4,908 matches
-
fie problema altcuiva. Divorțul însemna, evident, că Fitzherbert Place, numărul patru, avea să fie vândută. Și cumpărată de un cuplu cu ochi sclipitori, entuziasmat și nerăbdător să evadeze în provincia pitorească, care urma să se apuce să renoveze casa cu ajutorul vopselelor antichizante și al cataloagelor de arhitectură clasică. Cât ai clipi, cuplul respectiv avea să transforme locul într-un cămin plin de gust. Hugo spera ca acei oameni, indiferent cine aveau să fie ei, să-și găsească fericirea acolo. Bărbatul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
alee lungă, străjuită de trandafiri roșii. Vânzătorul avea o uniformă albastră, prăfuită pe umeri, și o șapcă cu cozoroc pe care scria Toate drumurile duc aici... Aici? Unde, aici?, se întrebă înainte de a se spijini în coate de marginea ghișeului... Vopseaua era scorojită și îi trecu prin minte ideea glumeață că doritorii de bilete ar fi trebuit să vină înarmați cu o pensulă îmbibată în lichid alb, vâscos... Doriți să călătoriți? Vânzătorul (care nu putea fi altul decât Magicianul, numai că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
văzu prin apropiere nici o sonerie, și a bate în ușă i se păru, cum era și natural, o absurditate. Într-adevăr, ușa, de forma unei enorme ferestre gotice de lemn umflat și descleiat de căldură sau ploaie și bubos de vopsea cafenie, se întindea de la cele două trepte de piatră, tocite în modul convexității, până aproape sub streașină. Nici o perdea nu acoperea ochiurile de geam, pline de un praf străvechi, pe care se vedeau bine urmele picăturilor de ploaie și ale
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înălțime considerabilă, ocupând spațiul celor două caturi laolaltă. O scară de lemn cu două suișuri laterale forma un soi de piramidă, în vârful căreia un Hermes de ipsos, destul de grațios, o copie după un model clasic, dar vopsit detestabil cu vopsea cafenie, ținea în locul caduceului o lampă cu petrol cu glob de sticlă în chipul unui astru. Lampa era stinsă, în schimb o altă lampă plină de ciucuri de cristal, atârnată de înaltul tavan, lumina tulbure încăperea. Ceea ce ar fi surprins
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
face cunoștință cu Titi cel corigent, văzu că Aurica arăta predispozi-țiuni de a-l trata ca pe un musafir al ei, propriu. Simțind parcă o obiecție, Aurica se scuză: - Titi s-a dus cu mama în oraș, să-și cumpere vopsele. Trebuie să sosească în curând. Urmă o clipă de tăcere, în care Felix căuta cu mintea un câmp de convorbire. Însă Aurica avea unul dinainte. - Te simți bine la moș Costache? Întrebarea era pusă într-un chip așa de compătimitor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
comune, care dădeau vorbirii sale o nuanță de civilizație uzuală. Era îndrăzneț, politicos cu afectare și tenace în urmărirea până la capăt a intereselor sale. Fugea de praful de cretă, deschidea geamurile din proprie inițiativă, ca să nu se sufoce de mirosul vopselelor de ulei, cerând învoirea prea târziu. Intra în vorbă neîntrebat, răspunzând la întrebările puse altora, avea totdeauna fel de fel de rețete practice și adrese utile, într-un cuvânt, Sohațchi era, dacă nu un om de talent, cel puțin un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu un picior răsturnat neglijent peste celălalt și cu muștiucul de la o narghilea slujindu-i cu iscusință când degetele mâinii, când colțurile gurii, se roti de trei ori deasupra orașului, savurîndu-i fiecare bucățică a acoperișurilor de tablă tărcată sau cu vopseaua sărită, tresăltând de încîntare în preajma oricărei terase de bloc placată cu ardezie sau tivită cu smoală. - Cafea este? întrebă Diavolul, nu se știe pe cine, cu o voce având totuși aerajul unui om cumsecade. Iar după o vreme, dedulcindu-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cărui teorie va ieși infirmată, nu-i va fi răpită, în nici un caz, această onoare. Pe coridoare, lucrușoarele cu care, de altfel, pe întuneric se obișnuise, lădițe, sticlării, samovare, își arătau acum adevăratele fețe de babornițe. Într-o singură noapte, vopseaua gri-albăstruie de pe caroserie fusese prăjită ca-ntr-un cuptor. Tăblăria măcinată de furuncurile de rugină. Când își vîrî țurloiul drept în mașină, piciorul îi fu expediat înapoi cu putere de grosimea și elasticitatea pânzelor de păianjen, înflorite între pedale și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
