1,403 matches
-
din sat N-aibă loc de alinat, Nice lemn uscat de cruce, Nici la groapă Cine-l duce, Nici scânduri de coperșeu, Nici să-l ierte Dumnezeu - Nu m-a scos când am fost mic Ci m-a scos cîndu-s voinic, Nu m-a scos când sugeam țâță Ci mă scoți când am drăguță. 194 Cine mă prinse cătană La moarte n-aibă pomană, Că pomana el și-a dat Când cătană m-or luat, 223 {EminescuOpVI 224} Cine mă prinse
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Simering Mare loagăre se strâng, Pe dunga răzorului Naintea Franțozului. - Franțozu-n roș - îmbrăcat Spre bătaie-i de gătat Și feciorii tot striga: " Să trăiască Austria" Austria cea română... Vine gheneral călare Tot strigând în gura mare: - Nu vă dați feciori voinici Că ceriul ne-a ajuta Și-n pădure vom intra, Și așa i-om scărpina De n-or uita cât lumea. Când era la prânzișor Noi tăiam câte - un ocol. Ocolul s-a ocolit Piemont s-a prăpădit. 197 Înălțate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mult se bucura Și la târg alerga, Ș-a cumpărat 99 de oca de fier Și 99 de oca de oțel Ca să facă seceri mari 299 {EminescuOpVI 300} Pentru oameni de cei mari, Și să facă seceri mici Pentru copilași voinici. Și se duse-n sat, Și-a adus 12 iepe Toate sirepe, De par le legară Și cu biciul le mânară, Picerele treerau, Cu coadele vânturau Și cu urechile-n saci băgau. Carele le-ncărcară Și la moară le porniră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
zise Genarul - mult ești frumos și mi-e milă de tine. De astă - dată nu-ți fac nimica, dar de altă - dată... ține minte! Și luîndu-și fata alături cu el, pieri în vânt, ca și când nu mai fusese. Dar Făt-Frumos era voinic și știa drumu înapoi. El se reîntoarse și găsi pe fată iar singură, însă mai palidă și mai plânsă ea părea și mai frumoasă. Genarul era dus iar la vânătoare cale de două zile. - Făt-Frumos luă alți cai din chiar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o basma de alune. Ajungând la poartă a auzit un vuet mare. Da ei erau îmbrăcați cu ițari și cu cojoc și-ncinși cu chimiriu. Da baba cea de la poartă era de-a noastră; - Bună sara, mătușă! - Mulțămesc D-tale voinice! - Da ce-i aici, ce s-aude? - Se mărită Fata - mpăratului. - Da cine o ia? - Bucătarul, c-o ucis doisprezece smei. Da CĂLIN - NEBUNUL îi zice - așa babei: - Mătușe, iaca-ți dau un căuș de galbeni, să-mi faci ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aude? - Se mărită Fata - mpăratului. - Da cine o ia? - Bucătarul, c-o ucis doisprezece smei. Da CĂLIN - NEBUNUL îi zice - așa babei: - Mătușe, iaca-ți dau un căuș de galbeni, să-mi faci ce ți-oi zice. - Ți-oi face voinice. El a luat basmaua cea de alune. Era basma de-a noastre-neagră cu floricele p-împrejur - ș-o pus inelu-n mijloc ș-o zis așa: - Du, mătușă, și pune dinaintea împăratului, măcar că te-or ghionti și te-or da afară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trăsură de aur și cai cari or mânca jăratic ș-or bea pară și mie straiele cele mai frumoase din lume să mi le aduci. Se pune el, ca boerii-n trăsură a doua zi și se pornește cătră-mpăratul. - Cum i voinice? Zice-mpăratul. - Am venit să-mi dai fata. El se face că nu știe că i-a murit ginerile. 344 {EminescuOpVI 345} I-o dă-mpăratul. Face-o nuntă strălucită, și i-o dă ș-o duce la palatul lui
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vede - o fumărie strașnic de mare încît se-nnădușia, nu mai putea. S-apropie el acolo pin fum binișor și găsește pe mama smăului-își pârlea părul de pe picioare că era cald strașnic și nu mai putea. - Bună ziua mătușă. - Mulțămesc D-tale voinice, da - zice - und-te duci voinice? - Caut curtea smeului, mătușă. - I, flăcăule! Mult trebue să mergi pân ce-i ajunge și nu mai rămâi cu zile de te-i apropia. 351 {EminescuOpVI 352} - Mă rog, mătușă, să-mi spui unde-i drumul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mare încît se-nnădușia, nu mai putea. S-apropie el acolo pin fum binișor și găsește pe mama smăului-își pârlea părul de pe picioare că era cald strașnic și nu mai putea. - Bună ziua mătușă. - Mulțămesc D-tale voinice, da - zice - und-te duci voinice? - Caut curtea smeului, mătușă. - I, flăcăule! Mult trebue să mergi pân ce-i ajunge și nu mai rămâi cu zile de te-i apropia. 