românii care împreună cu noi de atâta vreme așteptau ceasul întregirii neamului
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Voastre să-l întărească, spre a da formă definitivă unității noastre naționale, acum deplin înfăptuită peste toate ținuturile locuite de români. Unirea aceasta, în ziua când marii noștri aliați sunt învingători, izvorăște din puterea de viață a poporului român, din vitejia soldaților noștri și din voința hotărâtă a românilor de pretutindeni. Ea se întemeiază pe ființa însăși a neamului românesc, care de aproape două mii de ani, în mijlocul tuturor vitregiilor vremii, a știut să-și păstreze neatins caracterul de conștiință națională. Ea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]