1,637 matches
-
a cailor, a vizitiului, a coanei Anicăi, și una informă, mare, bizară: a mea și a Adelei. Contopirea asta, în umbra de pe câmp, îmi era ascuțit prețioasă. Vântul se juca cu șuvițele de pe gâtul Adelei, în-fiorîndu-le, și-i fâlfâia impertinent voalul, care mă atingea pe ochi și pe buze. Am înțeles că nu avea nimic de obiectat împotriva complicității vântului. Privirile ei consimțeau la acest joc și mă sfidau. Dar timpul "fugace" trecu repede, și Văraticul ne ieși înainte cu pădurea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
șovăit un moment, apoi s-a urcat repede. Birjarul a închis portița în urma ei și, în clinchet de zurgălăi, Adela s-a dus. De pe canapeaua de dinainte, și-a mai scos capul de câteva ori din landau, cu fluturări de voal - voalul care-mi dezmierdase buzele pe drumul spre Văratic și pe care de atunci nu și-l mai pusese niciodată - și, la o cotitură a drumului, după o dugheană dărăpănată, dispăru într-o singură clipă cea din urmă fluturare a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un moment, apoi s-a urcat repede. Birjarul a închis portița în urma ei și, în clinchet de zurgălăi, Adela s-a dus. De pe canapeaua de dinainte, și-a mai scos capul de câteva ori din landau, cu fluturări de voal - voalul care-mi dezmierdase buzele pe drumul spre Văratic și pe care de atunci nu și-l mai pusese niciodată - și, la o cotitură a drumului, după o dugheană dărăpănată, dispăru într-o singură clipă cea din urmă fluturare a voalului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
voalul care-mi dezmierdase buzele pe drumul spre Văratic și pe care de atunci nu și-l mai pusese niciodată - și, la o cotitură a drumului, după o dugheană dărăpănată, dispăru într-o singură clipă cea din urmă fluturare a voalului roz. În acest moment începu trecutul. Ca o muzică de pe alte tărâmuri, reflectată într-un ecou, erau toate câte se petrecuse în zilele fierbinți ale verii, care trecuse și ea... Cetatea Neamțului, Văraticul, Ceahlăul, drumurile pline de soare, nopțile cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
totul să alunece printre degete, să te temi, să te înalți, să fii tot ceea ce ești și nu știi. Măgina De câte ori mă duceam la măgina, orice nesiguranță se risipea. Textura lumii se făcea din nou fină și subțire ca un voal, și puteam iarăși să văd până în străfundul lucrurilor, fără opacitățile de albuș de ou ale vieții la oraș. La țară, totul era în sfârșit la locul său și această perfecțiune se extindea în mod firesc asupra mea și a tuturor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
obține iluminarea. În copilărie, Adi mi-l dăduse pe Domojo ca să nu mă tem de stafii. Acum, Père Joseph îmi dădea un dorje tibetan, făcând punte peste timp spre adolescența mea, în vremea în care întrevăzusem pentru prima oară, dincolo de voalul subțire al realității, regatul maiestuos al Shambhalei. Ce înseamnă de fapt Shambhala ? spuse părintele. Faptul că putem fiecare dintre noi găsi un loc al păcii și al bucuriei pe acest pământ și în această viață cu frământările ei deșarte. Da
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în mod intenționat mișcările. Cu cât voiam mai mult să fug, să sar de bucurie că reușisem să scriu poemul, unind astfel miracolul dinăuntru cu cel dinafară, cu atât îmi încetineam mai mult mișcările, ca să nu perturb în vreun fel voalul neted și strălucitor în care mi se înfășurase inima prin scrierea celui mai important poem din viața mea. Acum, că hotărârea de a pleca în căutarea angalok-ului fusese luată, nu mai avea rost să mă grăbesc. m-am oprit o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
românce, tinere și bătrâne, și șase DVD playere Împrăștiate pe masă, pe pat, pe blatul din bucătărie rulau filme video de artă. Desert Rose se afla În dormitorul din spate, Își punea o rochie de catifea superbă, lungă, cu un voal negru transparent, cu un corset din piele și mâneci-clopot din șifon, ca de zână. Era veselă și arăta uluitor În ținuta ei foarte teatrală, care i se potrivea ca o mănușă. Își puse o pereche de pantofi Înalți cu model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mirare și uimire, privirea i se orpi... la câteva cruci mai sus, pe marginea aleei care suie la Biserică. Acolo, Vasilica i s-a arătat, stând rezemată la dreapta unei cruci de marmură albă. Era înltă, subțire, înveșmântată într-un voal alb, iar pe cap cu o cununiță de flori albe de măr. Toată era numai zâmbete. Așa cum stătea rezemată cu o mână în șold, parcă era una cu crucea. Dar, nu și-a revenit bine din uimire, cu vorbele, ”da