351 {EminescuOpVI 352} - Mă rog, mătușă, să-mi spui unde-i drumul cela, că nu mi-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dă din bici și-l suie pe dealul unde ședea-mpăratul, la curtea - mpărătească. La curtea-mpăratului era o mîndreață, că nici nu se poate povesti. Împăratul ședea afară, - era bătrân și bea lulea. - Bună vremea-mpărate! - Mulțămesc D-tale voinice! Tare om trebui să fii d-ta de vreme ce te-ai suit aici la mine. - Așa-mpărate, am venit să omor smeul, să-ți scăp fata. - Smeul n-o venit încă la mine. Da s-aude c-aicia-n vale-ntr-un iaz
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a picat ca mort. Da-mpăratul, bucuria lui, a luat ș-a pus pe voinic în fedeleș și i-a dat drumu de vale. Și el a luat fata ș-a suit-o-n dealul cel de steclă. Da bietu voinic când a picat el mort i-a rămas sula-n cerdacul împăratului. Acu, la ce vreme s-a fi trezit el în fedeleș... - I doamne!, viclean am fost, da mai viclean împăratul. Ce să fac eu? Începe el a se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
născut. I-a pus copilului numele Lila Slingsby și vrea să vii și tu la botez. E la vreo zece zile după ce ajungem Înapoi acasă. Pe neașteptate, Lauren sări de pe scaunul Înalt de la bar și exclamă: —Gerski! Un rus destul de voinic, Îmbrăcat cu o jachetă subțire din piele neagră, se Îndrepta cu pași mari spre noi. Pășea de parcă ar fi luat cu asalt o mică țară. Când ajunse lângă noi, Lauren Îl sărută pe amândoi obrajii și Îl Îmbrățișă Îndelung. —Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și fiu, cunoscuți drept Al senior și Al junior) n-a fost în stare să-și dea seama ce are. Seniorul și juniorul aveau cam aceleași vârste ca mine și, respectiv, Tom, dar, în timp ce eu sunt slab și Tom e voinic, trupurile lui Al bătrânul și Al tânărul semănau cu ale noastre, dar pe dos: fiul era slab și tatăl era gras. După ce a examinat motorul timp de câteva minute fără să găsească nici o problemă, Al junior a trântit capota la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tocmai ieșim din han ca să mergem la plimbare, când cei doi Wilsoni își fac apariția în convoiul lor de două mașini: un Mustang roșu, decapotabil și Cutlass-ul meu verde-lămâie. Îi dau drumul lui Lucy ca să strâng mâinile celor doi domni voinici. Îmi spun că mașina mea e ca nouă, Al senior îmi prezintă nota de plată pentru servicii, iar eu le scriu pe loc un cec. Apoi, când să zic că afacerea e încheiată, Al junior aruncă prima bombă a zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vizavi stătea, parcă ascunsă de ochii lumii, o tânără persoană. Mai precis, era vorba de trei persoane. Tânăra nu călătorea singură, ci împreună cu mama, o femeie ce părea apropiată ca vârstă de fiică, și cu tatăl ei, un bărbat înalt, voinic și impunător cu mustață aspră, ce ținea la distanță pe orice amator de palavre. Cu tânăra persoană însă, Bidaru s-a cunoscut într-o împrejurare care nu îl onorează și de care împrejurare ar dori să nu-și amintească. Poate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
viață. - Ha‟di Axinia, hai fata mami... împingi, împingi, fata mămăicăi înc‟olecuță!.., Glasul ostenit al bătrânei moașe, repeta întruna de două zile și două nopți, aceleași vorbe... „hai, mai împingi olecuță...“ În vreme ce tânăra femeie, la prima ei „facere“, deși voinică, sleită de puteri, abia că mai gemea la îndemnurile ei. Anton, pădurarul, umbla bezmetic prin odaie, frământându-și pumnii, în neputința lui de a-și ajuta nevasta. Bătrânul Toma Chiuariu, tatăl lui Anton, cu cotul stâng răzimat de laiță și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mică, dintr-o prematură mândrie, se zăvora în sinea ei... se izola, din ce în ce, de cei din jur. Poate și asta o ajuta să vadă și să înțeleagă mai limpede lumea din jurul ei. Domnica, femeie tânără, vrednică și voinică... de ani buni capul casei, și bărbat și femeie, era deprinsă cu toate treburile gospodărești. Nu se da îngenuncheată de greutăți și nevoi. Viața și munca, în bătătură casei, și-o împărțea cu bătrâna ei soacră, Zoița, mama lui Ion