haine peticite și rupte, murdare de culori. Au deschis ușile, biserica, goală, fără pardoseală, mirosea a tencuilă proaspătă și avar. O umezeală rămasă de cu iarnă se simțea din pereți. Prin ferestrele turlelor întră lumina veselă a soarelui. Au amestecat vopselele și s-au suit pe schelele pline de ciment, au întins cu bidinelele zugrăveala până și:au potrivit cum le plăcea culorile și s-au apucat să picteze pe domnul Isus, pe Maica Domnului, raiul și iadul, evangheliștii, apostolii și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și judecata din urmă, îngerii răului și ai binelui, Măria Mag-dalena, pe Iov săracul și chipurile lui Ilie cel cu biciul, Nicolaie, Haralmbie de la hram, tot poporul lor din cer. Deasupra, într-un nor albastru, au desenat ochiul Tatălui cu vopsele negre și verzi, veghind de acolo; semnul Sfintei Treimi îl așternuseră deasupra altarului, spre răsărit. Tavanul era, tot, o spuză de stele, albe și roșii, pe o noapte întunecată. Pe pereți, lângă ferestre, pictorii zugrăviseră pe Sfinții Părinți cu schiptrul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mișca. Pomana lui Mielu Dincolo de Podul Basarab, unde începea o ulicioară a lăutarilor, trecătorul putea zări o casă galbenă cu două caturi, cam prăbușită într-o parte, cu balcoane înguste, împrejmuite cu lemn, de pe care se luaseră câteva rânduri de vopsea. Scări întortocheate, cu trepte știrbe urcau până în fața unor uși joase. Trebuia să le împingi bine cu umărul ca să se deschidă. Clădirea era un fel de hărăbaie întunecoasă, cu ferestre oarbe, dând spre o curte înghesuită, totdeauna nemăturată. Cîtiva pomi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gropi nu-l înspăimîntau. Mai mare dragul să stai pe capră, să dai bice calului, cu căruța plină. Numai când se topeau zăpezile începea balamucul. Domnul Bică adăpostea sania și scotea droașca de tablă, cu arcuri vechi de otel. O vopsea bine, punea un zugrav să-i scrie numele cu literele cele mai mari, ungea osiile roților și striga la el: - Gata, puturosule? Treci de încarcă pîinea! Mielu aducea iapa din grajd, că o iapă avea domnul Bică, mică și îndesată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
învîrtea o zi și-o noapte, dac-o lăsai. Băiatul doar o mângâia cu coada biciului, privind mândru împrejur. Se uita Petre, se uita Beghe, frati-său, fetele lui Chirică nu-și mai luau ochii. Ene o spoise pe deasupra cu vopsele; când se învîrtea ziceai că-i curcubeu, nu altceva. La mijloc îi potrivise și un punct roșu, care se micșora și se mărea, după cum juca ținta de sub ea, mai repede sau mai încet. În fața cârciumii, negustorul întinsese vreo zece metri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
puțin în domeniul construcțiilor și între firme românești și are dezavantajul că micșorează competiția și pentru acel produs se poate menține un preț ridicat, preț impus de distribuitor. Totuși, această formă de relație contractuală se practică pentru unele produse importante (vopsele, aparatură tehnică, utilaje etc.). Contractele încheiate sunt favorabile în special producătorului, deoarece acesta impune distribuitorului să fie de acord cu achiziționarea unui produs în schimbul unor facilități de a achiziționa și alte produse, mai atractive. În acest fel, distribuitorul este forțat
Sinergetica accesării proiectelor Pregătire. Elaborare. Evaluare. Optimizare by Conf. univ. dr. Claudiu CICEA, Lect. univ. dr. Cristian BUŞU () [Corola-publishinghouse/Science/207_a_476]
-
mă gândeam mai mult, cu atât eram de părere că evenimentul ar trebui sărbătorit. Nu știam cum urma să fie, dar m-am hotărât să analizez mai profund problema. Într-o zi, a trebuit să merg la magazin după niște vopsea. În timp ce o amestecau, m-am plimbat printre rafturi. Am dat peste un clopot mare de alamă agățat pe perete. „Asta e!”, m-am gândit. L-am cumpărat și l-am adus la birou. Cei din departamentul de Întreținere au montat
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de alegere socială nevidă. Alternativele sunt: 1 :a ncf își vopsește pereții în alb și cf își vopsește pereții în alb; 2 :a ncf își vopsește pereții în alb și cf își vopsește pereții în galben; 3 :a ncf își vopsele pereții în galben și cf își vopsește pereții în alb; și 4 :a ncf își vopsește pereții în galben și cf își vopsește pereții în galben. Presupunem că ncf preferă situația în care pereții lui sunt galbeni și ai lui
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
de apucare, aruncare, rupere În bucăți mici a hârtiei, tăierea diferitelor materiale, modelarea plastilinei, Îndoirea unui carton, a unei hârtii, trasarea de linii orizontale, verticale, Întretăiate, colorarea unor figuri simple, acțiunea de a așterne culoarea pe hârtie, contactul tactil cu vopseaua etc. se dezvoltă psihomotricitatea. Contactul vizual cu culoarea determină descărcarea emoțională a copilului cu handicap și creșterea tonusului său afectiv, ceea ce-l va implica și mai mult În activitate. Jocurile de exersare a pronunției corecte: „Cine vine?” , „Spune la fel