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-i o floare (și zece pagini în continuare despre limbajul florilor, cu citate abundente din Goethe), în fine, cererea în căsătorie și cununia propriu-zisă, înconjurate de o asemenea solemnitate, încît îți dădeai seama că biata doctoriță nu avusese parte de voal și lămâiță decât în reveriile ei glamoroase. După prima sută de pagini de ocoluri și aluzii criptice, în ultimele zece era lichidată partea tehnică. O singură frază cuprindea toată viața sexuală a omului: "Actul sexual este simplu, reflex și nu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vieții mele să mai scriu o pagină. Va fi și ultima, căci zarurile sânt aruncate și acvariul e gata. Să astup ultima fisură pe unde mai curge apa - și apoi voi rămâne mut și imobil alături de el. Doar cozile si voalurile înotătoarelor ne vor mai pulsa din când în când. Aștept acel moment cu-atîta voluptate, încît abia mai am răbdare să duc până la capăt povestea Ruletistului. Sfârșitul lui a venit repede, după ruleta cu șase cartușe din care supraviețuise monstruos. La
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aș fi preferat să cred naibii că am ținut la o fată care să mă merite, cât de cât. Așa, e umilitor. Doamne, mă gândesc acum ce-ar fi însemnat cununia cu ea. Ce tămbălău, ce mizerie! Bloody Mary cu voal și lămâiță și buchetul de mireasă în brațe, țipând și gesticulând de fericire. Tarafurile reunite zdrăngănind la țambal, călușarii apărând de după un colț: hop-șa, hop-șașa! Chiote și voie bună și ea în capul mesei, năclăită de lacrimi, și mă-sa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de bucurie, mă îmbrăcam repede cu rochița de oraș, îmi trăgeam șosete albe, trei sferturi, și-o îmbrăcam și pe Zizi cu o rochie de catifea verde deschis, cu ape, care-o prindea foarte bine. Pe dedesubt puneam chiloți de voal roz și furou de chembrică albă, era ireproșabilă. Ieșeam repede în balcon, în răcoarea galbenă a dimineții, și mă uitam la tramvaiele și mașinile care huruiau pe dedesubt. Uneori, printre ele, trecea și câte un camion tras de cai, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zâmbet larg, de bucurie exagerată, ne poftea înăuntru. Un culoar lung și întotdeauna cenușiu și friguros ne conducea în sufragerie. În timp ce mama și mătușa stăteau de vorbă, eu mă uitam la peștele de sticlă din vitrină, la tablourile făcute din voaluri și mătase galbenă de pe pereți, înfățișînd lebede plutind pe un lac albastru, dar mai ales îmi făceam de lucru la mașina de cusut. Scoteam din sertarele ei petice de pânză de toate culorile, cârpe cu înflorituri, bucăți de pluș vișiniu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ținuta asta edenică, uimindu-ne și înspăimîntîndu-ne cu pielea ei parfumată, cu formele ei ca trase cu florarul) îi croise toată garderoba și-o înțolea și desțolea exact ca pe o păpușă, fantezist, cu pliscuri și volănașe, în rochițe de voal roz, de cașmiruri înflorate, de satin de plapumă cu ape albăstrui. Mânuțele ei neobișnuit de albe aveau unghiile făcute cu lac sângeriu, iar părul blond deschis era mereu împletit altfel, în codițe răsucite ca niște coarne de berbec peste urechi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
stricat, care arăta mereu 36 de grade. Pălăria a trecut pe la fiecare și, când am scos unul câte unul obiectele ca să le înșirăm pe masă, ele erau: un inel, un ceas de jucărie, o păpușă cât degetul, în fustiță de voal pembe, un iadeș de găină bătrână, neobișnuit de mare, un creion cu bilă, transparent, dintre primele apărute la noi, o perlă găurită și termometrul meu. Am scris și numele lor pe bilețele și le-am tras din pălărie. Eu am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
