1,402 matches
-
în pântecul monstrului și săși piardă identitatea slabă, de bieți coconi neexperimentați, în timp ce mezinul, în cazul căruia vitejia se află într-o stare latentă, preia cunoașterea de la Mircea ciobănaș și învinge pe cale eroică Șarpele. Dublul voinicesc este aflat în colinda Voinicii dezvăluiți frați IV, 74, în urma laudei falnice a unuia dintre flăcăi, pretext mitic pentru descoperirea partenerului potrivit pentru incursiunile în sacru. Puterile identice îi fac să se descopere parcă în oglindă, mai mult chiar, înrudirea magică acționând și asupra companionilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în balada Iovan Iorgovan I(6), forma unei consacrări potrivită eroilor care au anulat răul: „La mal d-aj ungea,/ Pe mal s-așeza:/ Lume c-o vedea,/ În brațe-o lua/ Și-n sat o ducea./ Fata sălbățică,/ Mândră și voinică,/ Vecini că-ntreba,/ Lumea cerceta,/ Rude de-și găsea,/ Și rude venea,/ De mi-o-mbrățișa;/ Acas-o lua,/ La curți o ducea,/ Frumos mi-o scălda,/ Frumos mi-o-mbăia,/ Cămașe că-i da,/ Bine c-o-mbrăca/ Cu haine
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
chibzuire,/ De nu dai înot la mine,/ Să iei mine lângă tine?” (Titești - Vâlcea). îndemnul fetei seamănă cu cel al animalelor jertfite, devenite personaje inițiatoare pentru neofit. Pe lângă trasarea parcursului inițiatic, sugestia fetei conține și acceptul ei la nunta cu voinicul grămătic, deci cunoscător de mistere. în altă variantă a textului, feciorul pătrunde în apele sacre, deși acestea sunt adânci până la vârfurile copacilor mitici: „Jos de pe cal că se da,/ Și intra-n râu pân’ la brâu,/ Pă Ileana că și-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
oi scoate prundurile/ Ș-oi d-ara cu plugurile;/ Ș-oi d-ara ș-oi sămăna-re,/ Ș-oi sămăna flori vânăte,/ Flori vânăte, mohorâte;/ Fete la flori or venire,/ Eu din fete m-oi d-alege/ Hai mai mică, mai voinică,/ Hai mai mare, mai harnică/ Și la păr îi calapăru/ Și la brațe iarbă creață/ Și la țâță-i tămăiță/ Și la brâu e foionfiu” (Leșnic - Hunedoara). Marea este aici o mască pentru ipostaza masculină, prin simbo¬listica aratului și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mediul familial figurat de cuib și creanga pe care a fost construit. Rămasă în mod brutal fără liantul cu lumea cunoscută, pasărea apare marcată de pustiul inițiatic și de dorul ce însoțește, la nivel psihologic, ruptura de nivel. În colinda Voinic căutat prin munți IV (117), ipostaza avimorfă este provocată de fecioara însăși, semn că inițierea s-a produs deja: „«Fă-mă, doamne, ce mi-i face,/ Fă-mă, doamne-o negurea,/ Negurea-n toată lumea.»/ Cum cerea mi se făcea,/ Se făcea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
exteriorizează forța masculină de stăpânire și dominare a lumii, așezându-se într-o complementaritate magică cu femininul diafan. Colinda tip IV, 98, Cetatea fetei, face din episodul miresei-pasăre o recompensă pentru tânărul capabil să surmonteze obstacolul cetății invincibile: „- Nu strica, voinic, cetatea,/ Că noi bini te-om dărui:/ Fată dalbă din cetate,/ Potârnichea soarelui,/ Soarelui și-a lunii ei,/ Nu ți-o dăm roabă să-ți fie,/ Și ți-o dăm doamnă să-ți fie” (Bratovești - Vâlcea). Păsărica gălbioară este aici
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în relație cu „reprezentările referitoare la magi și preoți” pentru aceleași abilități de inițiat. Când aparține lumii, rodirea fantastică este pusă în primejdie de ființele neantului, așa cum am văzut că era prădat lanul de aur și mărgăritare în basmul Șperlă Voinicul. Imaginea rodului maxim apare în orația plugușorului, în care un efect optic capătă substrat magic: „Cât e grâul de frumos!/ De departe îngălbenia,/ De aproape înverzia” (Stoicani - Galați). Privită de aproape, planta sacră arată legătura directă cu seva fecundă a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
energiile vitale s-au epuizat, și latența conservă forța de regenerare. Intrat din nou în dimensiunea eroică, armăsarul devine o hiperbolă a forței: „Cinci voinici în frâu mi-l ține,/ Măru cu flori dalbe!/ Cinci voinici mi-l netezesc,/ Cinci voinici șeaua i-o pune,/ Cinci voinici în chingă-l strânge,/ Cinci voinici coada i-o-nnoadă” (Câinenii-de-VâlceaVâlcea), capabilă să concu¬reze cu soarele însuși. Numărul celor care îl strunesc sugerează o încordare maximă a puterilor omenești, fiindcă cinci „reprezintă cele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