EDUCAȚIA INCLUZIVĂ – UN MOD DE EDUCAȚIE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Veronica NECULA, Dorina MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2128]
-
se vedea că se străduise să se îmbrace cât mai curat, doar că hainele se molipsiseră de oboseala trupului pe care trebuiau să-l acopere. Pantofii, vechi și crăpați, fuseseră dați cu cremă de ghete din gros, dar căldura subțiase vopseaua și o spărsese urmând crăpăturile căputei. Mâna, care îi tremura ușor, și-o ridică spre bărbie ca să-i astâmpere tremurul. Buza de sus era suptă, subțiată după gingia lipsită de dinți, iar buza de jos, umedă, ca a unuia care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că astfel, reducând contactul cu asfaltul, zgomotul se auzea și mai tare. Roata care se învârtea în aer huruia ca o drujbă. Dansă cu motocicleta pe stradă, trasându-și urmele imaginare ale numelui. Data viitoare ar trebui să dea cu vopsea pe roți, pentru a verifica dacă cele două caligrafii, a scrisului său și a roții de motocicletă, seamănă. Ar fi o mare găselniță, gândi, răsucindu-se în cerc, pentru a strecura, din fuga moto cicletei, și o codiță, ca litera
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din crescut și, ca să nu sfâșie pe dinăuntru, se toceau os peste os, i se trăsese noul nume : Macairodus. Și pe acela ar fi vrut, într-o zi, în păcăniturile tenebroase ale motorului, să-l deseneze cu roțile unse cu vopsea fosforescentă, pe pavaj. Privi spre ferestre. Huruitul motocicletei făcea geamurile să vibreze, ca și cum blocurile ar fi clănțănit din dinți. Și totuși, îndărătul ferestrelor nu se vedea nicio mișcare, ceea ce nu era pe potriva strădaniilor pe care Maca le depunea, accelerând întruna
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
căreia, după gust, i se poate spune Piața Mare, Piața Armelor sau, de pildă, Piața Primăriei. Aici, în Piața Mare, începe povestea noastră. În locul acesta, printre vânzătorii de amintiri și proroci, pictorul își așeza într-un colț șevaletul, tuburile de vopsea și pensulele. Oamenii îi pozau neclintiți, cu capul ușor într-o parte sau cu privirile țintă înainte, după cum credeau că le șade mai bine. Își aranjau părul cu câteva gesturi repezi, femeile își reîntregeau conturul ochilor sau al buzelor, miopii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
destrămă. Rămase numai puterea lui de a chema moartea. Se desenă cu migală. Adăugă și culorile, astfel încât asemănarea dintre imaginea sa din oglindă și autoportret să fie cât mai mare. Pictă și umerii, și mâna în care ținea paleta cu vopsele. Numai că, în locul paletei, în palma întinsă, pictă ceasul deșteptător de pe noptieră. Mai era un minut până la miezul nopții. Atunci, cu mâna purtată de o putere mai mare, desenă acele ceasornicului ca pe unul singur. Lăsă pensula și paleta să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mă mai amîi puțin cu plata datoriei, fiindcă sunt foarte strîmtorat". Intrară deci în clădire și Suflețel vîrî capul pe toate ușile, să vadă ce este în odăi. Camerele de jos erau parchetate și zugrăveala era în curs. Gălețile de vopsele ședeau adunate pe jos, zugravii aflîndu-se probabil undeva în siestă. În fața celor doi se înălța o somptuoasă scară de piatră fără balustrada de fier, încă nemontată. Hagienuș și Suflețel se suiră pe ea tiptil și ajunseră în holul de la etaj
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu scorțișoară." - Cum vine asta, Iti (așa îndulcea Aurora pe Panait),untdelemn cu scorțișoară? Suflețel se învîrtea în cămașă prin odaie, pieptănîndu-și părul stufos și cărunt cu degetele. - Untdelemn cu scorțișoară, haine aurite, uși încrustatecu baga (testudine), lână colorată cu vopsea de Assyria, ehei! Lux roman, civilizație extraordinară! - Bea-ți cafeaua, Iti, că se răcește, îl îndemna Aurora. Suflețel sorbea o gură de lapte, ștergîndu-se de frișcă pe buze, și vâra în gură o prăjitură din mormanul de dulciuri pe care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Acestea erau numai mici petreceri. Sultana făcea și alte combinații, depășind sfera ei strictă de activitate. Cea mai inofensivă fu aceea de a procura pentru magazinele de covoare stofe fine de damă, mătăsuri, lamé, brocart pentru mobile și pentru rochii, vopsele de păr, farduri scumpe, parfumuri rare, tot ce prin izbucnirea unui război putea să devină rar și să fie revândut scump amatorilor cu bani. Din sectorul acesta, Sultana realiză mai târziu, în epoca celofibrei, cele mai solide câștiguri. În domeniul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]