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
asta-i treaba lui... să se scurgă... Puiul de lup, îngrijit cu toată dăruirea de Anuca, creștea văzând cu ochii. Anuca avea grijă de el, ca de ochii din cap, și se îndrăgeau în aceeași măsură. Și așa, a ajuns voinic și deosebit de inteligent. ...De la o vreme, Suru, așa îi rămase numele, dispărea de acasă, la început câte o după-amiază, și-până la câte o zi... ori o zi și o noapte... Anuca îl căuta disperată... Pentru el, din adâncurile codrului răsuna
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
doi... nedespărțiți. Se hârjoneau, se fugăreau cu Pârvu prin pădure, se trânteau, se tăvăleau prin iarbă și iarna prin zăpadă, cât era ziulica de mare. Dar, într-o zi fata și-a dat seama că puiul de lup era mai voinic decât ea, chiar și ca Pârvu. Suru trecuse de un an... crescuse neînchipuit de repede și se făcuse mare și puternic. De la o vreme, Anton șușotea cu fereală, pe seama lupului, cu bătrânul Toma, tot mai des și mai stăruitor. Într-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pătrunde zgomotos în râpă, o turmă de mistreți, printre ei se află și purcei, li se aude guițatul ascuțit... râsul înalță câteva clipe fruntea, dar renunță indiferent. Un fâșâit în apropiere, îi atrage atenția... era un motan sălbatic mare și voinic - dușmanul său de moarte. Pornește, după miros, în urmărirea lui... motanul dispare într-o vizuină de viezure. Râsul renunță și se calmează; își pune capul pe labe, ochii îi ard strălucitor în întuneric, apoi, coboară povârnișul rîpos. Noaptea tainică înainta
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
coroana copacului. Din nou, motanul, mult mai sprinten, se avântă pe un copac învecinat.. dar, creanga se rupe și se prăbușește cu zgomot adânc. În acelaș timp, râsul a aterizat lângă el și trece la atac. Motanul, un exemplar foarte voinic, își primește adversarul cu lovituri de labe ascuțite între ochi. Râsul într-o săritură trece dincolo de motan să-l apuce pe la spate... Dar, ca o sfârlează, se răsucește și încearcă să lovească în râs, însă acesta sare mereu peste dânsul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cătină de pe marginea șanțului repetând: „Pitpalac... pitpalac!“ - Când ai s-o vez‟ mamî... să știi că‟i „găinușa Domnului“..! i-a spus mătușa Domnica, într-un rând. Urcând coasta, trecu pe lângă o stână, adăpostită într-o văiugă. Ciobanul, un băietan voinic și frumos îi strigă de departe... „Fa Anucă, fa... ci faci, pe‟ ici, fa...?! El o îndrăgea pe fată, de la horă, dar nu cuteza să se apropie de dânsa. Niște dulăi flocoși, cu hămăit rar și gros, o simțiră... dar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
am parti di ochi‟ din cap șî di Rifca me‟ dac‟am fucut eu așa civa! se jura ovreiul, cu fața roșie de spaimă, atât de convins, că aproape o credea și el. Nevasta lui, o femeie oacheșă, tânără și voinică, era mai pricepută decât el... Ea învârtea toată rânduiala prăvăliei. Rifca, așa o chema, dădea și pe datorie. „Este suflet de altă lege, ziceau femeile, dar crede pe om când n-are... și, la nevoie îl ajută“. „...Are suflet delicat
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
închisă, dar nu din pricină că n-ar fi fost nevoie de a fi deschisă, ci din pricină că era prea din cale-afară de înțepenită, ca s-o poată urni cineva, mai cu seamă că lucrau numai femei în acel loc, și niciuna prea voinică, pentru a fi în stare să ducă o asemenea provocare până la capăt. Ferestruica aceea, la drept vorbind, nu era deloc pusă acolo cu gândul de a fi deschisă, ci doar cu gândul de a lumina locul, și atât. Această cameră
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
verzuie a farurilor, după care veneau tufișurile cu mireasma lor de frunze ude, reținând ploaia dimineții, și o scurtă și barbară plăcere În miriște. Cât despre Isaacs, trebui să se mulțumească doar cu ce găsise, deși aceasta era o brunetă voinică și frivol Îmbrăcată, cu nasul mare și dinți proeminenți. Dar când se așeză lângă Isaacs, pe bancheta din față, se Întoarse și-i zâmbi larg, spunându-i: N-am o carte de vizită, dar mă cheamă Stein. Apoi, rebegit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]