albastră cu pete galbene, iar capul negru ca smoala, lipsit de ochi, avea mandibule puternice, tot negre, ascuțite. Partea din față a corpului și-o târa pe două mânuțe de copil, iar la coadă avea falduri ca de pește cu voal. Dispăru repede, îngropîndu-se în pământ. Doar coada roză îi mai flutură câtva timp, ca o algă marină, printre spalierele cu pătlăgele roșii. Două ouă plesniră deodată, ale gemenelor, desigur. Se iscară din ele ființe triste și lungi, de culoarea sidefului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a rupt cărbunele-n două, i-a dat jumătate soră-sii și amândouă mi-au trasat, simetric și simultan, două jumătăți arcuite de mustață de toată frumusețea. Mai mult n-aveam ce să fac. Pe Ester o împodobiseră cu un voal de tifon alb care-i venea până sub bărbie. Ar fi vrut să pună pe ea toate "bijuteriile" pe care le luaseră cu ele, dar Ester nu vroise să le poarte. Pe mâini nu păstră nici un inel. Din întîmplare, rochița
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
format alaiul. Ester m-a privit o clipă în ochi și m-a luat apoi de braț cu un gest sfios, pe jumătate jucat, ținând la piept, cu cealaltă mână, buchetul de flori. Abia i se vedeau trăsăturile feței prin voalul aranjat cu grijă pe cap. O priveam cu coada ochiului, pe când înaintam cu pași mici spre "altar". Celelalte fete, solemne, veneau câte două în urma noastră. Eu eram copleșită, pe măsură ce mergeam, de sentimente mult prea puternice pentru mine, de o suferință
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Cromatica Ca o ființă de basm, Cu gingașe voaluri tremurătoare, Reînvie firul de iarbă Într-un sărut universal. Bobul de rouă Îți trimite curcubeul spre azurul Din sufletul porumbelului Călător printre clipe. Spume violete de liliac S-au agățat în părul grădinii Ca o înfrățire a culorii Născută din
A doua oară unu by Cernuşcă Lavinia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92953]
-
mii de bași), sub bolta vânătă de o roșeață aproape neagră, acolo, bărbatul acela era prins cu strășnicie, pentru totdeauna, în ghearele lungi, finuțe, ale Fluturelui uriaș, elefantin, cu aripile vâlvoi, strigătoare la cer, nervurate malițios, pudrate cu nemiluita... Afurisite voaluri opace, clătinându-se rar, nemilos, zguduind trupul omenesc, legiferând drastic, mișcărilor, o ordine nouă, sfidătoare și deocheată. Trompa impudică, formată din inele inoxidabile de platină, se înfipsese lacomă, lubric-nesățioasă, veselă totuși, în țeasta de os, perforându-i, parcă în joacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
însă te poți opri la oricare din barurile îmbietoare, la cafenele stilate sau la un restaurant. Alături de strada principală, pe o ulicioară, se află templul Tin Hau, cu doi lei din piatră ce păzesc intrarea și zeițele acoperite de un voal și podoabe de nuntă. Tin Hau este considerată Regina Cerurilor și Protectoarea pescarilor pe timp de furtună. De-aici ai o potecă pavată de 2,4 km, care te duce prin priveliști minunate la cel de-al doilea sat Sok
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
ce-i spaima, ce-i singurătatea, ce-i sărăcia, ce-i închisoarea, ce-s umilințele... Știu și eu... răspunsese Muti în șoaptă. Răspunsul ei obișnuit, când se gândea la altceva. Era cu pălăria pe cap și își trăgea peste față voalul negru și lung ; cu totul altceva decât voaleta cu picouri pe care obișnuia să o poarte. — Yvonne ! strigase imediat, cu alt glas. Yvonne ! Se strecura în umbra balustradei, urcând în patru labe scara. Dâre inexplicabile de praf - observă - rămăseseră pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în alb și vor oficia o slujbă catolică, pentru că aceasta va fi ultima ei dorință. Va fi o după-amiază ploioasă, cupeurile lucioase și negre, acordurile solemne de orgă sub arcadele sumbre, parfumul amețitor de crini și tuberoze, Sophie cu un voal des, ca să nu se poată ști dacă într-adevăr plânge, pauvre Ștefan, el plângând cu adevărat, dar aruncându-i ei câte o privire, ca să vadă dacă îl aprobă... Madam Ana leșinată, ce jale... Penumbra catedralei și marșul funebru din Parisiana
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
grandilocventă mărinimie, a trimis feciorul să se intereseze). Acum, mai spectaculos, chiar ea, însă (noroc pe tine !) neprinzându-te deloc în mizerie. Totuși, să te trezești cu tânăra doamnă Mironescu venind pe ascuns, cu o birjă închiriată și cu un voal des pe față, plăcerea ca vecinii să vadă o asemenea elegantă urcând la tine și gândind ei că vine pentru un rendez-vous fiind în mare parte stricată de teama că te vei trezi cu proprietăreasa, în baza înțelegerii dintre voi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]