verbului. Determinarea temporală a acțiunii războinice dă o coordonată precisă percepției dilatate a momentului. Reluarea versului Zi de vară până-n seară desfășoară în fața ochilor receptorilor o succesiune hiperbolică de perioade combative. Un alt tip de evoluție repetitivă apare în colinda Voinic căutat prin munți IV, (117): „Părinți de veste-mi prindea/ Și după el că-mi pleca:/ Cată-l părinți în vârf de munți./ ’N vârf de munți, în văi adânci,/ ’ N văi adânci, izvoare reci./ Mi-l căta și mi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cele mai multe ori plecarea, ba chiar asigură intrarea în mit a feciorului fie prin blestem, fie prin destăinuirea locului sacru, ori pregătirea merindelor speciale de drum. Căutarea disperată a fecio¬rului, cea mai apropiată de bocetul deznădăjduit, apare doar în colinda Voinic căutat prin munți IV, 117 unde are rolul de a contrasta cu reușita iubitei de a-l localiza pe erou. Rătăcirea neofiților este pretutindeni și, în textele românești, este găzduită de entitatea pădurii sau de spațiul sacru al muntelui. Izolarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
încununat de succes, al lui Gheorghe Rădașanu de a salva satul Bogata, la 1928, în pericol de strămutare pentru a face loc unui poligon al armatei. În final, Gheorghe Rădășanu ni se prezintă cu mare sinceritate "n-am fost om voinic, am fost o umbră de om, subțire și înalt. Mi-a fost drag să șuier și să joc" (p.75). El reușește să evoce o lume dispărută, reușește să o recreeze, dându-i viață, creionând figuri prin care ne redă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Frații mamei mă puneau să joc și să strig din gură, cum auzeam eu, la hora care se făcea de multe ori în ogradă la bunicu V. S. Iftime, care a avut 3 ficiori. Toadere cel mai mare și foarte voinic, îi zicea mama mea Unguru, Vasile mai prezărît 8 și mai slăbuț îi zicea bunica Teleap și Dumitru frumos și foarte jucăuș și neastâmpărat și chiar și foarte obraznic. Și odată cum jucam și mă învârteam ca un titirez, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
un capăt de ață. Dar Grigore avea un feli de nebuneală; când se îmbată băga coasa în casă ca să tae baba. Pe Gheorghe îl bătea Casandra lui că el era mic și slab cât muncea și ea era înaltă și voinică. Vorba ceia: "Badea înalt ca un husar Lelea pîn la brăcinar 13. Lelea cât o husăriță Și badea pîn la catrință." Când era ziua onomastică a lui Grigore Chetreanu,erau chemați și părinții la el și moșu V. Sofroni Iftime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mult. A născut 9 copii: 4 băieți și 5 copile, mai frumoși unul decât altul. La 2 ani după mine a născut în casa făcută de tata în care trăesc eu azi, pe sora mea Marița. Marița era o copilă voinică și grăsuță și rotunda și eu îi ziceam Maranda popii. Cine era Maranda popii? Era sora bunicului tatii Ghiorghi a lui Popa Vasile Șarpe. Și era un băboi mare și umflat. Și când îi ziceam așa, ea țipa și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
era un băiat de frumuseță rară. Parcă era făcut din caș. Avea niște ochi prea albaștri, tari, frumoși. Și nu plângea când îi trebuia ceva, ci mai mult se mișca în leagăn sau în covată. El era foarte frumos și voinic și bun; a răcit și când a împlinit 2 ani, a închis dragii lui ochi albaștri pe vecie. L-a plâns biata mamă cu multe lacrimi, l-a plâns bietul tatăl meu și tare mult l-am plâns eu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
gospodăriei. Și a născut mama altă copilă și i-a pus numele tot Zamfira, în dorul Zamfirei care murise. Aceasta a trăit, dar a fost fără noroc. A logodit întâi cu Gheorghe Constantinescu, un flăcău cum nu se putea mai voinic, mai frumos și mai cuminte; era din Râșca. Dar se vede că n-a avut noroc că a stricat logodna cu Constantineseu și s-a dus după Dumitru Ungureanu, pădurar și cu patru copii. Și a trăit ca vai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
lui Vasile Șandru a fost Costachi pe care nu l-am cunoscut. Și altu a fost Neculai Șandru, a fost pădurar și vătăjel când era tatăl meu primar. Era bun. Soția lui Floarea, era soră cu Gheorghe Gherasim Roșca. Era voinică și frumoasă și vară întâi cu mama mea. Alt ficior, Ghiorghi, a fost foarte rău. In general Șăndrenii au fost foarte deștepți, dar și foarte răi și chiar hoți. Neculai Șandru mi-a spus că tatăsu a tăiat brazi de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de greu cu Algebra. De la 1 septembrie și până mai era 2 săptămâni până în Crăciun, am avut 7 suplinitori-studenți, nici ei nu știau nimica și noi nici atâta. Și într-o zi intră dl director în clasă cu un domn voinic și foarte frumos îmbrăcat și zice: "Elevi vă recomand pe dl profesor Vasile Teodoreanu, [27] doctor în matematici de la Paris "și noi sărmanii eram doctori în prostologie de la Iași. Și pe urmă ne recomandă și pe noi tare frumușel: "Domnule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
am fost obraznici, dar clasa noastră a făcut orchestră și fanfară și dansuri naționale foarte frumoase și furtunoase. Aveam șef de clasă un elev cu numele de Cornescu Traian, ficior de actor din Botoșani, foarte talentat la toate obiectele și voinic și frumos. Și atunci a zis dl profesor de matimatică V.Teodoreanu: "rău a făcut directorul vostru când a zis că sunteți țărani obraznici și impertinenți. Voi sunteți băeți vrednici și de, tinereța așa-i, mai zglobie și mai neastâmpărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
plâng și eu acum când scriu aceste rânduri așa de jalnice despre scumpa mea bunică prea bună și prea scumpă. Și mi-a dat 5 lei. M-am dus pe la bunicu Vasile a lui Ion Iftime. El era sănătos și voinic și mi-a dat și el 5 lei și am plecat. Trenu de la Fălticeni la Iași costa 6 lei și 15 bani. Iar de la Fălticeni la București costa 13 lei și 50 bani. Domnița Elena Șuțu i-a dat tatei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
din care unul foarte gros să ție foc, făcea măliguță, mânca și se culca, dar cu urechile asculta orice zgomot din pădure. Și când zărea o dihanie, era a lui și o trăsnea. Și era de voinicie rară. Ori era voinic ori nu. Nu se punea nimeni cu el. Odată s-a dus în fața Râștei în pădure și a tăiat un copac gros ca o mijlocie și lungă ca de 2 m și ceva și a rezemat-o de un copac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
le-am învârtit ori nu. Două dansau foarte bine: Domnișoara Singhel și Brustureanu, și celelalte mai greu. Erau colege de-a soției mele Eugenia care au învățat școala primară în Târgu Neamț, la Doamna Moțoc. Însă una foarte frumoasă și voinică, nu se dă învârtitului nici de feli. O chema Isăcescu. Am asudat cât m-am năcăjit s-o învârt, și dacă nu putea ea mă învârteam eu în jurul ei, ca să ajung și s-o pun pe scaun, lângă masa de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
până mai era 2 săptămâni până în Crăciun am avut 7 suplinitori la matimatică. Nici ei nu știau nimica, că erau studenți și noi nici atâta. Și într-o dimineață intră în clasă Domnul Ioan Mitru directorul nostru cu un domn voinic și bine îmbrăcat și zice: "Elevi, vă recomand pe Dl Profesor Vasile Teodoreanu, doctor în matimatică de la Paris ". Și noi vorba ceia: "Doctori în prostologie de la Iași ". Și pe urmă ne recomandă și pe noi tare drăguț: "Domnule Profesor, vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
În clasa a IV-a, a V-a și a VI-a eu n-am avut clipă să mă odihnesc, în fiecare an am tipărit cele 3 caiete: de Psihologie, de Pedagogie și de Istoria Pedagogiei. N-am fost om voinic, am fost o umbră de om, subțire și înalt. Mi-a fost drag să șuer și să joc. Se vede că i-am samanat bunicăi Ancuța mama mamei mele, care era foarte jucăușă și glumeață. În 1904 după ce am stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
contra Rușilor. Când a fost serbarea de 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare [49] în 4 iulie 1904, pe Ștefan cel Mare l-a reprezentat foarte bine șeful nostru de clasă elevul Cornescu Traian. Era frumos, era voinic, era foarte sprinten și ager și foarte bun la gimnastică. El singur după gustul lui a ales o iapă foarte a dracului. Țipa, azvârlea, mușca, păreche n-avea de naravașă ce era. Și cu Cornescu Traian au mai fost 2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]